Gandul meu in`trecere...va`simte`n petrecere!La Multi Ani intru eternitate sacrilor,,,

    Pentru tine si pentru cei dragi tie primeste dinspre mine  binecuvantare, armonie, pace, iubire, lumina, prosperitate si abundenta pe toate planurile unificate..multilateral dezvoltate!pai nu?!
 
 Sa fie cum vrea fiecare,plan divin e muza care ne inspira,oboseste,cucereste si ne creste
 Ne`nfioara de`o traire,coplesteste de`o simtire,zbuciuma cat sa ne`mbete,prin cuvinte ne desparte
 Shotios ne canta`n strune curcubee lucitoare...hei!chicotiti?santeti pe`aproape?
 Nu`i vremea de poezele?`nteles ...rotocoale piruete si un  Happy New Year `ntruna!sariti peste ...
    
                                                    ,,,hai la dans ca`i de poveste!






   De pe octava infinita a Creatiei va provoc la o bulgareala cu iubire si lumina!Va iubesc si e bucurie sa simt ca tine`ti aproape...astfel nimic nu ne desparte!




     Yuhuuu,,,clasic scurt si apasat santeti zei,`ai v`am pupat!





         

Ganduri de la Neale Donald Walsch la trecerea dintre ani...lumina!

                          Dragii mei prieteni...

   Stiu ca nu trebuie sa va spun ca, de azi intr-o saptamana vor incepe Sarbatorile Craciunului – un moment atat de fericit pentru atat de multi oameni. Si totusi, pentru multi altii care au suferit peirderi immense, sau care sunt in fata unor obstacole majore in aceasta perioada, Sarbatorile de iarna pot sa fie o perioada foarte dificila... si este de inteles asta. Multor oameni li s-a luat tot ceea ce a fost mai important pentru ei....
Pentru fiecare dintre noi vine un timp cand tot ceea ce ne ramane este Dumnezeu...
Se intampla in viata majoritatii oamenilor - si mai mult decat o singura data. Este vorba despre acel moment cand te simti complet si total izolat. Este acel moment cand simti nu numai ca nu te aude nimeni, ci ca nu este nimeni care sa te auda. Esti realmente si total singur. Nu mai este nimeni altcineva, chiar si atunci cand mai este si altcineva in incapere. Parca nu mai exista nimic altceva, chiar daca sunt multe altele in jurul tau. Poate chiar mai ales atunci cand exista lume in jur, esti doar tu insuti.
Da, vine un timp cand tot ceea ce a mai ramas este Dumnezeu. Nimic altceva nu mai conteaza. Nimic altceva nu mai are sens. Nimic altceva nu mai are chemare pentru tine, nu te mai atrage, nu iti mai solicita atentia- sau macar sa fie demn de ea.
Acest moment soseste, dupa parerea mea fie cand nu ai nimic, fie cand ai totul. Acest moment vine cand ti-a fost luat totul si nu ti-a mai ramas absolut nimic, sau cand ti-a fost dat totul si nu mai exista nimic ce ti-ai putea dori vreodata.
Cand vine acest moment, este o mare usurare. Este o eliberare, ceva ce ai lasat sa se duca. Si, cu toate astea, exista inca o particica mica din fiinta noastra care tanjeste dupa singurul lucru pe care multi dintre noi nu l-au avut niciodata: acceptarea completa si iubirea neconditionata.
   Cineva care sa ma iubeasca exact asa cum sunt.
Nu am putut gasi asta in altul. Am crezut ca putem gasi asta in altul, am sperat ca putem sa o gasim in altul - dar nu putem. Nu putem sa gasim asta nici in noi insine. Si, pentru ca nu putem sa o gasim in noi insine, nu putem sa o daruim altuia – si de aceea nu putem sa o gasim acolo. ASta, deoarece nu putem gasi nicaieri, ceva ce nu am pus niciunde - si nu am pus nicaieri acceptarea completa si iubirea neconditionata. Nu putem fi multumiti nici macar de cum e vremea! Suntem in stare sa gasim mereu ceva de care sa ne plangem.
Si asa, tot cautam ceva ce nu este, pentru ca orice cautam in viata, ar fi trebuit sa fi fost pus mai intai acolo, de catre noi. Daca nu l-am pus, atunci nu putem sa-l gasim nicaieri. Ceea ce nu punem in viata. nici nu gasim, pentru ca noi suntem Singura Sursa Care Exista.
Daca nu gasim iertare in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim compasiune in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim toleranta in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim mila in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim pacea in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim acceptare in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Si daca nu gasim iubire in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo.
Trebui sa punem toate aceste lucruri in Viata. Mai intai in viata noastra - si apoi in vietile altora. Si, pentru unii este chiar invers. De fapt vreau sa spun ca pentru majoritatea dintre noi este invers. Pentru majoritatea dintre noi este aproape imposibil sa daruim ceea ce vem sa primim: iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si iubire. Multi dintre noi nu ne putem darui noua insine aceste lucruri, pentru ca stim prea mult despre noi insine. Gandim despre noi ca nu meritam aceste lucruri. Ni le imaginam ca fiind altceva dacat ceea ce suntem noi insine. Nu putem vedea Divinitatea Insasi, care a fost pusa in noi. Nu putem vedea Inocenta. Nu putem vedea Perfectiunea, in imperfectiunea noastra.
Deoarece nu putem vedea aceste lucruri in noi insine, nu putem sa ne dam noua insine ceea ce vrem cel mai mult sa primim. Si totusi, pentru ca nu suntem total orbi la ceea ce este bun si valoros in lume, putem adesea sa vedem aceste lucruri in altii. Adesea vedem Divinitatea in altii. Putem adesea sa vedem Inocenta in altii. Putem adeseasa sa vedem Perfectiunea in imperfectiunea altora. Si le putem darui altora iertarea, compasiunea, toleranta, mila, acceptarea, pacea, acceptarea si iubirea. Dar intrebarea este: oare o vom face?
Cel mai adesea nu o facem. Din cauza propriilor noastre rani, nu putem vindeca ranile altora. Si asa ii negam lumii noastre, lucrurile de care avem nevoie cel mai mult. Ii negam lumii noastre iertarea, compasiunea, toleranta, mila, pacea, acceptarea si iubirea. Si cand ii negam aceste lucruri lumii noastre, ni le negam noua insine - pentru ca nu putem primi ceea ce nu am daruit mai intai. Sa repetam inca o data, Noua Regula de Aur:

     Nu putem primi de la lume ,
     ceea ce nu am pus, mai intai, acolo.

  Vine o vreme cand ne dam seama ca noi suntem Singura Sursa Care Exista. Nimeni nu o sa ne dea noua sau lumii, ceea ce noi nu suntem capabili sa dam lumii - si astfel, noua insine. Nu pentru mult timp.
Primul loc in care aflam asta este in relatie cu altii. Ceea ce nu suntem capabili sau nu vrem sa daruim altuia, nu vom primi de la altii. Nu pentru mult timp. Daca nu-i putem darui celui din partea cealalta a incaperii iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si dragoste... nu-i putem pretinde acelei persoane sa ni le dea noua. Pentru ca ei ne vor da doar ceea ce noi le-am dat.
  Intr-o relatie, ne imaginam ca cealalta persoana are ceea ce noi nu avem si, in consecinta, ca ei ne pot da noua acel ceva. Asta este o iluzie imensa. Si o mare greseala. Este o mare neintelegere. Acesta este motivul pentru care esueaza un numar atat de mare de relatii. Ne imaginam ca celalalt o sa ne aprovizioneze cu iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si iubire. Ne imaginam ca celalalt o sa ne suplineasca cu tot ceea ce noi nu le dam lor si cu ceea ce nu ne putem da nici macar noua insine. Si apoi ne suparam pe ei. Si ne suparam si pe noi insine. Si apoi...
...ne dam seama ca nu a mai ramas nimic altceva decat Dumnezeu. Atunci ne indreptam spre Dumnezeu. Te rog, Doamne, da-mi iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si dragoste. Te rog, da-mi toate astea, ca sa le pot da si eu la altii.
   Lumea se apropie rapid catre un punct de turnura. Ajungem sa intelegem ca Dumnezeu este Singura si Veritabila Sursa. Acuma, tot ceea ce trebuie noi sa intelegem este ca nu exista separare intre noi si Dumnezeu. Cand ajungem sa asimilam acest concept fundamental, cand, in final, acceptam adevarul de baza, atunci ne vom schimba pe noi insine, ne vom schimba relatiile si vom putea schimba lumea.
Pana atunci nu vom reusi. Si vom astepta ca acel moment sa se intample.... pana cand ne vom da seama ca nu a ramas nimic altceva decat Dumnezeu. Sa speram ca vom ajunge la acel moment, inainte sa il cream... in cel mai crud mod cu putinta: distrugand totul, pana cand nu mai ramane nimic. Ditrugandu-ne relatia, pana cand nu mai ramas nimic. Distrugandu-ne lumea, pana cand nu a mai ramas nimic. Distrugandu-ne pe noi insine, pana cand nu a mai ramas nimic.
In Conversatii cu Dumnezeu exista o afirmatie uimitoare. Este ceva ce nu am uitat niciodata. Dumnezeu a spus, “Nu este necesar sa treci prin iad, pentru a ajunge in rai“. Eu va invit pe toti sa va aduceti aminte de aceste cuvinte, astazi. Va invit pe toti sa adoptati o notiune noua despre voi insiva si despre viata: nu numai ca nu a ramas nimic altceva decat Dumnezeu, dar ca nu este altceva decat Dumnezeu.
   Cand vedem Dumnezeu in oricine si in orice, atunci vom fi renuntat la iluziile noastre, vom fi pasit in afara imaginatiilor noastre copilaresti si vom trata totul si pe toti ca si cand ar fi Divini. Si daca nu crezi ca asta iti va schimba viata si lumea, atunci gandeste-te de doua ori. Aceasta este Calea catre Suflet.

                                                                      Iubire si Imbratisari,,,




sursa: http://www.editura_foryou.ro/

Intelepciunea si Abundenta (Deepak Chopra)

Diwali ,India...festivalul luminilor si a anului nou celebreaza
binecuvantarea zeitei Lakshmi ,,,,



  


 Exista o povestire vedica straveche, despre un tanar care a plecat in cautarea secretului abundentei. A calatorit multe luni pe drumuri de tara; intr-o zi, pe cand trecea printr-o padure, s-a intalnit cu un maestru spiritual, pe care l-a intrebat daca stie solutia pentru avea bogatie nelimitata si abundenta.
Maestrul spiritual i-a raspuns: “In inima fiecarui om sunt doua zeite – Lakshmi, Zeita Bogatiei, este generoasa si frumoasa. Daca o venerezi, iti poate da comori si bogatii, dar este capricioasa si iti poate retrage sprijinul, fara avertisment. Cealalta zeita este Saraswati, Zeita Intelepciunii. Daca o venerezi pe Saraswati si i te dedici pentru a atinge intelepciunea, Lakshmi va deveni geloasa si iti va acorda mai multa atentie. Cu cat cauti intelepciunea, cu atat mai mult te va urmari Lakshmi, acoperindu-te cu bogatii si abundenta
In timp ce multi oameni isi petrec viata urmarind-o pe Lakshmi – bani, case, masini scumpe si alte simboluri ale bogatiei – adevarata abundenta nu se refera la implinirea listei de dorinte ale eu-lui intr-un interval de timp; este sa stii ca esti constiinta pura, potentialitate pura. Sentimentul de sine se extinde dincolo de identificarea cu eu-l si cu corpul fizic, iar tu te trezesti la natura ta spirituala esentiala. In starea de constiinta extinsa, te eliberezi de credintele limitative si de frici, permitandu-i campului infinit de inteligenta sa iti indeplineasca nevoile si dorintele, cu usurinta, fara efort.
In actualul climat economic, hipnoza in masa bazata pe frica si lipsuri este aproape irezistibila. In loc sa-ti consumi energia mentala cu griji, concentreaza- te sa-ti cultivi bogatia spirituala, entuziasmul si dorinta de a-ti implini potentialul. Cum faci asta? Meditand, conectandu-te la natura ta adevarata, cautand intelepciunea si practicand ceea ce eu numesc Cele Sapte Legi Spirituale ale Succesului. Acestea sunt legile universale ale constientei, care guverneaza orice proces creativ – de la nasterea unui copil, pana la nasterea unei galaxii. Atunci cand te aliniezi cu legile cosmice, devii abundenta fireasca vietii.
Abundenta poate veni sub forma de prietenie, intelepciune, bani, exprimare creatoare, sanatate de fier, relatii de iubire, energie mentala si entuziasm, pace mentala si in infinite alte moduri. Da,r oricum s-ar manifesta bogatia, aceste efecte sunt roadele spontane ale trezirii spirituale – nu sunt ele cele cautate. Bani, realizari, premii – toate acestea sunt produse secundare ale darului adevarat al vietii: dezvaluirea divinitatii din tine.Cu iubire,Deepak Chopra.''

,,,In Amintire

Reverie, vis, realitate inconjuratoare sau intamplare ciudata
Ca te-am intalnit sub o alta forma, mai reala ca niciodata?
Ce drumuri au trebuit calcate si cate dorinte au fost incalcate
Sa imi poarte imaginile spre-ale tale ganduri curate?


In fata ta stau ca un monument uitat al timpului scurs
Sunt zeci de crepaturi, sute de imagini fara de puls.
Scrieri incalcite, cuvinte tainuite si marginile roase de vant
Toate sunt acum dornice sa-ti soarba dulcele cuvant.


Chiar de nu vei rosti nimic, de vei culege flori sau doar zambind
In juru-mi vad o lume-ntreaga iarasi, un simtamant vreau sa prind
Cand in preajma te joci sau privesti uimita spre pietrele gramada
Ce zac cazute-n iarba deasa ca toti ce trec pe-acolo sa nu le vada.


Te-ai oprit pentru o clipa, cand suflat de furtuni, ingropat de zapezi
Era momentul peste mine sa calci, dar ai preferat sa vezi
Ce se ascunde sub pamantul de deasupra, printre buruieni
M-ai luat in maini gingase ca somnul incet sa mi-l cerni.


Bucati marunte din mine cad in jurul tau, parca obosite
Sa mai arate lumi decolorate si imagini tresarite
Iti simt laolalta caldura palmelor si calmul inimii
Credeam ca sunt rece si uitat pustiimii…


Cum pot sa-ti multumesc cand mut sunt inaintea ta?
Ce reusesc sa dovedesc prin cuvantarea mea?
Amprenta si-o imagine a ramas din aceasta intalnire
Pe care am scrijelit-o pentru o scurta nemurire…


                                                                    (Emanuel,,,YoggyN)

                                          
 Pierduta`n regasiri deloc sovaitoare, desprind recunostinta in vers ...sant fermecata,
   entuziasm sau incantare si de ce nu tandrete simtita`n gandurile tale, visari tainuite erup
   si `mprastie in stoluri frenezii iar pasii tai ating curate simtaminte,aievea de odata.


   cu toti avem un gram de nebunie
   suflu divin neintrecut suras...betie de iubire
   sculpturi in diafane intelesuri...rime puls firav ponderat
   Multumesc Emanuel, existenta`i infinit e abundenta e Totul, zambeste...este Dat!


Si bineinteles Osho ...
 
''Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.''(osho)

Cine suntem? ,,,,, Discipol si Maestru-Ilie Cioara

In confuzie-i tot omul, cand aude doar formule,
Prea zgarcite-n exprimare, fara explicari destule
Omului sa-i lamureasca certa lor realizare,
In masura sa-i aduca fericita transformare.

Iata doua dintre ele : "Cand discipolul e gata si maestrul se iveste" ;
"Discipol, la fel, maestru, in tot omul se-intalneste".
Aste doua formulari inscrise memorial
Insusite-s de "egou" ca fond individual.

Prin stiut el isi afirma subreda-i insemnatate,
Departandu-l si mai mult de-Adevar-Realitate.
Sa vedem, ce vor sa-nsemne vorbele ce-au fost rostite ?
Ce se-ascunde-n a lor spate, cum sunt ele implinite !?

Mai intai, ce-i un discipol, ce anume-l defineste ?
E un practicant "egou" ; prin ce spune, ce gandeste,
Intreaga-i activitate e-o constanta urmarire
De-a se afirma pe sine - de-a ajunge la marire.

Mediul lui de dezvoltare e un spatiu limitat,
Totdeauna-nabusit de stiutu-acumulat,
El e pregatit temeinic pentru marea instruire,
Doar atunci cand isi cunoaste anacronica gandire.

Intelesul fiind deplin, mintea tace - e smerenie totala,
Asta-i da temeinicie pentru stiinta cea reala.
Dar tacerea nu e scop, implinita prin efort,
Ci se-asterne-ntelegand ca al sau trecut e mort.

Si-acum, cine-i maestrul ? O stare atemporala,
Ce s-afirma ca Iubire, prin Imens, functionala !
Insusiri neinchipuite, prin geneza poarta-n sine,
Ea, prin simpla ei prezenta e si Sfanta Actiune.

Ei ii datoreaza fiinta opera de transformare,
Un adevarat mister pentru mintea-nselatoare ;
Doar discipolul tacut are-acces la izbavire,
Cand devine constient de intreaga lui simtire.

Cand priveste si asculta in totala simplitate.
O adevarata arta - Sa cuprinda insistent clipele - realitate
Asta-i este pregatirea pentru marea intalnire
Cu maestrul far'-de seaman - Autentica Iubire.


,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Calea inteleptilor ,,,step by step and the world is ours!

                          
                 Motto : Calea cea mai lunga incepe tot cu un simplu pas.

                                      

Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe multele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept).
Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume.
Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.
Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ramana Maharishi tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.
Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :
-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, vazand puritatea copilului, i-a zis :
-Tie iti voi arata calea ce duce la fericire, Vino cu mine si fii foarte atent.
Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri.
Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie.
Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.

Primul pas

este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOTIUNE.

Al doilea pas

este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.

Al treilea pas

este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau ; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

Al patrulea pas

este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas

este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas

este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.

Ultimul pas

este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.

Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret:

Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi.

Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare.

(Swami Venkatesananda)

-sursa http://www.editura-foryou.ro/



                     

Tu cate camere ai in castelul tau?

''Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere. Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special. Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.

Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica, ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei.

Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, fie ea o incapere oarecare, dormitor, baie sau pivnita. Absolut fiecare incapere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune.

Apoi, intr-o zi cineva a venit la castel si v-a spus ca una dintre camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru. V-a sugerat ca, daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera. Intrucat doreati dragoste si acceptare, v-ati grabit sa o incuiati.

O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni la castelul vostru. Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si care nu le placeau. Incetul cu incetul ati inchis usa dupa usa. Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric.

De atunci incoace, din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai multe usi. Ati inchis usi, deoarece va era teama, sau deoarece credeati ca acele camere rau prea indraznete. Ati inchis usi la camerele care erau prea conservatoare. Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra. Ati inchis usi, deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi. Ati inchis orice usa care nu se potrivea standardelor societatii sau propriului vostru ideal.

S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul parea extraordinar si luminos. Nu va mai ganditi la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie. Acum, doriti sa dispara camerele de care erati odata mandri. Incercati sa gasiti o modalitate de a scapa de aceste incaperi, dar ele fac parte din structura castelului.

Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului, ati uitat complet ca ea exista. La inceput, nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei. Pe masura ce fiecare persoana din viata voastra exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara-cea care iubea intregul castel. Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta.

In curand, v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici. Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru. Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel. Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii.

Acum, imaginati-va castelul ca un loc care gazduieste tot ceea ce sunteti-binele si raul- si ca fiecare aspect care exista pe planeta, exista inauntrul vostru. Una din camere este dragoste, alta curaj, una este siguranta si alta este gratie.

Numarul camerelor este fara sfarsit. Creativitate, feminitate, cinste, integritate, sanatate, agresivitate, sex, putere, timiditate, ura, lacomie, frigiditate, lene, aroganta, boala si rautate sunt incaperi din castelul vostru. Fiecare incapere este o parte esentiala a structurii si fiecare camera are un opus undeva, in castelul vostru.

Din fericire, nu suntem niciodata multumiti cu a fi mai putin decat ceea ce suntem capabili sa fim. Nemultumirea noastra in ceea ce ne priveste este un motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului nostru. Putem gasi cheia spre unicitatea noastra, numai atunci cand deschidem toate incaperile din castel.''

(Fragment din “Partea intunecata a cautatorilor de lumina”, Debbie Ford)

Un echilibru intre a Darui si a Primi...cum altfel?

Timp in urma m`am intrebat daca pe undeva acea spiritualitate,cautare la care santem antrenati de cand lumescul(desavarsirea paradigmei universale),presupune corectitudine.Corectitudine intre ceea ce se vrea A DA si A PRIMI.Si mi`am raspuns tot atunci...odata.Atata vreme cat daruim si celorlati din ceea ce am primit, echilibrul se contureaza altfel decat nuantza a''balantei''(dualitatii)ci mai degraba defineste acea spirala,lantz din verigi continuu care presupune insashi continuitate,inseparabilitate,fluiditate care a fost ''intuita'' de la inceputul(impropriu spus) Creatiei,ca si schimb o interdependentza loiala la nivelul manifestarii divinitatzii fiecaruia dintre noi.Multumirea in acest fel se manifesta prin renuntarea la acel egoism.Omul fiind cel prins in mrejele sugestionarii,al unei ere in care consumulpredomina,satisfactie deplina momentana la care beneficiarii (masonii)au lasat amprenta si astfel si`au insushit puterea Creatiei.Ei au luat locul Sursei(Dzeu)si ne`au sugerat subliminal asa intelegerea cunoscutei vorbe ''banii sint ochiul dracului''.
Adevarat ,totul se raporteaza la acel schimb in care banul a dat dovada ca reuseshte a ne face diferitzi dpdv social,banul a transformat locurile de cult sau transmiterea a tot ceea ce se vrea intelepciune,adevar prin diferitele forme (seminarii,cursuri) in adevarate centre business care nu fac decat a perpetua acea putere de clasa,etc.Si totushi binecunoscutele ''am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui'' sau ''painea noastra(!)cea de toate zilele'' sint atat de explicative.Atata vreme cat santem co`Creatori,cind individualitatea este insashi manifestarea Sursei in paramentrii nostri ca ''fii Lui'' nu mai putem aduce in context orice presupune diferentze(sociale,religioase etc) in numele carora umanitatea a avut atat de mult de suferit.
De ce trebuie sa mai platim intru cunoastere?bine pusa intrebarea..insa initial sa ne intrebam ''cui trebuie sa platim''?Echilibrul exista in toate,in ceea ce presupune acel A DA si A PRIMI numai atunci cind ''putere'' ca si concept si desigur ca si manifestare a lui ia cu totul alta intelegere,,,puterea de a a`ti asculta sinele,puterea de iubire si intelegere,puterea de cunoastere a propriilor noastre constiintze,a dimensiunilor ei si a experimentariii lor,,,,

Om shanti!

Conflictul dintre Observator si Observat -Ilie Cioara

Intalnirea cu "ce este" nu-i deloc un fapt usor,
Totusi, fenomenu-n sine e-accesibil tuturor
Cand exista interesul intelegerii de sine
In final concretizata drept reala actiune.

Sa vedem ce se intampla la contactul strict global,
Cu persoane, lucruri, fapte - cu natura-n general ?
Cum privim si ascultam provocarea permanenta,
Strict legata cu miscarea, prin ea insasi evidenta ?

Intre lucrul observarii si ochiul care observa,
Se strecoara-observatorul cu-ale lui aprecieri
Ce se bizuie temeinic pe un fond memorial
Tot trecutu-inregistrat, readus in actual.

Astfel, conflictul apare intre prezentul real
Si imaginea de "ieri", formulata ireal,
Care critica, compara, dezaproba sau accepta,
Imposibila-ntalnirea printr-o astfel de reteta.

Prin urmare, observatorul este "eu" imaginar,
Care-mpiedica contactul cu al vietii tainic dar
Dand prilej la contradictii, la conflicte si durere ;
Toata suferinta lumii - prin a lui asociere !

Prin atentie globala il vedeti in chip total,
Chiar in clipa cand apare - ca lucid cunoscator,
Demascarea lui spontana, fara alta urmarire,
E ca insasi actiunea ce-l condamna la pieire.

Deci observatorul piere si apare observarea.
Este doar simpla privire, clara si patrunzatoare,
Ce cuprinde si-ntelege prin clipe innoitoare ;
E traire, ca si moarte, intr-o vesnica miscare.

E relatie directa - stare de comuniune,
Iar fiinta-i integrala, practic far'-dimensiune,
Structura atemporala, armonie fara margini,
Fara cauze - efecte, si lipsita de imagini.

Pe-acest fond de libertate devenim de fapt Iubire,
Insa nu acea iubire cautata in vreo forma - ca-mplinire ;
Noi cu ea in uniune - ipostaza sfintitoare,
Care singura transforma firea noastra-nselatoare.

Carpe diem sau sperantza...

,,,ne hotaram sa ne predam exilului introspectiv?!,,,sa pierdem speranta decat sa pierdem vremea sperind anuland acel carpe diem,,,sa pierdem speranta vreunui miracol sau sa ne agatzam de orice fir exterior care inspira sustinere,,, acea scanteie(inchipuire)ce reaprinde focul nu exista!!!pt ca focul exista dintotdeauna iara gandurile sperantele sint decat ispite de a ne departa de traire,de clipa conturind`o ca fiind acea departare atat de aproape dar de neatins,,,,speranta acea amagire o amanare a ceea ce este chiar Acum Aici,in acest prezent continuu,,, gandurile nebune ratacesc in cautarea acelei scantei ,nimic nu le opreste ,planurile gandite nu inceteaza a se modula in labirinte simultate,,, detalii,miscari,gesturi pina la cele mai mici amanunte in zadarnicia noastra sfidand existentza acelui plan divin ,,, planul exista cu mult inainte de a`i da ingaduintza prin ganduri fidel aranjate modeland sensul acelei executii ,speranta materializata...iara trairea clipei dizolva neintelesuri,tainicele confuzii intarziate,,,oferind prilejul incantarii si bucuriei fiintzei ale carei glezne inspira fragezimea curajului si rezistenta prospetimii suflului Atman,,,,,,,,,,,,,,,

Frecventa Geniu,de John J. Falone...

''Omul obisnuit produce si/sau incubeaza cam 50.000 de forme-gand pe zi. Ce recolta zdravana pentru o zi de munca! Aceasta duce la vreo 18 milioane de forme-gand pe an. Acum, ganditi-va ca pe planul Pamantesc sunt intrupati, in prezent, cam sase miliarde de oameni. Atata timp cat pana si stiinta trebuie sa admita ca energia este masa si ca gandirea are nevoie de energie, devine evident ca energia trebuie sa se transforme in masa, la un anume nivel al realitatii.
Nu puteti ignora caracterul serios al acestei realitati – si puterea sa de a crea conditiile de pe Pamant. Acest potential de a crea cel mai mare dezastru imaginabil sau cea mai frumoasa si plina de bucurie existenta pe care Pamantul a cunoscut-o vreodata, devine o alegere individuala/globala.
Lumea voastra se va schimba, forma-gand dupa forma-gand.
Starea de spirit a celor mai multi oameni din planul vostru, in momentul de fata – cu toata viziunea voastra largita asupra lumii cu tot – este aceea de a cadea in apatie, neputinta si teama.
In tot acest timp, Lumina UNICULUI radiaza din centrul fiecaruia dintre voi, revarsandu-se si aducand in lume materialul neprelucrat al Luminii, material pe care voi, prin propria alegere, il consumati, pe masura ce il modelati in forme gand vii, creand realitatea pe care o vedeti si o traiti in fiece moment – forme-gand pe care le proiectati continuu catre campul de constienta ce reflecta parerea voastra despre lume – devenind, astfel, lumea.
Asa ca, daca voi credeti ca nu puteti face nimic pentru imbunatatirea vietii voastre si a conditiilor lumii, mai ganditi-va o data!
Fiti atenti la ceea ce creati in calitate de co-creatori – 18 milioane de forme-gand pe an. Fiecare dintre ele este o entitate vie, pe care ati incubat-o si ati imbibat-o gratis cu Lumina pe care UNICUL v-a dat-o, ati trimis-o in curentul vietii prin canalul de nastere apartinand transmitatorului vostru, care proiecteaza, pulsand, stralucirea acelei forme gand in campul vostru auric.
Acesta, la randul lui, rezoneaza si activeaza toate formele-gand similare, din toate celelalte campuri aurice, prin intermediul frecventelor extrem de joase ale rezonantei Pamantului.
Ce credeti, preaiubite entitati? La ce dati voi nastere? Cu ce va I-dentificati?
Neputinciosi, intr-adevar!!
Fiecare dintre voi produce in cea de-a patra dimensiune o minte foarte puternica, indiferent de nivelul de constiinta. Alaturati-va noua in gand, pentru eliberarea de toata suferinta. Asta este tot ce va cerem. Formele voastre gand sunt vii.
Acesta nu e doar un exercitiu ezoteric. Este un Proces Divin, la care fiecare co-creator participa, chiar daca multi sunt orbi fata de puterea UNICULUI din interiorul lor.
Puteti dovedi acest lucru, alegand sa va asumati responsabilitatea.
Nu aveti nevoie de o carte. Deschideti-va inimile catre puterea mareata care este in fiecare dintre voi.
Sunt atat de multe lucruri pe care le puteti face.
Acordati-va pe Frecventa Geniu, iar viata intreaga va fi din nou a voastra. Nu asteptati aprobarea unei societati intunecate.
Fratii si surorile voastre au nevoie de ajutorul vostru – de formele voastre gand de iubire, vindecare si iertare.
Nu conteaza daca sunteti faimosi sau nu. Nu conteaza ce ati facut inainte. Nu conteaza daca sunteti intr-o pozitie in care sa aveti putere. Voi SUNTETI pozitia puterii.
Regula de aur a vietii nu este o filozofie inutila.
Este o lege a celei de-a patra dimensiuni.
A patra dimensiune este oglinda ce reflecta formele-gand, ca planuri pentru viata de va fi. Gandirea precede fapta.
Ganditi pentru altii Iubire si vindecare si iertare – iar restul va veni de la sine.
Fiti selectivi in privinta caror forme-gand le dati portia voastra de forta de viata.
Asumati-va responsabilitatea pentru formele gand pe care le proiectati catre ceilalti, pentru ca ele se reflecta, de asemenea, inapoi spre voi, prin intermediul oglinzii campului auric.
Justificarile pentru ura sunt total nefondate, artificiale, iar aceasta se va reflecta inapoi, spre strafundurile sufletului celui ce o manifesta, spre cel ce gandeste aceste ganduri.
Un ciclu stelar grandios se incheie, iar unul nou se naste.
Desteptati-va din somnul vostru si co-creati noua voastra lume.
Influenta voastra este importanta.
Orice forma gand, pe care o creati sau incubati prin I-dentificare, este transmisa cu forte sporite, prin adaugarea de noi frecvente ale Luminii ce se revarsa in sistemul vostru solar in acest moment.
I-dentificati-va cu adevarata voastra natura, cea a IUBIRII/MINTII LUI DUMNEZEU, iar formele voastre gand vor vindeca si intari lumea si se vor reflecta inapoi spre trupul/sufletul vostru, nemodificate. Este in joc soarta familiei Pamant, a copiilor Pamantului.
La inceput a fost Gandul.
De la Gand a venit Lumina.
De la Lumina a venit Cuvantul.
Iar de la Cuvant a venit Forma.
Nu puteti trai principiile Procesului Divin, daca creati si incubati forme-gand de judecata si teama. Acestea se reflecta in trupul vostru, asmutindu-va impotriva voastra insiva, in timp ce fata monstruoasa a ipocriziei se arata si rade zeflemitoare din oglinda lumii voastre.
Atunci, cum sa mai scapati de voi insiva?
Asa ca, incepeti cu inceputul, de la CAUZA PRIMA a intregii creatii. Creati si sustineti forme-gand ce rezoneaza cu puterea si forta de viata a UNICULUI – si totul va veni de la sine, spre marea voastra incantare si surpriza.
Si sa stiti ca nu sunteti singuri.
Pe masura ce va treziti, veti intalni mai multi co-creatori.
Sunt mult mai multi decat va inchipuiti."

Cu`rand,cu`ritm si cu iubire...certificat semnat!

Maimai!Va iubesc frumosilor,infinitilor,divinilor,,,favoritii existentei si participanti fideli ai orgasmului cosmic,entitati spiralate care s`au incumetat la depasirea acelei liniaritati...planeitate desavarsita peste care Creatorul a desenat unda verde dand sansa prezentei noastre in locul unde sfera devine cerc,unde linia se temina`ntru`un punct..spatiu` unde te pierzi printre cuvinte care descriu nemaintilnitele ciudate intelesuri:))da domle ciudate nu altfel!Si nu numai ciudate..sint si multeee si greleee,da domle asa e!multe si grele :(.Si`atunci ne ramane decatsa renuntzam la ele si sa alegem VIDUL sau NIMICUL de unde se releva tot ceea ce dorim a sti pe`atat de clare peatat de simple,si`ale noastre!.Santem pregatiti?avem curajul de a ne re`anima,re`trai,re`aminti ca sintem un El?ca si creator desigur...Iara daca curajul nu vrea si nu vrea atunci mai avem posibilitati,asa`i mereu.Sa rasfoim bookmarkuri poate`poate dam peste niste cursuri de CREATOR!:))))))pt a`ne certifica existentza ca fiind cautatori,spirituali,,intr`un cuvant El!(si`mi permit sa va fac din ochi).Cursuri dada!la care prezentza e obligatorie,se dau teme pt acasa si de ce nu avem oportunitatea obtinerii vreunui atestat,rational cum altfel?Palpabil cat sa convinga cum nu!pt ca ceea ce`i irational nu e verificabil si iese din context da...si iar va fac din ochiul mintii:))Da mintea noastra pt ca numai si numai prin ea prin puterea ei dam contur celor enumerate mai devreme:)))Sa o preaslavim!Si ne ramane decat sa ne miram,sa ne`ntrebam,sa analizam,sa ne contrazicem si de ce nu sa ne revoltam...sau sa ne bucuram sau sa cream identificari,asa de fun!Iar pt ca tot veni vorba de fun,ne deplasam cu carul pleiadelor intr`un reportaj funny:

Ca la marile sarbatori, hypermarketurile sunt luate cu asalt!
Televiziunile prezinta aceasta stire cu formulari de genul:
“Oamenii spun ca trebuie sa aiba pe masa de Sfarsitul lumii, toate cele cuvenite…"
” Fiind un eveniment care nu s-a mai petrecut, gospodinele nu stiu daca sa faca drob sau nu."

cele cinci porunci ale vietii (valabile la serviciu):
1. Sa nu gandesti.
2. Daca gandesti, sa nu spui.
3. Daca spui, sa nu scrii.
4. Daca scrii, sa nu semnezi.
5. Daca semnezi, sa nu te miri!

Cuvant de incheiere si semnatura:

Multumesc pentru participarea la acest drob ,semneaza o patimasha a ''nonsensului'' divin!Namaste,,,si pe un cu`rand,cu`ritm si cu iubire!

Aforisme-Ramana Maharishi

Fii atent la prezent.Viitorul va grija de el singur.

Afla ce este imediat,intim in loc sa incerci ce se afla departe si necunoscut.

Fericirea este natura ta.Nu este gresit sa o cauti.Ceea ce este gresit sa o cauti inafara cand de fapt se afla in interior.

Fericirea este .Nu exista cineva care experimenteaza fericirea.Tu si Fericirea sunteti Una.

Ceea ce nu reusesti sa cunosti prin explicatii indelungate timp de ani de zile,poate fi cunoscut intr-o singura clipa de tacere sau in fata tacerii.

Eu pur si simplu ’’Sunt’’, nu aceasta sau aceea,un lucru sau altul cu anumita denumire.

Intrebarea :Cine sunt eu ?; aduce mintea in interior si devine calma.

Continuand sa cauti ce este mintea duce la transcederea ei.

Cand mintea este lasata sa nu se mai agate de ceva devine linistita.

Intreaga Vedanta este continuta in doua afirmatii biblice :’’Eu Sunt Cel ce Sunt’’ si’’Fii linistit si cunoaste ca Eu Sunt Dumnezeu’’.

Sinele nu poate fi gasit in carti.Trebuie sa cauti Sinele chiar in interior.

Tu si cu mine suntem Unul.Ceea ce am realizat eu cu siguranta este posibil pentru toti.

Lasa grijile sa zboare,intoarce-te in interior si afla Pacea.

Esti ne`schimbarea care se manifesta prin gindire!

Oceanul este infinit,doar valul apare ''in timp''.
Valul este apa,oceanul tot apa este,,,,





Noi sintem UNUL in diferite forme(energetice) de manifestare.Nu`mi amintesc cine spunea ca ''mintea e slujitorul inimii''-sau subconstientul surclaseaza constientul..Acu stau si ma`ntreb manifestarea inconshtienta e oare la cheremul egoului care cu atata delicatetze ne aranjeaza ca niste frustratzi/pornitzi/violentzi/fara de caracter?(de`ale indolentei mele preocupari existentiale,,,generale).Si oare egoul,pornirea demonica ishi are sediul in suflet?Si daca nu in suflet...de ce il alimentam?Ca sa ce,,,,?




,,,,,,,,,,

La o cupa Graal,,,cu Mooji!

Dandu`ti nastere tzie insutzi,,,




O mare shansa...sau,da`n fine,vedem noi!




Dependenti de experientza...mmm,pina cind?




namaste!

Zodiacul spiritual

       S`ar putea sa va recunoasteti!Iar daca (da or ba)...tine`ti`va bine:santetzi apriorici,favoritzii existentei de dincolo de limite,de stele,de astrograme...iluzii.

                                                 ,,,material stimulativ: http://www.vindecarereconectiva.ro/horoscop-spiritual

Om shanti!

            

                                                                             
                                                                  

Semne de carte,,,,cuvinte

                                     Plecat`ai suflete ranit de vorbe
                                     Neintelese talcuitele slove
                      Aduna`te`n culoare,glas...pastel/a
                      Da`mi doar un semn...sa vina dinspre el/ea.
                                    Bolta senina`i spatiul, pinza de paianjan timpul
                                    In vise aripi ginduri ma port spre Tine ,e vantul?
                     Aceleasi vibratii nepieritoare ,perene zarve`n iazuri
                     Ce`shi cauta izvoare...iar lacrimi descriu franjuri de ploi.


,,,v`ati regasit poate si voi in aste versuri .Nu de putine ori stim sa exprimam ceea ce simtim,gindim sau sintem intelesi altfel decat ne`am astepta.Gindesc ca cuvintul este cea mai nesemnificativa forma de comunicare a ceea ce se vrea traire.Iara daca el(cuvintul)este totusi ales pentru a reda ceea ce ''misca'' in noi o mare importantza ishi are fortza, incarcatura (energetica)si astfel inshiruirea lor in liric/proza/exprimare dau sensul sublim,divin...iara continutul defineste manifestarea a ceea ce initial sau dovedit ''vorbe goale''sau acea exprimare,vorbitul in sine.Cati sintem pregatiti sa auzim?Destui...majoritatea.Insa la o ascultare,la intelegerea semnificatiei subiective,elaboroase..elevate cati dintre noi(grabiti desigur)sintem atenti?Pentru ca a asculta presupune mult mai mult decat a te folosi de urechi...avem oare rabdarea tacerii care descatuseaza interiorul nostru,,,si redescopera,readuce seninatatea,limpezimea,linistea,intelegerea a incarcaturii subtile exprimata prin cuvint.Cind reusim sa vedem dincolo de ce vor ochii sa vada,cind vom asculta dincolo de ce vor urechile s`auda,cind vom da sufletului prioritatea ...Totul capata adevaratul sens fie`n pastel-culoare,fie in sunet,in liric sau proza,o`ntreaga meticuloasa gnoza!

                               ,,,sa zambim,sa ne privim si sa iubim sau sa plingem copile
                         Cu lacrimi ce`s tonuri de sunet...privire`n durere,suspin sau fericire
                               Iara extrasenzorii ne`ajuta sa`ntelegem cat ne e de bine!

                                    

           ,,,ai va pup si uite`asa printre randuri...o lulea!pipa pacii alias Om shanti!

Cu Maher si al lui Destept...la un ceai!

Fiecare moment,fiecare clipa descopera pentru noi realitatzi deloc imaginate insa intrezarita intr`un continut din toata colectia de carte care indeamna la intelegerea nevazutului,necunoscutului ,,,a nebulosului cuprins infinit de imagini,circuit holografic...neintelesului,inchipuiri ...prestatzii savarshite ale mintii noastre.Am sa incerc sa conturez o intrevedere intre mine si ''micul tibetan'',copilul Maher care mi`a intarit pe viu certitudinea ca dincolo de cele vazute...este mult mai mult.Dar haide`ti sa va fac cunostiintza cu Maher si cu al lui ''Deshtept'' care a starnit intrebari si ingrijorari mamei copilului.
Intr`o senina dimineatza am servit ceaiul la buna mea prietena.Ca de obicei...barfulitele de rutina s`au vrut trecute cu vederea pentru ca Maher si`ale lui ''preocupari'' s`au vrut centrul atentiei noastre si de ce nu a starnit acel entuziasm descris de lacrimi,de iubire...din oaza realitatzii infinite ,din suflet.Dar haidetzi pt inceput sa`l cunoasteti pe copil...are numai 8 anishori insa privindu`l in ochi te pierzi in adancul lor expresiv,ochi care tradeaza vieti,poveri,suferintze...privirea aceea a unui om trecut prin f multe experiente de viatza si de la care ai de invatzat atatea.O privire care efectiv te taie si in acelasi timp linisteste ..pina la hipnoza.Insa Maher are o copilarie frumoasa,nelipsit de tot ceea ce este potrivit varstei lui si are o familie frumos inchegata.Este copilul pe care greu reusesti sa`l convingi ca ''asa trebuie'',''nu este voie'',cu un temperament infocat,sensibil si in acelasi timp cu o energie de luptator in sensul bun al cuvintului.Insa felul lui nonconformist si spiritul lui profund i`au adus multe neplaceri,fiind neinteles...Parintii au apelat la serviciile psihiatrice in urma insistentelor cadrelor didactice.Shit!...si supus unui tratament cu medicatie spun ei ''pentru linistea copilului'',perioada scurta de vreme.Cam asta`i despre Maher ca si introducere.Dialogul care va urma este esentza discutiei care ash fi vrut sa nu se termine.Pentru ca...Maher ne`a atras in lumea lui si a reusit sa`shi convinga mama de sanatatea lui si de faptul ca ce`i ''limitatzi'' au intradevar nevoie de sedative.Somnul trezeste intradevar...Maher urmarea un program de desen animat in timp ce prietena mea imi inshiruia despre cate ''ciudatele'' manifestari ale copilului:cum ca se aseaza in pozitie yoga cu mainile pe genunchi si nu vrea sa fie deranjat,in timp ce scoate sunete pe diferite tonuri din el(mi`a spus ea ceva asemanator cu ''mmmmmmm''),ca asculta muzica ''tare'',cum ca nu de putine ori l`a surprins vorbind ''singur''...si am fost intrerupte.Maher a intervenit parca atent la discutia noastra(care se purta pe ton jos):
@-da,eu nu vorbesc singur.Eu vorbesc cu desteptul.Ma intilnesc cu el mereu printre maslini,ziua.Il ascult si el stie totul.Cand am fost bolnav a venit si mi`a spus ca atunci cand voi scapa de frica ma voi insanatoshi.
Am tacut cateva clipe lasandu`i loc de completare,in timp ce mama lui mi`a spus ca Maher a avut o criza de astm (asimptomatica si neelucidata pt ca analizele nu aratau nimic patologic)care sa tratat de la sine!!!.Apoi l`am rugat pe Maher sa`mi vorbeasca despre destept si ca mi`ar place sa`l cunosc si eu...
@-voi nu puteti sa`l cunoasteti inca pentru ca nu sinteti ca mine,voi inca sinteti oameni.
Si am inteles mesajul...mama lui ma privea intrebatoare.Am continuat discutia cu ea spunindu`i cate cele din ce mai citisem eu despre spirite,forme de lumina,de dimensiuni,portaluri...si Maher iar ne`a intrerupt:
@-stii,desteptul meu nu este din portalul acesta.Si cateodata el vine si noaptea cind dorm.Pot zbura cu el.El ma ajuta,ajungem sus tare de tot,sus peste nori...
Prietena mea era surprinsa de ceea ce spunea copilul si nu intelegea ce anume sint portalurile.Ei bine...si pt mine a fost atat de relevant.Maher folosea conceptul ''portal'' sigur pe ceea ce voia sa explice ...totul prindea contur.L`am intrebat cum arata desteptul si el bucuros a venit linga noi dornic si din drag sa ne impartaseasca ceea ce nimeni din anturajul lui nu intelegea.
@-Desteptul are culoare argintie dar acolo sus deasupra norilor sint alti destepti care au si culoare aurie.Ei vor veni si la voi ,am sa vorbesc eu cu ei.dar sa nu aveti frica...numai atunci ii veti putea vedea si vorbi cu ei.Ei nu fac rau si imi indeplinesc ce dorinta as avea.
Am zambit cu ochii in lacrimi de multumire...ramasa fara de cuvinte!Tacerea a fost intrerupta de mama lui Maher care mi` a spus ca au fost multe datzi in care avea sentimentul ca copilul ei ''batea campii'' sub forma discutiilor din acea zi ,ca efectiv ishi pierduse rabdarea pt ca nu reusea sa`nteleaga de ce musai copilul ei este bolnav!!!,gindind atunci ca este intradevar este vb de ceva problematic.


,,,va urma!

`Aida,,,,Heeeeeei!rup...

Peste mai tot locul ceea ce se vrea ''ieshire din matrix''starneste controverse si de ce nu de altfel trimite pe ce`i care`au pris firul A FI in teorii,documentare,informatii din fiece surse.E un pas si o alta posibilitate de cunoastere a ceea ce se vrea Adevar,alta cu care am fost obisnuiti.Evadarea din matrix presupune acel no-limited,ieshirea din vechile tipare si intelegerea fiecarei manifestari(fie ea si cea legata de sex)la un nivel de interpretare sau subtilitate energetica sau sa`i spunem asa,subiectiv.Iara din cauza prejudecatilor,conceptiilor rigide nu reusim sa patrundem dincolo de concept...sa reusim a da cu totul alta interpretare ,o alta intelegere si de cele mai multe ori observam ca fiece abordare ca si discutie ruleaza atat de frumos in limitele intelegerii concretului,cum altfel decat din punct de vedere obiectiv.Dar si asa cred ca tocmai aceasta diversitate in unitate si acceptarea in masura rabdarii si intelegerii de care dam dovada a manifestarii fiecaruia e culoarul catre UNU...Nu mult timp in urma cineva spunea ''in aceasta evadare intra cine vrea si ramane cine poate!',prilej de`a ma pune pe ginduri.Da...aceasta potentza si reusita de a ramane defineste insushi echilibrul nostru,felul in care reactionam in functie de imprejurari,eficientza atentiei noastre,spirit,nelimitare si de ce nu o reactiune detasata ca si atitudine.Dar de asta data reusim a manifesta pacifism,acea atitudine care este expresia unei lejeritatzi incantatoare,un fel de a trata totul intr`un mod relaxat si de ce nu...nazdravan!Insashi acest fel de a privi realitatea si abordarea ei direct ,ne scuteste de ceea ce pina acum i`am dat formatul a cele ce se voiau nemultumiri,suferintze,gratuitati sentimentale...Ehehe!toate`s bune si frumoase si de ce nu pe`nteles teoretic.N`am spus imposibil...pentru ca exceptiile au dovedit`o ca se poate.Si ne`au lasat si retzeta:
''Iubeste`te si accepta`te pe tine insutzi pentru a reushi sa`i iubesti si sa`i accepti si pe ceilalti''...meditatzi!




,,,acelasi ritm,acelasi mesaj...intr`o diversitate!Om Shanti!

Picnic in meditatie si incurajari....Kitaro!

 ...cind  cele 5 simturi care percep materia sint anulate,iara deblocarea interiorului da sansa ascutirii intuitive atunci incepe adevarata cunoastere a scanteii divine...cautatorule transforma tot ce`ai de la ceilalti in ceea ce este pe intelegerea lor iara tu fii atentie ...




...Doamnee ca mare`i puterea Ta....Cuvintul mistuie focul si`l re aprinde pentru a ne lasa mostenire Lumina eterna,Om`ule elibereaza`te de spatiu si fii ...dincolo de valul mintii Esti!

Sejur...pe`o alta suta de metri,de poveste!

                              http://www.youtube.com/watch?v=bzM4YOfuCuw


      ,,, sfioasa anastasia trecea si isi urma calea inimii in mijlocul vietii si bucurindu-se de tot ce-i oferea existenta....fara de compromisuri,fara de tentatii care sa-iperturbe  calea ei ,fara de bani,putere sau stiu eu glorie pt a-si atrage aprecierea celorlalti....anastasia stia ca nimic nu va mai putea fi ca inainte desi speranta era cea care -i soptea ca atunci,acum,cindva este la fel...din pleoape- le-i clipea des pt a ascunde lumina sufletului ei...stia ca privita va atrage iubiri de-o clipa,de-o ora sau iubiri ce poate-or vor abate din drumul ei..se`ntimpla sa fie oprita de trecatori care grabiti si acaparati de stramtoatea caii lor isi dadeau timp sa gindeasca ca undeva acolo privirea anastasiei avea multe de spus...insa anastasia evita sa raspunda provocarilor,stiiind bine ca nimeni din cei grabiti nu i vor intelege ceea ce incerca ea sa fereasca...anastasia iubea nespus de mult natura si fiecare anotimp ii dadea bucuria de a intelege ceea ce odata nu avea granite,ceea ce odata pt ea era sfera de culori pastel neinchipuita transformare a contrastelor .... alba ca zapada o trimitea pe taramul celor 7 culori..pitici semnificativi a caror povete o incurajau si o trimiteau dincolo...de poveste,,,,, poveste cu albe si zapezi,minuni de tzari si printzi curtezani,cenusarese ale caror intuitii dadeau lumii intregi certitudinea ca iubirea..invie!,,,,anastasia stia ca nimic nu va mai putea fi ca inainte desi speranta era cea care -i soptea ca atunci,acum,cindva este la fel....infinitul odata atins ,sufletul ei mascat de clipiri ce-i tradau visul ,este vesnic iar calatoria ei prin viata este numai un popas de odihna pe prispa vrajitorului din oz... si ca odata intrata in roata timpului pe taramul misteriosului necuprins nimic nu - i va clinti prezentul ,prezentul siragului de perle ce-i dadeau stralucirea aceea care-o ascundea de cele haine pieri...lente dar sigure care-i dadeau ragazul descoperirii ei in zboruri odata apuse... pt anastasia erau adevarate provocari,iar praful si gunoiul erau incercari pe care trebuia sa le inteleaga printr-o impacare interioara fara de care supravietuirea nu si-ar avea sensul..............

Poeme...lor!

 
                                           
                     http://www.youtube.com/watch?v=mQF-XtANvcU&feature=player_embedded

                                                                                   ,,, iubesc poezia pentru ca fie ca reda sentimente de tristete sau imbata sufletul cu sentimente de fericire ,ea  incanta,pentru ca simbolismul e a doua natura a cunoasterii dincolo de ceea ce numesc eu fiintzare,pentru ca dincolo de umbrele noastre se ascund si n acelasi timp la vedere renasc culori ce devin expresia fizica a unui continut metafizic,punte de legatura intre ceea ce stim si desavarsim prin cunoastere....in strofe de iubire va invit sa ma nsotiti cu rabdare,gind,lumina si un licar de savoare...imbatati va dragii mei!e.. o cale!

,,,Femeie

                 
            ,,,ti e teama sa cunosti straina ce se ascunde de tine, incotro o ademeni oglinda 
               tu ciob ,pamintu i prea mic sa l incapi in goana i nebuna minciuna e hazard  
               clipite ce sentrec in calea`ti ,poem fragil al timpului ocara tu femeie acord in chitara
               iar pana`ti in dreapta in forma de mudra,din coasta sedusa i ...da i sensul,lui!

         ,,,si striga te n picuri de roua ti amana curajul,cioburi de oglinda ti amintesc de odata
            oh!fugi de tine incotro ti se arata carare de vis ,portile umbrii in eden le ncerci,intr o soapta
            descultza  pasesti,e un drum pe care urmele s nisipuri deloc miscatoare in oaza de suflet
           nu ti fie teama,e aceeasi poveste..e vis e ardoare ,iubire nchipuiri amagitoare!

       ,,,sperata i vis si ai daruit iubire,gasite ai in rabdarea ce tine o vesnicie aceleasi vremi sublime
          valsuri frinturi de cuvinte pierdute n spumoasele valuri...doruri aminte,mangaieri
          nelipsitele stele ti insotesc pasii...e chin,e dor ,e putere?minunea i mireasma arsita ti usuca
          din lacrimi ,,,alearga,iubeste, viseaza si simte intelegerea vine pe aripi promise!
         
    
                                                                        ,,,Barbate

     ,,,sopteste mi vers alene,durerea mi sfasie ochii iar gene plecate te aduc in betie de pagini
       oh!da mi curajul ce m`atrage in noapte spre tine,iubire!si nu e din carte
       e must, e strugure`n via cununa de frunze palmate de vremile`apuse
       urmeaza`ma in zboruri depline,uita`ma si uita de tine ...

   ,,,iubeste`ma`n sunete si fibre de`ocara,amurgu `i sfera de lumina iar zorii`nfioara
     in gindu`ti funebru focu`ti arde in gheana,trezeste`ti iubirea .Din ura`ti o gheara
     imi scurma cuibul ce`odata adapostea poveste cu mine si cu tine...vremelnica stare
    pastreaza`o`n albume cind pleaopa`ti ascunde coperti cartonate ,amintiri clare!

   ,,,te cuprind in priviri ce odata fidele,juraminte crestau pe`ale scoicilor perle
     esti cuprins de`amintiri,de napraznice dorinte posesiv inramate
     iubire `nteleasa de`o minte desarta .Tu suflet ce`odata `mi contura in culoare emotii
     priveste`ti oglinda,,,reflecta lumina,iubire in sensu`i sublim-inaltare!

                                      

Invitatie la dans sacru si ascultare spirituala cu Jalal ud-Din Rumi,,,

                                http://www.youtube.com/watch?v=m2nYZSoIMY8&feature=search

                 Iubirea a spus




Stii ce esti?

Esti un manuscris al unei scrisori divine,

Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.

Acest univers nu este in afara ta.

Priveste in tine;

tot ceea ce vrei sa fii

Esti.





Asculta secretul din profunzimea

versurilor...

Si lasa-l sa te duca unde vrea...

Nu uita de sfatul meu

Si nu abandona aceasta cheie.





Am terminat cu munca si

Am renuntat la toate.

Acum sciu poezie.

Gandul meu, inima mea, viata mea

Ii apartin Lui.

Toate aceste trei cuvinte

Le-am cuprins intr-unul singur:

IUBIRE



Indragostitii au religia lor.

Singurul lor crez este Iubirea.


                            http://www.youtube.com/watch?v=QqVBGv2hpQ4&feature=related


Despre Aspiratie






Inima mea este plina de

bucuria Misterului.

Inima mea raspandeste

o mie de valuri.

Fiecare celula

prinde aripi

si zboara deasupra lumii.

Fiecare cauta

miile de chipuri ale Preaiubitului.





Diferenta dintre pasari

si omul intelept este aceea ca

pasarile zboara cu propriile lor aripi

intr-o singura directie,

in timp ce oamenii intelepti zboara

in toate directiile pe aripile aspiratiilor lor





As putea sa ma inalt prin iubire Ta

si dorul de Tine ma va duce si mai sus.

Ei m-au intrebat: „De ce te invarti in jurul Lui?”

O, ignoranta, ma invart in jurul meu!





Alerg catre Tine de frica mea,

Sunt al Tau,

nu ma trimite inapoi

la mine insumi.

 
 
                         http://www.youtube.com/watch?v=hqhNPY882kE&feature=related


Abandoneaza viata si lumea,


si gaseste viata lumii.





Este frumoasa generozitatea celor

care dau bani,

dar cu adevarat generozitatea

celui care iubeste

este daruirea sufletului sau.

Daca dai paine in numele lui

Dumnezeu,

vei primi paine in schimb;

daca iti dai viata in numele lui

Dumnezeu,

ti se va da Viata divina.





Iubirea a umplut cele sase directii ale universului

cu frumusete

Si totusi trebuie sa lasam in urma cele sase directii.





In toate notile Dumnezeu ne cheama:

„Trezeste-te, foloseste acest timp, sarmane om,

Sau, dupa moarte, de indata ce sufletul tau se separa

de corp,

Vei regreta.”





Cand iubirea de Dumnezeu

creste in inima ta,

sa stii, fara nici o umbra de indoiala,

ca Dumnezeu te iubeste.





Astazi de dimineata am cules in gradina

cativa trandafiri

Mi-a fost teama sa nu ma vada gradinarul.

L-am auzit spunand usor:

„Ce sunt florile?... Ti-am daruit intreaga gradina!”





Noi suntem cei care

din dorinta de a arde

Am renuntat la Apa Vietii

si am plecat sa cautam focul.





Exista o cale de la inima ta la mine

Si inima mea o cunoaste

Pentru ca este curata si pura ca apa.

Cand apa este linistita ca o oglinda

Poate sa reflecte luna.





I-am spus inimii mele: „Daca poti sa vorbesti,

spune-I Preaiubitului meu despre suferinta mea.”

Inima mi-a raspuns: „Cand sunt cu Preaiubitul

nu mai am cuvinte, doar ma uit la El.”





Din Iubirea Ta izbucneste flacara tineretii;

in Inima infloreste frumusetea sufletului.

Vrei sa ma omori? Sangele meu este al Tau.

Moartea din partea Prietenului este viata.





Pentru Tine – acest limbaj fara cuvinte

Tinut secret fata de toti...

Numai Tu auzi ce spun

Chiar daca strig in mijlocul multimii.





Mai intai m-a tentat cu

Nesfarsite mangaieri.

La sfarsit m-a ars

Cu durerea si tristetea.

In acest joc de sah

A fost necesar sa ma pierd pe mine

insumi

Ca sa-l cuceresc pe El.





Prietenul meu etern

Iti daruiesc viata mea.

Primeste-ma si fa din mine un

indragostit adevarat.

Salveaza-ma din cele doua lumi.

Arunca-ma in foc

Daca inima mea se indreaspta spre

altcineva decat spre Tine.





In cea mai uscata si mai alba

intindere

infinit dureroasa a desertului,

mi-am pierdut linistea sufletului -

si am gasit acest trandafir.





Vrei sa intri in Paradis?

Nu poti merge pe calea Adevarului

Decat prin gratia lui Dumnezeu.

Toti murim pana la urma.

Dar pe cale, fii atent

Sa nu ranesti inima vreunui om.





Orbit de vocea dorintei

Nu esti constient ca Preaiubitul

Traieste in adancul inimii tale.

Opreste galagia

Si vei auzi vocea Lui

In tacere.





Cand ating pamantul in rugaciune

Nu am alt tel decat sa te ating pe Tine.

Orice cuvinte despre

Gradini, flori, privighetori, dans

Sunt doar pretexte.





Inima este ca o lumanare

Plina de dorinta de a arde.

Luata de langa preaiubitul ei

Aspira sa fie una cu El.

Despre Iubire nu poti sa inveti nimic.

Iubirea vine pe aripile gratiei.





Ochii nostri nu Te vad,

Dar ei nu pot sa vada decat formele, nu si realitatea.

Si cu toate acestea, speram

Sa Te vedem in mijlocul acestei frumuseti...


                            http://www.youtube.com/watch?v=oUo7MTf3AuM&feature=player_embedded


Ce e de facut daca nu ma recunosc?




Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;

Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;

Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;

Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;

Nu sunt nici cerul, nici noroiul;

Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;

Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;

Nu sunt al Paradisului si nici al Iadului;

Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.

Locul meu este unde nu este nici un loc,

Urma mea este fara urma;

Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.

Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,

Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.

Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,

Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti

Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.



                          http://www.youtube.com/watch?v=LBlIIrIPFAc&feature=related

Sa mori!




Sa mori in aceasta iubire!

Daca mori in aceasta iubire sufletul tau va fi revelat!

Sa mori!

Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!

Daca mori pentru ceea ce este temporal,

vei ajunge dincolo de timp!

Sa mori!

Taie acele lanturi care te tin prizonier

in aceasta lume de atasamente!

Sa mori!

Sa mori pentru ceea ce este efemer

si vei deveni etern!

 
                      
                          http://www.youtube.com/watch?v=17o37MkD-bs&feature=related



             ,,,



                                

                                                  

Sunete de vioara si fractali-un balans binefacator!(s`ar putea sa va placa...)

http://www.youtube.com/watch?v=XfObvruC_2A 

                                                                                                                          

             
                           ,,,pentru a percepe dincolo de ce vrea sa redea fiecare rezonanta de sunet,cuvint desavarsit prin culoare sau armonia fractala trebuie sa gasim lungimea de unda secreta care trimite in expansiune,dincolo de ceea ce reusesc ochii nostri sa vada si dincolo de ce reusim sa manifestam la nivel terestru..zborul a carui esenta e acea veshnicie amestecata cu pulberi de vis,,,gind ce`si cauta forma `n muze cu origini departe de teluricul sceptic,,,