vineri, 8 octombrie 2010
Semne de carte,,,,cuvinte
Plecat`ai suflete ranit de vorbe
Neintelese talcuitele slove
Aduna`te`n culoare,glas...pastel/a
Da`mi doar un semn...sa vina dinspre el/ea.
Bolta senina`i spatiul, pinza de paianjan timpul
In vise aripi ginduri ma port spre Tine ,e vantul?
Aceleasi vibratii nepieritoare ,perene zarve`n iazuri
Ce`shi cauta izvoare...iar lacrimi descriu franjuri de ploi.
,,,v`ati regasit poate si voi in aste versuri .Nu de putine ori stim sa exprimam ceea ce simtim,gindim sau sintem intelesi altfel decat ne`am astepta.Gindesc ca cuvintul este cea mai nesemnificativa forma de comunicare a ceea ce se vrea traire.Iara daca el(cuvintul)este totusi ales pentru a reda ceea ce ''misca'' in noi o mare importantza ishi are fortza, incarcatura (energetica)si astfel inshiruirea lor in liric/proza/exprimare dau sensul sublim,divin...iara continutul defineste manifestarea a ceea ce initial sau dovedit ''vorbe goale''sau acea exprimare,vorbitul in sine.Cati sintem pregatiti sa auzim?Destui...majoritatea.Insa la o ascultare,la intelegerea semnificatiei subiective,elaboroase..elevate cati dintre noi(grabiti desigur)sintem atenti?Pentru ca a asculta presupune mult mai mult decat a te folosi de urechi...avem oare rabdarea tacerii care descatuseaza interiorul nostru,,,si redescopera,readuce seninatatea,limpezimea,linistea,intelegerea a incarcaturii subtile exprimata prin cuvint.Cind reusim sa vedem dincolo de ce vor ochii sa vada,cind vom asculta dincolo de ce vor urechile s`auda,cind vom da sufletului prioritatea ...Totul capata adevaratul sens fie`n pastel-culoare,fie in sunet,in liric sau proza,o`ntreaga meticuloasa gnoza!
,,,sa zambim,sa ne privim si sa iubim sau sa plingem copile
Cu lacrimi ce`s tonuri de sunet...privire`n durere,suspin sau fericire
Iara extrasenzorii ne`ajuta sa`ntelegem cat ne e de bine!
,,,ai va pup si uite`asa printre randuri...o lulea!pipa pacii alias Om shanti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu