Conflictul dintre Observator si Observat -Ilie Cioara

Intalnirea cu "ce este" nu-i deloc un fapt usor,
Totusi, fenomenu-n sine e-accesibil tuturor
Cand exista interesul intelegerii de sine
In final concretizata drept reala actiune.

Sa vedem ce se intampla la contactul strict global,
Cu persoane, lucruri, fapte - cu natura-n general ?
Cum privim si ascultam provocarea permanenta,
Strict legata cu miscarea, prin ea insasi evidenta ?

Intre lucrul observarii si ochiul care observa,
Se strecoara-observatorul cu-ale lui aprecieri
Ce se bizuie temeinic pe un fond memorial
Tot trecutu-inregistrat, readus in actual.

Astfel, conflictul apare intre prezentul real
Si imaginea de "ieri", formulata ireal,
Care critica, compara, dezaproba sau accepta,
Imposibila-ntalnirea printr-o astfel de reteta.

Prin urmare, observatorul este "eu" imaginar,
Care-mpiedica contactul cu al vietii tainic dar
Dand prilej la contradictii, la conflicte si durere ;
Toata suferinta lumii - prin a lui asociere !

Prin atentie globala il vedeti in chip total,
Chiar in clipa cand apare - ca lucid cunoscator,
Demascarea lui spontana, fara alta urmarire,
E ca insasi actiunea ce-l condamna la pieire.

Deci observatorul piere si apare observarea.
Este doar simpla privire, clara si patrunzatoare,
Ce cuprinde si-ntelege prin clipe innoitoare ;
E traire, ca si moarte, intr-o vesnica miscare.

E relatie directa - stare de comuniune,
Iar fiinta-i integrala, practic far'-dimensiune,
Structura atemporala, armonie fara margini,
Fara cauze - efecte, si lipsita de imagini.

Pe-acest fond de libertate devenim de fapt Iubire,
Insa nu acea iubire cautata in vreo forma - ca-mplinire ;
Noi cu ea in uniune - ipostaza sfintitoare,
Care singura transforma firea noastra-nselatoare.