Cine suntem? ,,,,, Discipol si Maestru-Ilie Cioara

In confuzie-i tot omul, cand aude doar formule,
Prea zgarcite-n exprimare, fara explicari destule
Omului sa-i lamureasca certa lor realizare,
In masura sa-i aduca fericita transformare.

Iata doua dintre ele : "Cand discipolul e gata si maestrul se iveste" ;
"Discipol, la fel, maestru, in tot omul se-intalneste".
Aste doua formulari inscrise memorial
Insusite-s de "egou" ca fond individual.

Prin stiut el isi afirma subreda-i insemnatate,
Departandu-l si mai mult de-Adevar-Realitate.
Sa vedem, ce vor sa-nsemne vorbele ce-au fost rostite ?
Ce se-ascunde-n a lor spate, cum sunt ele implinite !?

Mai intai, ce-i un discipol, ce anume-l defineste ?
E un practicant "egou" ; prin ce spune, ce gandeste,
Intreaga-i activitate e-o constanta urmarire
De-a se afirma pe sine - de-a ajunge la marire.

Mediul lui de dezvoltare e un spatiu limitat,
Totdeauna-nabusit de stiutu-acumulat,
El e pregatit temeinic pentru marea instruire,
Doar atunci cand isi cunoaste anacronica gandire.

Intelesul fiind deplin, mintea tace - e smerenie totala,
Asta-i da temeinicie pentru stiinta cea reala.
Dar tacerea nu e scop, implinita prin efort,
Ci se-asterne-ntelegand ca al sau trecut e mort.

Si-acum, cine-i maestrul ? O stare atemporala,
Ce s-afirma ca Iubire, prin Imens, functionala !
Insusiri neinchipuite, prin geneza poarta-n sine,
Ea, prin simpla ei prezenta e si Sfanta Actiune.

Ei ii datoreaza fiinta opera de transformare,
Un adevarat mister pentru mintea-nselatoare ;
Doar discipolul tacut are-acces la izbavire,
Cand devine constient de intreaga lui simtire.

Cand priveste si asculta in totala simplitate.
O adevarata arta - Sa cuprinda insistent clipele - realitate
Asta-i este pregatirea pentru marea intalnire
Cu maestrul far'-de seaman - Autentica Iubire.


,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,