Mesaj de la Karen Bishop,,,

9 februarie 2011

Buna tuturor.

   Am considerat necesar sa trimit acest scurt mesaj, intrucat mi se pare important, in vremurile fara precedent pe care le traim. Facem mari progrese in miscarea ascendenta inspre o noua realitate si experienta dimensiunilor mai inalte, iar experientele create de aceasta trecere merita trecute in revista fiindca pot parea o nebunie sau, in cel mai bun caz, iesite din comun.
   In acest an 2011 ne miscam prin portalul celor 11 porti, lasand din ce in ce mai multe in urma noastra. In acest fel, odata cu sosirea zilei de 11 a fiecarei luni, si in stransa legatura cu cele 11 porti, in general vorbind, avansam in salturi mici, mai aproape de noul nostru spatiu, pana cand ne vom afla acolo cu toata fiinta.
   Astfel ca, datorita evolutiei noastre treptate, o parte din noi se afla aici, iar cealalta parte acolo, ceea ce poate cauza multe experiente stranii si inconfortabile pentru multi dintre noi. Insa fiti constienti, totodata, ca multe dintre experientele si sentimenele stranii pe care le voi descrie in continuare, sunt elemente des intalnite in procesul de inaltare. Acestea au aparut la inceputul anilor 2000 si acum incep sa se repete. Confirmarea incontestabila ca, intr-adevar, evoluam catre o noua realitate si experienta, lasand trecutului ultimii aproximativ trei ani, este inca un semnal incurajator.
   Intrucat pe parcursul ultimilor trei ani, ne-am aflat intr-o stare "suspendata", asteptand ca cei de pe planeta noastra sa detina lumina in ei insisi, in loc sa o aduca din taramurile celeste, din "univers", sau de la cei deja "iluminati", multi dintre cei care au venit aici in aceste vremuri au decis, in sfarsit, ca si-au terminat misiunea de a asista la infaptuirea "planului" si ca isi doresc ca acum sa fie liberi. Atunci s-a hotarat ca, in sfarsit, vom merge inainte, indiferent de ce se va inampla, avand in vedere ca s-a ajuns la limita suportabilitatii – si, astfel, multi pur si simplu plecau sau, in cel mai bun caz, au devenit extenuati si coplesiti.
   Deci, pe parcursul ultimelor cateva saptamani si luni, am mers mai departe si am fost eliberati – desi in ritm lent. Pe parcursul acestor ultimi ani, ne-am aflat in "canalul nasterii", sau "tunel" daca vreti, iar din acel spatiu nu puteam "vedea" aproape nimic. Pe langa aceasta, nici nu suntem conectati la nimic altceva. Eram singuri in tunel, ca o pluta pe mare, fara sa fim impinsi de vant, fara vasle si pe ape fara valuri, fara a avea pe nimeni in stanga sau in dreapta. Insa acum ne miscam inainte si acest lucru ne produce sentimentul staniu ca ne aflam in doua lumi deodata.
   Este posibil sa ne fi simtit total desprisi de spatiu, ca si cand nu ne aflam cu totul aici – sau ca vorbim, dar nu cu corpurile noastre fizice... ca vorbele vin de la altcineva... cu certitudine, nu de la noi. Ne putem privi in oglinda, intrebandu-ne cine este persoana din fata noastra, caci nu avem nici o idee despre cine sau unde suntem, intrucat nu suntem pe deplin aici.
   Putem intampina diferite dificultati in a interactiona cu altii, deoarece nici ei nu se afla pe deplin aici. Ne putem simti pierduti in locuri necunoscute, foarte singuri, si fara nici un punct de reper. Putem sa nu ne mai amintim semnificatia lucrurilor din jur, putem uita numele unor obiecte comune (foarte firesc, in cadrul fazei de tranzitie!). Pot aparea greutati neobisnuite in exprimare, in terminarea propozitiilor, intrucat simtim ca ne pierdem. Lucrand la noua mea carte, incepeam o idee sau o propozitie care apoi se pierdea undeva si dura o eternitate sa o aduc inapoi... nu o mai gaseam nicaieri... disparea cu totul din orizontul meu. Ne putem uita chiar numele si data de nastere – si aceasta este la fel de firesc.
   In general, pur si simplu nu ne simtim ca si cum ne-am afla cu totul aici. Astfel ca ne putem intreba daca ne imbolnavim de Alzheimer – caci simtomele sunt foarte asemanatoare. Dar, spre deosebire de cei bolnavi de Alzheimer, toate aceste simptome vor disparea cu timpul, de indata ce ne vom integra pe deplin in noul nostru spatiu, intr-o dimensiune mai inalta.
   Simptomele fizice includ nevoia familiara de a manca din doua in doua ore, pentru a evita caderile bruste de glicemie. Corpurile noastre se afla intr-un proces de acordare fina la noua realitate, facand o tranzitie masiva, deci au nevoie de tot combustibilul pe care il pot obtine. Ne putem simti slabiti sau extenuati, incercand permanent sa nu ne risipim energia. Avansand tot mai mult in nou, e posibil sa deveni nerabdatori in legatura cu idei si proiecte noi, dar sa nu avem suficiente resurse sau energie pentru a le pune imediat in practica, si atunci ele se vor estompa pentru o perioada. Suntem de asemenea inca foarte obositi, in urma acestui proces. Este nevoie de o perioada de reintinerire si sper ca vom fi capabili sa primim acest dar, in vremurile ce vor veni.
   Putem simti ca traim o anumita experienta intr-o lume, iar apoi ne aflam brusc in alta lume sau realitate, jongland si penduland intre ele, printr-un spatiu gol si rarefiat, ramanand confuzi, coplesiti, epuizati si divizati. Putem chiar remarca si manifestari in lumea fizica, ce confirma existenta in doua lumi.
   Poate fi inceputul a ceva nou si incitant, dar pentru moment nu suntem in stare sa lasam lumea veche in urma. Astfel, ne simtim impulsionati sa incepem ceva nou, insa este nevoie ca mai intai sa desavarsim spiralele vechi realitati, inainte de a putea evolua pe toate nivelurile. Din anumite puncte de vedere, am inceput sa traim deja noul, dar inca mai suntem prinsi in vechile paradigme, existam in ambele spatii, fapt ce genereaza mai multa confuzie si separare. Putem accesa noi oportunitati si mesaje ce vin catre noi, dar nu beneficiem de ele, pana nu lasam in urma vechea realitate.
   In aceste vremuri de tranzitie este posibil sa avem sentimentul ca ne scufundam, adancindu-ne intr-o eventuala criza financiara si ne intrebam cum oare vom supravietui? Insa, ca intotdeauna in cazul inaltarii, nevoile noastre vor fi satisfacute, mai ales in aceste timpuri vom avea tot ce ne trebuie pentru a ne sustine, dar nu mai mult, intrucat in ultimii trei ani a trebuit sa traim din propria energie. Desi ne sunt satisfacute nevoile si se are multa grija de noi, ne descurcam prin propriile eforturi, in acest moment. Suntem observati si monitorizati atent de sus si cand avem nevoie de mai multa sustinere, aceasta va veni inspre noi in mod miraculos – suficienta, pana cand vom fi perfect re-echilibrati (cu aceasta ocazie, multumesc celor care au trimis donatii. au fost foarte apreciate si utile. va multumesc mult!).
   Astfel, avansand in noua noastra realitate, lasand vechiul in urma, in pasi mici dar siguri, vom realiza un salt mult mai mare si o miscare mult mai intensa inaintea echinoxului din martie. La acel moment, vom fi mult mai bine ancorati in spatiile noatre noi... spatii in care ne potrivim atat de bine... caci am lasat in urma ceea ce nu mai era benefic pentru noi. Asadar, cand marele salt si Lumina Divina ne vor fi transmise prin echinoctiu, ne vor ajuta si sutine in moduri greu de imaginat. Ne vor impinge puternic intr-un spatiu fermecator al Noii    Lumini, de care sa ne spijinim, spre o abundenta plenara pentru noi toti. Este ceva ce nu am mai intalnit de multa vreme.
   Va urez sa aveti Divinitate in inima, lumina stelara in suflete si miracole in viata voastra in aceste vremuri miraculoare.``
               (Karen Bishop)


   Acest text l`am primit pe e`mail si cred ca multi dintre cei atenti la procesul evolutiv si care experimenteaza manifestarile noilor energii vibrationale vor gasi raspunsuri in el.Mai multe despre Karen Bishop sant cuprinse aici:  http://spiritlibrary.com/karen-bishop  .Multumesc sursei : editura_foryou@yahoogroups.com .