Cuvintele..sunt ploaia ;Principiile...sunt pietrele ;Si natura suntem...noi!

« lăsaţi cuvintele să plouă »

Când plouă , voi , vă deschideţi umbrelele , să nu vă ude ploaia , dar "priviţi" cu speranţă pe geam , de la adăpost , la ploaia care trezeşte natura la viaţă.

Şi natura se "trezeşte " la viaţă prin "vlăstare tinere" , care înmuguresc şi se transformă în mladiţe ce "tâşnesc" din cele mai "scorojite" şi "îmbătrânite" trunchiuri.

Şi aşteptaţi să se oprească ploaia şi abia apoi o judecaţi , ziceţi voi , a fost "scurtă" , a fost "prea multă " , a fost mană (ploaie cu soare ) sau... a fost destulă .

Şi vă bucuraţi de ploaia "renăscătoare" abia după "ceva vreme" , cât este necesar să crească , să "ţâşnească" mlădiţele , şi-abia atunci ziceţi !: " ce bună a fost ploaia ...aia. Dar oare , puteţi să vă "gândiţi" ce picătură din toată ploaia a "picurat" pe locul de unde a "ţâşnit" vlăstarul" , sau a încolţit sămânţa din care a răsărit "firicelul de iarbă nouă” , crudă , verde şi "proaspătă" ?.Cand ploua, opreste-te din ceea ce faci si fugi afara. Asculta sunetul, simte parfumul si puterea ploii.

Deci aţi putea să vă gândiţi voi la "picătura aceea" ca să-i mulţumiţi în mod particular , ei , sau puteţi să vă gândiţi ce picătură a fost în plus , peste destul , care a înecat "firicelul" ce abia răsărise , ca s-o judecaţi , în mod particular , pe ea , şi s-o dojeniţi că s-a grăbit şi n-a avut răbdare să aştepte ploaia următoare , când în loc să fie ca acuma , aducătoare de "înec", ar fi fost aducătoare de "răsărire" ?

Şi , deci , când plouă , sau după ploaie , puteţi voi să "identificaţi" picătura , sau s-o judecaţi individual dacă este necesară , este destulă sau este peste destul ?

Şi mă întrab dacă până acum , când vă vorbesc eu de o "picătură" dintr-o ploaie , voi , v-aţi gândit vreodata la existenţa , rolul , împortanţa şi "responsabilitatea" unei singure picături .

Şi... n-ar fi nimica , dar când "citiţi" ploaia unui text , vedeţi şi judecaţi fiecare picătură , adică fiecare cuvânt.

Îl analizaţi , îl întoarceţi pe toate feţele , îl judecaţi , înainte de a-l lăsa să cadă pe "ogor" .

Îl cenzuraţi şi îl manipulaţi după scopul şi interesele voastre ( părinţilor !, bunicilor !, ‘’învăţătorilor’’!… )

Şi ... scrieţi , tăiaţi , eliminaţi ...şi rescrieţi ceea ce daţi "scris" ...mai departe... la "citit" sau la "tipar" .

" Lăsaţi cuvintele să plouă !!! "

Lasaţi-le să izvorască natural din suflet şi lăsaţi-le să "plouă sincer" , fără să vă amestecaţi în pre-judecarea lor.

Şi cei ce le "citiţi" nu vă mai grăbiţi să judecaţi fiecare picătură pe rând.

Aşteptaţi să terminaţi de "citit" toată ideea până la sfârşit şi după aceea aşteptaţi să vedeţi ce "înmugureşte" şi ce "vlăstare" ţâşnesc din sufletul vostru , după "ploaia de cuvinte"…

"Lăsaţi cuvintele să plouă !!!!"

Părinţi !: învăţaţi-vă copiii : principii , nu cuvinte !

Copiii ! : învăţaţi principiile cu cuvintele voastre !

Translator :…cuvânt cu cuvânt !
Traducător :...idee cu idee !

Cuvintele .. "trec"! .. Ideile , principiile , rămân !

Şi ,... Cu toţii ştiţi :

"…apa trece , pietrele rămân !


                          (fragment din "O calatorie catre ... ADEVAR"-trimisa de Doru Ioana)

Multumesc sursei:

                          http://www.povesticutalc.ro/povesti-Despre-INTELEGERE.html