~ Dacă îmi vei da un Nume, ochii tăi mă vor vedea cu acel Sentiment. Dacă îmi dai o Vârstă, mintea ta mă va cunoaște cu acea Energie. ...
Dacă îmi dai o Personalitate, vei crede că mă Cunoști.
Permite-mi să fiu Nenumită și în permanentă Schimbare. Permite-mi să fiu fără Vârstă și să exist în acest Moment. Permite-mi să fiu de Nedescris și să mă contopesc cu Nevoile Tale.
Dar dacă totuși simți să mă Numești lasă ca numele meu să fie Iubire. Dacă totuși simți să-mi dai o Vârstă, lasă ca vârsta mea să fie Veșnicie. Dacă trebuie să mă Cunoști, cunoaște-mă ca pe Tine Însuți ~
RUGĂCIUNEA, ca şi somnul, e tot o intrare spre subconştient.
„Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” [Matei 6:6].
Rugăciunea e o iluzie a somnului care diminuează impresiunile lumii exterioare şi redă minţii o mai mare receptivitate a sugestiei dinlăuntru. Mintea, în rugăciune, se află într-o stare de relaxare şi receptivitate asemănătoare senzaţiei obţinute chiar înainte de a adormi.
Rugăciunea nu e atât ce ceri, cât cum te pregăteşti pentru a primi. „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” [Marcu 11:24].
Singura condiţie necesară este să crezi că rugăciunile tale au primit deja răspuns.
Rugăciunii tale trebuie să i se răspundă dacă îţi asumi sentimentul care ar fi al tău dacă ai fi deja în posesia obiectivului urmărit. În clipa în care accepţi dorinţa ca fapt împlinit, subconştientul găseşte mijloace pentru realizarea ei. Pentru a te ruga eficient, aşadar, trebuie să accepţi dorinţa, (să cedezi dorinţei, să renunţi la rezistenţă, n. tr.) adică, să simţi dorinţa împlinită.
Omul perfect disciplinat este mereu în armonie cu dorinţa ca fapt împlinit.
El ştie că singura, unica realitate e conştienţa, că ideile şi sentimentele sunt fapte ale conştienţei şi sunt la fel de reale ca obiectele din spaţiu; şi astfel, el nu întreţine vreodată un sentiment care nu contribuie la fericirea lui, căci sentimentele sunt cauzele acţiunilor şi circumstanţelor vieţii.
Pe de altă parte, omului nedisciplinat îi pare dificil de crezut ceea ce e negat de simţuri şi de obicei acceptă sau respinge exclusiv pe aparenţele simţurilor. Din cauza acestei tendinţe de a se baza pe evidenţa simţurilor, e necesar să le blocheze înainte de a începe să se roage, înainte de a începe să simtă ceea ce ele neagă. Ori de câte ori eşti în starea mentală „Mi-ar plăcea, dar nu pot”, cu cât încerci mai mult, cu atât mai puţin reuşeşti să accepţi dorinţa. Nu atragi niciodată ceea ce vrei, ci întotdeauna atragi ceea ce eşti conştient a fi.
Rugăciunea e arta asumării sentimentului, a însuşirii trăirii lăuntrice de a fi şi a avea ceea ce vrei. Când simţurile confirmă absenţa dorinţei tale, toate eforturile conştiente de a neutraliza această sugestie sunt zadarnice şi tind să intensifice sugestia.
Rugăciunea e arta de a ceda dorinţei şi nu de a forţa dorinţa. Oricând trăirea ta lăuntrică este în conflict cu dorinţa ta, trăirea va învinge. Trăirea interioară dominantă se exprimă pe sine, invariabil. Rugăciunea trebuie să fie fără efort. În încercarea de a întări o atitudine a minţii care este negată de simţuri, efortul e dezastruos.
Pentru a ceda cu succes dorinţei ca fapt împlinit, trebuie să creezi o stare pasivă, un fel de reflecţie contemplativă sau meditativă similară senzaţiei care precede somnul. Într-o astfel de stare relaxată, mintea e întoarsă dinspre lumea obiectivă şi percepe cu uşurinţă realitatea unei stări subiective. E o stare în care eşti conştient şi chiar capabil să-ţi mişti sau să-ţi deschizi ochii, dar n-ai nicio dorinţă de a face asta. O modalitate simplă de a crea o astfel de stare este să te relaxezi într-un scaun confortabil sau pe un pat. Dacă alegi patul, întinde-te pe spate, cu capul la nivelul trunchiului, închide ochii şi imaginează-ţi că ţi-e somn. Simte – mi-e somn, atât de somn, nemaipomenit de somn.
În scurt timp, o senzaţie ca de departe, însoţită de o apatie generală şi pierdere a toată dorinţa de a mişca te învăluie. Simţi o relaxare plăcută, confortabilă şi nu-ţi vine să-ţi schimbi poziţia, deşi, în alte circumstanţe, nu ai fi defel confortabil. Când e atinsă această stare pasivă, imaginează-ţi că ţi-ai realizat dorinţa – nu cum a fost realizată, ci pur şi simplu că e realizată. Imaginează în formă de imagini ce doreşti să dobândeşti în viaţă; apoi simte-te ca şi când ai dobândit totul deja. Gândurile produc mici mişcări verbale care pot fi auzite în starea pasivă a rugăciunii ca fiind pronunţate din afară. Cu toate acestea, acest grad de pasivitate nu e esenţial pentru realizarea rugăciunilor tale. Tot ce e necesar este să creezi o stare pasivă şi să simţi dorinţa împlinită.
Tot ce ţi-ar putea trebui sau ai dori este deja al tău. Nu-ţi trebuie nici un ajutor care să ţi-l dea; este al tău acum. Cheamă-ţi dorinţele întru fiinţă imaginând şi trăind lăuntric dorinţele ca deja împlinite. Pe măsură ce este acceptat finalul, devii complet indiferent la potenţiale eşecuri, fiindcă acceptarea finalului constrânge mijloacele spre acel final. Când ieşi din momentul rugăciunii, e ca şi când ţi s-a arătat finalul fericit şi de succes al unui film, deşi nu ţi s-a arătat cum s-a obţinut acel final. Totuşi, fiind martor al sfârşitului, indiferent de orice secvenţă a punctului culminant, rămâi calm şi sigur în cunoaşterea că finalul a fost perfect definit.
– Spirit – Trăire (simţire)
„Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu" – zice Domnul Savaot” [Zaharia 4:6]. Intră în spiritul stării dorite însuşindu-ţi trăirea lăuntrică ce ar fi a ta dacă ai fi deja cel care vrei să fii. Pe măsură ce prinzi sentimentul stării căutate, te eliberezi de tot efortul de a face lucrurile să fie, fiindcă lucrurile deja sunt. Există o trăire lăuntrică distinctă asociată cu fiecare idee din mintea omului. Prinde trăirea asociată dorinţei tale împlinite însuşindu-ţi lăuntric trăirea care ar fi a ta dacă ai fi deja în posesia lucrului pe care-l doreşti şi dorinţa ta se va concretiza.
Credinţa e trăire, „După credinţa (trăirea) voastră, fie vouă” [Matei 9:29]. Nu atragi niciodată ceea ce vrei, ci întotdeauna ceea ce eşti. Aşa cum e omul, aşa şi vede. „Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua” [Matei 13:12; 25:29; Marcu 4:25; Luca 8:18; 19:26]. Ceea ce te simţi pe tine a fi – eşti şi ţi se dă ceea ce eşti. Însuşeşte-ţi aşadar sentimentul pe care l-ai trăi dacă ai avea deja dorinţa împlinită şi dorinţa ta trebuie să se realizeze. „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul Lui Dumnezeu l-a făcut” [Geneza/Facerea 1:27].
„Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu” [Filipeni 2:5,6]. Eşti ceea ce te crezi pe tine a fi.
În loc să crezi în Dumnezeu sau în Iisus – crede că tu eşti Dumnezeu sau că tu eşti Iisus. „Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu [şi mai mari decât acestea va face” Ioan 14:12] ar trebui să fie „Cel ce crede aşa cum cred Eu, va face şi el lucrările pe care le fac Eu”. Lui Iisus nu I s-a părut ciudat să facă lucrările Lui Dumnezeu, deoarece El se credea pe Sine a fi Dumnezeu. „Eu şi Tatăl Meu una suntem” [Ioan 10:30]. E firesc să faci lucrările Celui care te crezi tu a fi. Trăieşte aşadar în sentimentul de a fi cel care vrei să fii şi acela vei fi.
Când un om crede în valoarea sfatului dat lui şi îl aplică, el creează înlăuntrul lui realitatea succesului.
Fiecare dintre sistemele voastre de constiinta ce actioneaza ca receptor/emitator (corp,minte,suflet) este precum pantecele unei mame,adica fixeaza o forma-gand in solul fertil al Procesului Divin si o incubeaza,adaugandu-i alte forme-gand si forta,transferand-o unei alte persoane/incubator -care,la randul sau,face la fel,pana forma-gand ajunge sa se manifeste undeva in lumea fizica.Astfel,este atrasa electromagnetic de alte entitati de frecventa asemanatoare,ce se I-dentifica cu aceasta forma-gand prin intermediul eu-ului fals*,firtand puterea lor sa tasneasca in actiune.Aceasta este o explicatie pentru indivizii care,fara o predilectie anterioara,fac dintr-o data un gest de Dragoste sau violenta,pe care nu l-ar face in mod obisnuit.
Voi va amagiti cu usurinta,preamarindu-va eroii si persecutandu-va dusmanii.Pana cand va veti mai nega responsabilitatile pe care le aveti in fata Vietii?Cu ce scop va micsorati puterea si demnitatea,creand o lume a mortii-mai degraba decat una a Vietii pentru copiii si familiile Pamantului? Luati atitudine in privinta rezultatelor ce se vor obtine in capitolul final al ciclului de evolutie al Pamantului-cel in care va gasiti acum! I-dentificati-va cu Frecventa Geniu,care este mostenirea voastra.Nu sunteti mai presus decat criminalii vostri,nici mai prejos decat eroii vostri.Voi i-ati creat pe toti.Acordati macar cateva minute din zi pentru a incuba formele-gand ale lui Christos sau Buddha,mai degraba decat cele a figurilor publice corupte,sau ale criminalilor in serie.Oh,voi,cei neprihaniti,aveti oroare de tot ceea ce vedeti si ii judecati pe toti! Cu toate acestea,VA IDENTIFICATI CU CEEA CE EXAMINATI!Aceasta este o lege a constiintei.
Preocuparea voastra fata de orice forma-gand pe care o mentineti in gand,ii sporeste puterea.Faceti-va timp pentru a dezvolta compasiunea in inimile voastre,astfel incat ele sa imbratiseze BINELE PENTRU TOTI.Asta,deoarece voi sunteti responsabili pentru incubarea formelor-gand ce rezoneaza cu violenta distructiva,ca si cu boala,razboiul si nenorocirile din lume. Cu cat va opuneti si detestati mai multe parti ale umanitatii,cu atat va opuneti si detestati mai multe parti din voi. Incubati forma-gand a IUBIRII-LUMINII/MINTII LUI dUMNEZEU ce imbratiseaza intreaga viata si veti da nastere unei realitati a bucuriei,prosperitatii si sanatatii,mai presus de cele mai indraznete vise,individuale sau colective-si veti fi pretuiti pentru asta.
Acum ,ca aveti o intelegere mai buna a puterii nemaipomenite si a responsabilitatii pe care o are receptorul pasiv ce incubeaza forme-gand,sa analizam latura transmitatoare a campului vostru electromagnetic de constiinta.Este folositor sa intelegeti faptul ca ,in orice moment,transmitatorul vostru este acordat pe aceeasi frecventa cu receptorul vostru.Astfel,este imposibil sa mentineti si sa rezonati cu forme-gand de frecventa joasa-de frica si ura,de exemplu-fara sa transmiteti cu si mai multa putere aceleasi forme gand catre constiinta lumii.Mai mult,exista o intarzaiere,o decalare in timp in perioada de incubare a unei forme gand.
Aici se face o mare confuzie,pe care ne vom stradui sa o expunem in Lumina constiintei pure. Intrucat mintea tridimensionala prinde forme-gand –mai degraba de la circumferinta rotii vietii,decat din centrul acesteia–in permanenta este prinsa fie in trecut,fie in viitor si foarte rar,daca aceasta se intampla vreodata,in momentul prezent. Trecutul/viitorul,binele/raul etc.,tes plasa confuziei in jurul vietii voastre.Prin urmare,e posibil sa petreceti momente,sau ani,sau vieti intregi,receptand si incuband anumite forme-gand ce vor fi retransmise mai tarziu–adica in ceea ce reprezinta viitorul,fata de trecutul in care au fost activate initial. Aceasta explica,in parte,legile Karmei.
De asemenea,aceasta explica de ce,la un moment dat al vietii,incercati sa va I-dentificati cu forme-gand de frecventa mai ridicata–si reusiti doar sa mariti viziunea voastra asupra lumii vechilor forme=gand de frecventa scazuta.Omenirea pare a fi mai inteligenta,numai pentru ca are motive mai sofisticate sa sprijine vechile forme-gand de frecventa scazuta,dand astfel iluzia evolutiei. In timp ce omenirea pretinde ca a evoluat in gandire,acest lucru nu indica ,in niciun fel,evolutia sa. In cea de-a patra dimensiune,mintea voastra intelege miezul oricarei forme-gand sau forme de viata.Acest lucru este mult diferit fata de perceptia voastra “normala” ,tridimensionala,e reflectiilor de suprafata ale obiectelor.Atunci cand un obiect este perceput in a patra dimensiune,mintea voastra il sesizeaza din centru sau punctul nemiscat al esentei sale-acest lucru rezultand intr-un moment de contact,un moment ce ofera o experienta mult mai importanta decat o simpla reflectare a obiectului.In acest moment,voi creati de fapt spatiu (care este constiinta) in interiorul spatiului-suspendand iluzia timpului.
Va rugam sa aveti rabdare cu noi in aceste digresiuni. Ele sunt foarte importante in intelegerea deplina a mecanismului formelor-gand. Acum,amintindu0ne analogia cu roata care se invarteste,vom merge mai departe in intelegerea iluziei,ca sa gasim acolo esenta formelor-gand,ceea ce va aduce,totodata,si beneficiul de a intelege mai mult natura stravechiului termen de karma,sau,in exprimare moderna,principiul actiunii-reactiunii. Pe masura ce planeta se invarteste in spatiul constiintei,formand un continuum spatiu/timp,iluziile se stratifica in timp,ducand la confuzia tridimensionala.Astfel,daca nu te gasesti in centrul unui lucru,nu poti fi in alta parte , decat pe suprafata ce se invarsteste-traind intotdeauna iluzia unui trecut ce goneste spre un viitor care niciodata nu vine cu adevarat.Poate ca aceasta clarifica predilectia adultilor de a manifesta incontinuu,pe tot parcursul vietii lor,forme-gand de adolescenti sau chiar infantile,ceea ce face ca evolutia adevarata a constiintei sa fie un efort ce consuma mult timp si are rezultate foarte slabe,in privinta adevaratei iluminari in alte dimensiuni. Astfel,karma,atunci cand vorbim de viata prezenta .este un lucru mai usor de inteles,in momentul in care realizezi ca vechile forme-gand pot fi transmise catre momentul “acum” al vietii voastre.Este ca si cum voi compensati actiuni si forme-gand ce au aparut ieri sau cu mult timp in urma.Aceasta este numai un rezultatale vechilor forme-gand cu care va I-dentificati in prezent,facandu-le sa se fixeze in aura voastra ,prin inductie electromagnetica si rezonanta-producand o realitate a momentului “ACUM”.
Aceasta rezonanta electromagnetica a unei forme-gand apare ca o matrice de configuratii ce straluceste in aura voastra ,atragand alte entitati ce au in aura lor configuratii energetice geometrice similare. Altfel spus,sunteti ca un fisier viu.Formele-gand ale crezurilor si dorintelor voastre nu sunt incuiate in vreo sinuozitate a creierului vostru.Daca formele=gand ar fi inchise in tesutul creierului,nu ar exista comunicare la niciun nivel al constiintei. Entitatile pe care le atrageti si de care sunteti atrasi ,rezoneaza cu modele geometrice similare celor din aura lor.Astfel,acele asa-numite intalniri intamplatoare sunt,de fapt,rezonante intre campuri aurice ce magnetizeaza si atrag un eveniment. Impreuna sau in grupuri,atractiile se bazeaza pe I-dentificari duble si multiple.Daca sunteti in stare sa detestati unele forme-gand cu care va identificati,veti detesta acea parte a voastra sau a celeilalte entitati sau grup catre care sunteti atrasi–numai pentru ca altii pot detesta acelasi lucru ca si voi. La fel,ceea ce va place la voi,va place si la altii.
"Autorii Bibliei nu scriau istorie, ei scriau o măreaţă dramă a minţii pe care au învelit-o în haina istoriei şi au adaptat-o capacităţii maselor necritice, lipsite de opinii. Ştii că fiecare poveste din Biblie este povestea ta, că atunci când scriitorii introduceau zeci de personaje în aceeaşi poveste, încercau să-ţi înfăţişeze diferite atribute ale minţii pe care le-ai putea folosi. Ai văzut asta în timp ce am luat probabil o duzină de poveşti, dacă nu mai mult, şi le-am interpretat pentru tine.
De exemplu, mulţi se întreabă cum ar fi putut Iisus, cel mai plin de graţie, cel mai iubitor om din lume, de ar fi fost om, să spună mamei Sale ce se presupune că i-ar fi spus în consemnarea din cel de-al doilea capitol al Evangheliei sfântului Ioan. Iisus e făcut să spu...nă mamei Sale, „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie?” *„Femeie, ce treabă am eu cu tine?” în original, cf. versiunii King James] – Ioan 2:4. Tu şi cu mine, care nu suntem încă identificaţi cu idealul căruia îi servim, nu am da o astfel de replică mamei noastre. Şi totuşi, iată întruchiparea iubirii spunându-i mamei Sale, „Femeie, ce am Eu de-a face cu tine?”. Tu eşti Iisus, iar mama ta este propria ta conştienţă. Căci conştienţa e mama a toate cele, aşadar, este măreţul [cuplu] Tată-Mamă al tuturor fenomenelor. Tu şi cu mine suntem creaturi ale obișnuinţei. Intrăm în rutina de a accepta ca fiind definitivă evidenţa simţurilor noastre. Trebuie vin pentru oaspeţi şi simţurile mele îmi spun că nu există, iar eu, din obişnuinţă, sunt pe cale de a accepta această lipsă ca fiind definitivă. Când îmi amintesc însă că propria mea conştienţă este una şi singura realitate, aşadar dacă neg evidenţa simţurilor mele şi-mi asum conştienţa de a avea suficient vin, mi-am mustrat într-un sens mama ori conştienţa ce sugerase lipsa; şi, prin asumarea conştienţei de a avea ce doream pentru oaspeţii mei, vinul este produs într-un fel pe care noi nu îl ştim. Nu accepta niciodată sugestia lipsei.
În acest caz, îmi spun, „Ce treabă am eu cu tine?”. Ce treabă am eu cu evidenţa simţurilor mele? Aduceţi-mi toate vasele şi umpleţi-le [Ioan 2:7]. Cu alte cuvinte, îmi asum că am vin şi tot ce doresc. Apoi, mai-marele meu Sine dimensional inspiră în toţi gândurile şi acţiunile care ajută la întruparea asumpţiei mele. Nu e un om spunând unei mame, „Femeie, ce am eu de împărţit cu tine?” Este fiecare om care cunoaşte această lege şi care-şi va spune sieşi, atunci când simţurile sugerează lipsa, „Ce am eu de împărţit cu voi? Daţi-vă-napoi. Nu voi mai asculta vreodată la o voce ca asta, deoarece, dacă o fac, atunci mă impregnez cu sugestia aceea şi voi zămisli roada lipsei”
De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină; De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău, ... Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea; De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi; Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel; De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării Succesul şi dezastrul primindu-le lafel; De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine, Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit, Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă; Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa; De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă, Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare, Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom, Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare Şi ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
Acum voi vorbi despre cine SUNT EU şi ce fac. Dacă asta-ţi pare egocentrist, să ştii că este. S-au scris 66 de cărţi despre cine SUNT EU. Voi cita unele afirmaţii din câteva dintre acele cărţi. Ai auzit multe dintre aceste afirmaţii, dar nu ţi-ai dat seama că se refereau la fiinţa care SUNT EU. Primul citat este luat din Cartea Ieşirii [3:13-15]. Aici, Moise Îi vorbeşte Lui Dumnezeu şi spune, „Când mă întorc la oameni, Cine să le spun că m-a trimis?”, iar Vocea răspunde, „Spune-le că EU SUNT m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci şi Numele după care voi fi cunoscut din neam în neam” *traducere după textul original al autorului, nu reproducere din versiunile româneşti ale Bibliei+. Cele Zece Porunci afirmă, „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” [idem, 20:7]. „Să nu iei” este o poruncă. „Să nu iei” înseamnă că nu ai voie. Înseamnă că nu îţi este îngăduit sub nicio formă. Acel Nume este EU SUNT.
Acuma, în primul rând, cu toţii I-am uitat Numele. Spunem „eu sunt” de sute de ori pe zi şi habar nu avem că folosim Numele Lui Dumnezeu. În al doilea rând, încercăm să încălcăm Porunca întreaga zi. Nu dăm nicio importanţă la ceea ce spunem după „EU SUNT”. Când zicem „EU SUNT” şi continuăm cu ceva ce nu ne-ar plăcea în lumea noastră, folosim Numele Domnului – dar nu în deşert. Biblia afirmă că nu putem lua Numele în deşert.
Nimic din ce spunem precedat de „EU SUNT” nu e în deşert. Acela-i Numele Lui. Este Dumnezeu Însuşi şi, fiindcă e Dumnezeu, este creativ. Dumnezeu ni S-a dat pe Sine. El este „EU SUNT” şi acela e cine eu sunt.
Nu pot uita niciodată că SUNT. Aş putea uita cine sunt sau unde sunt, dar nu pot uita vreodată că exist.
Ori de câte ori spun „EU SUNT”, EU SUNT creează ceva.
Rugăciunea este credinţa că deja am primit ceea ce am cerut. Când spun „EU SUNT”, îmi ataşez conştiinţa de a fi ceva. Acum, poţi minţi şi să nu crezi ceea ce spui, dar nu poţi crede ceva despre „EU SUNT” şi să nu creezi acel lucru. Creăm dimineaţa, prânz şi seara prin afirmaţiile noastre ce încep cu „EU SUNT”. Dacă spui, „Nu mă simt bine” şi crezi asta, perpetuezi boala în viaţa ta. Trebuie să schimbi acele afirmaţii cu „Mă simt minunat”.
Suntem sfătuiţi, „Cel slab să zică: ‚EU SUNT viteaz!’” [Ioil 3:10/4:10]. Dar nu o poţi spune ca un papagal. Trebuie să ne rugăm (să spunem EU SUNT), crezând că este adevărat, şi apoi vom primi. Mai întâi, trebuie să fim precum Străjerul Porţii. Trebuie să cercetăm fiecare gând care conţine „EU SUNT”.
Dacă eşti scrutător, vei vedea că ai creat fiecare împrejurare şi experienţă din viaţa ta.
Un alt cuvânt important de avut în grijă este „dacă”. Mintea conştientă este foarte subtilă în exprimarea îndoielii (satana, ori diavolul). Putem fi capabili în a ne ţine minţile focalizate asupra a ceea ce vrem prin folosirea afirmaţiilor pozitive care încep cu „EU”. Dacă nu suntem atenţi, am putea scăpa un mic „dacă” ce se va strecura fără a ne da seama de implicaţii. Am putea spune, „Mă simt minunat”, dar apoi să continuăm cu „dacă durerea continuă totuşi, mă duc marţi la doctor”. „Dacă”-urile sunt mereu urmate de ceva negativ şi asta e pur şi simplu îndoiala care se strecoară pentru a fura sămânţa bună pe care am sădit-o.
Înlătură cuvântul „dacă” din vocabularul tău, căci nu produce nimic din cele pe care ai vrea să le culegi. „Dacă” pune totul la timpurile trecut sau viitor, iar eu experimentez întotdeauna ceea ce cred că EU SUNT. „EU SUNT” nu e la timpul viitor. „A te face bine” înseamnă că „nu eşti bine”. Trebuie să cred că deja sunt ceea ce vreau să fiu.
Ţine minte, „Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce către Mine fără să dea rod *ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui”, Isaia 55:11].
Crezi? „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Care e Numele Lui? EU SUNT. Aşadar, începe să-ţi monitorizezi fiecare cuvânt (EU SUNT) pe care îl spui. Vezi un tipar? Nu reflectă circumstanţele vieţii tale ceea ce spuneai?
Ai folosit greşit puterea creativă Care este Dumnezeu (EU SUNT). Acum că realizezi ce făceai, ai grijă cu fiecare cuvânt şi fă-l să se conformeze cu ceea ce vrei să aduci în viaţa ta. Într-un final vei avea credinţa că cele pe care le afirmi, deşi nu există evidenţe exterioare în sprijinul lor, sunt fapte reale în conştienţă şi se vor proiecta în scurt timp, astfel încât e vei experimenta în afară. Cunoscând că Dumnezeu a devenit cu adevărat tu pentru că El este EU SUNT, trebuie că realizezi că îţi foloseşti puterea ta proprie pentru a crea de fiecare dată când foloseşti acel Nume.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
Fiecare nivel de conştienţă se exprimă pe sine automat. A te înălţa la nivelul oricărei stări înseamnă a deveni automat acea stare în expresie. Dar, pentru a te înălţa la nivelul pe care nu îl exprimi acum, trebuie să te lepezi de conştienţa cu care te identifici acum. Până ce actuala ta conştienţă nu e lepădată, nu vei fi capabil să te înalţi la alt nivel. Nu te descuraja. Această renunţare la actuala ta identitate nu e atât de dificilă precum pare a fi. Invitaţia scripturilor, „Mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul” [2Corinteni 5:8, 1Corinteni 5:3, Coloseni 2:5], nu e oferită celor puţini; e o chemare largă a întregii omeniri. Trupul din care eşti îndemnat să evadezi este actuala ta concepţie despre tine cu toate limitările sale, pe când Domnul cu care vei petrece este con...ştiinţa ta de a fi. Pentru a îndeplini această aparent imposibilă faptă de vitejie, îţi îndepărtezi atenţia de la problema ta şi o îndrepţi spre numai a fi. Îţi spui în tăcere dar cu convingere, „EU SUNT”. Nu condiţiona această conştiinţă, ci continuă să declari în tăcere, „EU SUNT – EU SUNT”. Simte pur şi simplu că eşti fără chip şi fără formă şi continuă să faci asta până ce te simţi plutind.
*************************************
„Plutind” este o stare psihologică ce neagă complet fizicul. Prin practica relaxării şi refuzând voit să reacţionezi la impresii senzoriale, este posibil să dezvolţi o stare de conştienţă a receptivităţii pure. Este o surprinzător de uşoară realizare. În această stare de completă detaşare, o anume singularitate a gândului precis poate fi gravată profund pe conştienţa ta nemodificată. Starea aceasta a conştienţei e necesară pentru meditaţia autentică. Această minunată experienţă de înălţare şi plutire este semnalul că eşti absent din trup sau problemă şi eşti acum în prezenţa Domnului; în starea aceasta extinsă nu eşti conştient a fi altceva decât EU SUNT – EU SUNT; eşti numai conştient de a fi.
***********************************************
Când această stare de expansiune este obţinută, în acest adânc al tău, dă formă noii concepţii revendicându-te şi simţindu-te a fi ceea ce, înainte de a intra în starea aceasta, doreai să fii. Vei descoperi că în acest adânc fără formă al tău toate lucrurile apar a fi divin de posibile. Orice te simţi sincer a fi pe durata acestei stări extinse devine, în timp, expresia ta naturală. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape” [Geneza/Facerea 1:6]. Da, să fie o tărie sau convingere în mijlocul acestei conştienţe expandate în a şti şi a simţi că EU SUNT aceea, lucrul dorit. Revendicându-te şi simţindu-te a fi lucrul dorit, cristalizezi această lumină lichidă fără formă care eşti după chipul şi asemănarea [Facerea 1:26] a ceea ce eşti conştient a fi.
Cu singurul cuvant, Shiva,
Etern pe varful buzelor Sale
Adoratorul se poate bucura
Chiar de cea mai completa gama a placerilor savuroase
Cine mai trebuie numarat
De cei care se odihnesc in fericirea celesta
A racoroasei, purei, linistitei, dulcei
Mari de nectar a devotiunii?
Doamne! De ce cineva ca mine
Sa nu guste din iarba miraculoasa a devotiunii,
Al carei extract natural
Se numeste Eliberare?
O, Doamne, inteleptul se roaga
Numai pentru acele bogatii
Ce hranesc capacitatea de a se bucura
In fericirea adorarii Tale
Ei au trait fericirea inexplicabila,
Intr-o ploaie de nectar devotional.
Chiar daca vor cadea,
Ei nu se vor murdari
De noroiul atasamentelor false
Si de alte stfel de lucruri.
Cand se coace, vita devotiunii
Aduce inevitabile fructe numite siddhi-uri,
Aestea incep cu anima si alte puteri,
Si sfarsesc cu Suprema Eliberare.
Cat de minunat este atunci cand mintea, o Doamne,
In esenta, samanta a tuturor suferintelor,
Patrunsa de nectarul devotiunii,
Produce fructul magic al beatitudinii.
"Trăieşte această experienţă. Se numeşte experienţa realizării Sinelui. Ştiu o mulţime de oameni care fac lucruri din cele mai extravagante pentru a o trăi. Ştiu pe cineva capabil să stea 3 ore pe cap (în Shirshasana). Altcineva bolboroseşte la nesfârşit o mantra sau o rugăciune creştină. Un altul îşi ţine respiraţia 10 minute, în speranţa că asta îl va face mai înţelept. Ţi-am spus, lumea este un spectacol extraordinar.
Nu văd de ce ar trebui să fie chinuitor. Iluminarea spirituală nu este ceva ce poate fi atins, obţinut, câştigat sau primit ca premiu. Pentru a fi conştient, pentru a simţi că eşti, nu trebuie să faci nimic. PUR ŞI SIMPLU ŞTII ASTA!
Ceea ce te învaţă un Maestru provine din trecutul lui, din istoria lui de viaţă. Tehnicile pe care ţi le predă sunt amintirile lui. Dacă este un maestru adevărat te va constrânge să le realizezi cu un singur scop. Să ţi-l spun?
Ţi-l spun, într-un acces de compasiune. Scopul metodologiilor şi tehnicilor spirituale este SĂ TE SATURI DE ELE. Ele nu-ţi oferă acel ceva esenţial pe care îl cauţi, pentru că tu deja ai acel „ceva". Aceasta este starea de unitate. Tu nu exişti separat de nimic, aceasta este o realitate care nu se poate modifica sau îmbunătăţi.
TEHNICILE NU ATING CONŞTIENŢA! Tehnicile produc rezultate, uneori spectaculoase, în domeniul corpului şi minţii. Uddiyana Bandha sau Nadi Sodhana Pranayama îţi permit accesul la puteri paranormale. Puterile paranormale (siddhis) te menţin în lumea iluziei, ba fac spectacolul şi mai înşelător. Clarviziunea sau alte forme de percepţie extrasenzorială nu reprezintă experienţe spirituale. Sunt experienţe psiho
logice. Un bătrânel cudinţii în gură aproape epuizaţi poate fi mult mai avansat spiritual decât un guru tantric, care poate declanşa ploaia. Spiritualitatea nu rezidă în acţiunile unui om care se simte separat, oricât de nobile sau fenomenale ar fi acestea.
Experienţa spirituală este experienţa nonseparabilităţii. Aceasta este experienţa imediată, prezentă, indiferent de conţinutul ei. A mânca poate fi un act la fel de spiritual ca a te ruga pentru cineva. Contează nu atât ceea ce faci, cât starea de conştienţă în care acţionezi. E adevărat, funcţionând în această stare de conştienţă nu mai simţi deloc impulsul de a face unele lucruri. De pildă, nu-ţi mai vine să loveşti în aproapele tău, deoarece a-1 lovi pe el înseamnă a te lovi pe tine. La un alt nivel, nu-ţi mai vine să arunci obiectele nedegradabile în Natură, deoarece e ca şi cum le-ai arunca în propria ta casă. Renunţi la ideea de a-i înşela pe alţii, deoarece e ca şi cum te-ai înşela pe tine. Şi o sumedenie de alte fapte pe care le pot numi „morale", cu diferenţa că,nefiind forţate („trebuie să te comporţi aşa"), sunt frumoase şi naturale."
