NEMURITORUL DAOIST

   Patruzeci şi trei generaţii de Maeştri Chan au trecut de când Al Şaselea Patriarh a înălţat Lampa Dharma. Patruzeci şi trei generaţii de căutători au găsit Calea, ghidaţi de Lumina lui.
   Oricât de înaintat este cel care urmează o altă Cale, el poate fi ghidat de Chan. Când intră soarele pe fereastră nu luminează doar unele părţi din cameră lăsându-le pe celelalte în întuneric. Camera este luminată în întregime de Adevărul Soarelui. Deci, orice persoană, oricare ar fi calea pe care o urmează, poate beneficia de pe urma Lămpii Chan.

Uitaţi-vă la cazul faimos al Nemuritorului Daoist Lu Dong Bin.

    Lu Dong Bin a fost cel mai tânăr şi cel mai nestăpânit dintre nemuritorii daoişti. De fapt am putea spune că era chiar foarte nestăpânit. Cel puţin aşa a fost la început. Pe când era încă un muritor avea numele de Chun Yang... un nativ din Jing Chuan ce a trăit pe la sfârşitul Dinastiei T’ang. Asta a fost mai mult de o mie de ani în urmă, dar vremurile de atunci nu erau prea diferite de ale noastre. Dacă un tânăr dorea să se afirme, avea nevoie de educaţie. În vremurile noastre ar lua o diplomă. Dar în acele vremuri trebuia să treacă de temuta Comisie a Cărturarilor. Dacă nu treceai de examenul acesta trebuia să te gândeşti serios la munca câmpului.
    Ei bine, Chun Yang a încercat de trei ori să treacă de Comisia Cărturarilor, şi a picat tot de trei ori. Era foarte supărat şi deprimat. Ştia că şi-a dezamăgit familia şi că nici pentru el însuşi nu făcuse prea multe. Pierduse şansa unei afirmări profesionale.Aşa că Chun Yang a făcut ce fac o mulţime de tineri disperaţi, a început să se învârte prin localuri şi să se îmbete criţă.

    Drumul pe care te duce alcoolul a avut direcţia obişnuită şi în cazul lui Chun Yang, adică în jos. După cum spune şi zicătoarea, la început Chun Yang bea vinul iar apoi vinul îl bea pe Chun Yang. Ajunsese într-o stare destul de proastă până ce a avut norocul să-l întâlnească prin acele localuri pe Nemuritorul Daoist Zhong Li Quan.

    Nemuritorul Daoist a fost interesat de acel tânăr. "Decât să-ţi scurtezi viaţa cu băutura," a spus el, "hai mai bine să-ţi lungeşti viaţa cu Dao."

    În locul unei vieţi scurte şi mizerabile, Zhong Li Quan îi dăruia lui Chun Yang o viaţă lungă şi fericită. Părea să fie o afacere bună. Poate că Chun Yang nu era bun de funcţionar al guvernului, dar avea tot ce trebuie pentru alchimia spirituală.
Chun Yang nu mai avea nimic de făcut aşa că a avut foarte mult timp pentru practică. Era cu adevărat motivat. Cred că îşi dăduse seama de cât de jos se coborâse, că dăduse de fund. Când omul îşi dă seama că nu are nimic de pierdut dacă priveşte viaţa şi dintr-un alt unghi, devine mai deschis pentru idei noi.
Deci Chun Yang avea motivul şi oportunitatea. Mai rămăsese să găsească mijlocul. Acesta a fost oferit de Zhong Li Quan. El l-a învăţat tehnicile necesare.

    Chung Yang a pus trup şi suflet în stăpânirea a ceea ce se numeşte Micul Circuit Cosmic, o practică yoga puternică ce foloseşte energia sexuală pentru a transmuta reziduurile naturii umane în Aurul Nemuririi. Ajunsese atât de bun încât putea să devină invizibil sau să apară în două locuri deodată... Asta e ceva.
Într-o zi a vrut să zboare peste Mânăstirea Chan Hai Hui, care se afla pe muntele Lu Shan. Ştiţi, sfinţii şi nemuritorii pot face asta. Sunt ca nişte piloţi fără avioane... sau paraşute.
În timp ce zbura pe acolo, i-a văzut pe călugării budişti cum psalmodiau şi munceau din greu, ocupându-se de treburile obişnuite cu care se ocupă călugării budişti. Astfel, vrând să se laude cu puterile lui şi să-şi râdă de truda călugărilor, a scris o mică poezie pe zidul clopotniţei:

Cu Perla în comoara Hara,

Fiecare adevăr îmi face plăcerea.

Când vine vremea de culcare,

Mintea mea nici o grijă n-are.

Chan-ul vostru fără minte nici un sens nu are.

    O poezie proastă cam ca aceasta. După care a zburat de-acolo. De fiecare dată când Stareţul, Maestrul Chan Huang Lung, se uita la clopotniţă trebuia să citească acea poezie îngrozitoare.
    Într-o zi, pe când fostul Chun Yang - acum era cunoscut sub numele de Nemuritorul Lu Dong Bin - zbura prin preajma mânăstirii, a zărit un nor purpuriu ca o umbrelă ce se ridica deasupra mânăstirii. Asta era o indicaţie clară că acolo avea loc ceva foarte spiritual iar Lu Dong Bin s-a gândit să coboare şi să arunce o privire.Toţi călugării se duceau în Sala Dharma, aşa că s-a deghizat în călugăr şi i-a urmat acolo. Dar nu a putut să-l păcălească pe bătrânul Stareţ Huang Lung.

"Nu cred că voi expune Dharma astăzi," se răsti el. "Se pare că avem un Hoţ de Dharma printre noi."

    Lu Dong Bin a ieşit în faţă şi s-a plecat arogant Maestrului. "Vreţi să fiţi bun," l-a provocat el sarcastic, "să mă iluminaţi asupra expresiei: "Un bob de grâu poate conţine universul iar munţii şi apele pot încăpea într-o crăticioară." Lu Dong Bin nu credea în gol, în starea fără ego. Acceptase credinţa falsă că egoul supravieţuieşte morţii.

Huang Lung râse de el. "Ia te uită! Un drac păzeşte un cadavru!"

"Un cadavru?" răspunse Lu Tun Pin. "Ha! Pântecul îmi este plin de Elixirul Nemuririi!"

"Din partea mea nu ai decât să-ţi cari cadavrul prin toată eternitatea," a spus Huang Lung. "Dar deocamdată, ieşi afară de aici!"

"Nu şti răspunsul la întrebarea mea?" se răţoi Lu Dong Bin.

"Credeam că tu şti toate răspunsurile," îl zeflemi Huang Lung. Îşi adusese aminte de poezioară.

    Lu Dong Bin răspunse cu furie. Aruncă cu teribila-i sabie, "Spintecătorul de demoni," spre Huang Lung; dar Maestrul doar şi-a îndreptat degetul spre sabie iar aceasta s-a oprit din zbor, căzând jos inofensivă. Nemuritorul împietrise! Nu-şi imaginase niciodată că un maestru de Chan putea fi atât de puternic. Cuprins de pocăinţă căzu în genunchi. "Vă rog Maestre," spuse el, "vreau cu adevărat să înţeleg."

     Huang Lung se înmuie. "Hai să uităm de a doua parte a întebării, cea cu cratiţa," răspunse el cu generozitate. "În schimb, hai să ne concentrăm asupra primei părţi. Aceeaşi minte care dă formă configuraţiei materiei numită de tine "bob de grâu" este aceeaşi minte care dă formă configuraţiei materiei numită de tine "univers". Conceptele ţin de minte. "Chan-ul fără minte," după cum îi spui tu, este practica golirii minţii de concepte, de judecăţi, de opinii, de ego." Şi apoi a adăugat, probabil amintindu-şi poezia: "În special de conceptul de ego!"

    Lu Dong Bin a cugetat asupra răspunsului până ce l-a înţeles brusc. Câtă vreme făcea diferenţe între el şi ceilalţi, între dorit şi nedorit, între mărunt şi important, era sclavul lumii conceptuale, era doar un Judecător al Iluziilor. Nimeni cu mintea întreagă nu şi-ar dori aşa ceva! Şi cu siguranţă nici un Nemuritor Daoist nu şi-ar petrece viaţa, adică o eternitate, cântărind minciunile, determinând care sunt mai convingătoare decât celelalte.
Bucurat peste poate, Lu Dong Bin zbură până la clopotniţă, şterse poezioara şi, scrise o alta:

Credeam că îmi cucerisem mărunta minte,

Că nu era deloc aşa eu am aflat,

În mercur aurul l-am căutat fierbinte,

Dar numai iluzii am căpătat.

Sabia neputincioasă pe podea a căzut,

Când spre lună Huang Lung degetul l-a îndreptat;

Am văzut lumina, adevărul lui a răzbătut,

Şi iute m-a salvat.

   Din nefericire, Iluminarea nu l-a făcut un poet mai bun.
Însă, fapt este că Lu Dong Bin, deşi era un Nemuritor Daoist, tot a putut să primească ceva de la Chan. Aprecia atât de mult cele Trei Comori - Buddha, Dharma, Sangha - încât a căpătat titlul de Gardian al Dharmei. Bineînţeles că nu era necesar ca el să se convertească şi să-şi spună om de Chan. Chiar lecţia Iluminării îl învăţase că denumirile nu sunt importante, aşa că a rămas un Nemuritor Daoist. Doar că acum, înţelegând mult mai bine, a urcat imediat în rang printre ceilalţi Nemuritori; şi deşi era cel mai tânăr, a ajuns să fie cel mai important. Sub conducerea lui inspirată, Secta Daoistă din Nord a început să prospere. Lu Dong Bin a fost numit Al Cincilea Patriarh din Nord.
   În sud, un alt mare Daoist, Zi Yang, a atins şi el iluminarea după citirea sutrelor budiste. A ajuns cunoscut ca Al Cincilea Patriarh din Sud... dar asta e o altă poveste.


              Nor Gol: Învăţăturile lui Hsu Yun
 Culese din notele şi amintirile Maestrului Jy Din Shakya.