Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.
Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.
31 decembrie 1996 - 1 ianuarie 1997 (Adrian Paunescu)-Bucuresti
,,,,am simţit mereu că cei care iubesc poezia parcă vorbesc într-o limbă a lor, dincolo de cuvinte. Este de fapt frumuseţea sentimentelor, cuprinzând bucuriile, trăirile fiecăruia.Când un om este izvor nesecat de creaţie şi frumos nu pot decât să mă bucur cum Creatorul le-a aşezat pe toate la locul lor, în aşa fel încât să învăţăm unii de la alţii, să ne ajutăm, să creştem frumos, copii fiind mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu