vineri, 24 mai 2013

Vanitas vanitatum - Omar Khayyam




Miresme cupe, harfe si bucle aurii:
O, jucarii sfarmate de Vreme, jucarii!
... Gând, fapta, renuntare, virtuti cainti si rugi:
Cenusi pe care Timpul le spulbera, - cenusi...

Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârna din tarie.
Sosesc, se duc si iarasi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei si-a cerului cutie
Mereu fapturi s-or naste, caci Dumnezeu nu moare.

Spuneti-mi, ce aduse a lumii bogatie?
Nimic! În mâna timpul lasatu-mi-a doar vânt.
Un foc sunt. Când s-o stinge, nimicu-o sa ramâie.
Am fost a lui Djem cupa; dar sparta - nimic sunt.

Crearea ta si-a lumii, destinul ei si-al tau
Sunt taine-aici si taine vor fi în veci si-n moarte.
Surâde-le ca unor pericole desarte.
Caci pacea te-asteapta dincolo, -n negrul hau.

Cereasca bolta pare o magica lanterna
Si soarele e lampa. Iar lumea e-o cortina
Pe care defileaza în hora lor eterna
Imaginile noastre - rani negre în lumina.

Nu plânge dupa ierii ce rupti ti-au fost din viata
Si nu gândi la ziua ce nu stii de-o sa vie.
Si ieri si mâini si astazi iluzii sunt si ceata.
Atât ai: clipa. Fa-o sa umple-o vesnicie!

Bagdadul, Balkul, - spune-mi, ce s-a ales din ele?
Fatala e si-o briza când floarea-i invoalata.
Bea! Si evoca-n noapte, cu luna laolalta,
Popoarele si evii stinsi rând pe rând sub stele.

A lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.
Bahram, neîntrecutul la prins magari salbatici
Sub trei movile doarme. Magarii pasc pe ele.


miercuri, 22 mai 2013

Byron Katie ...despre iubire ,cu intelepciunea iubirii




..........

Personalităţile nu iubesc; ele vor ceva. Iubirea nu caută să obţină nimic. Ea este desăvârşită. Nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu impune condiţii (nici măcar pentru binele ei personal). Aşadar, atunci când îi aud pe oameni că spun că iubesc pe cineva şi vor să fie iubiţi la rândul lor, ştiu că nu vorbesc despre iubire. Ei vorbesc despre altceva.
Singura posibilitate de a te face înţeles de alţii este să te înţelegi pe tine însuţi. Este o responsabilitate neîncetată. Aşadar, dacă pui întrebări şi vezi că ceea ce este e şi ceea ce vrei tu să fie, va fi sfârşitul oricărei decizii pe care ai fi luat-o pentru altcineva. Nu va mai trebui să iei decizii. Nu vei lua decizia de a-l tortura pe celălalt, până ajunge să te înţeleagă. Acea persoană va continua să-ţi arate că înţelegerea ei nu e treaba ta.
Un da nesincer este un nu pentru tine însuţi.
Atunci când un gând provoacă suferinţă, este un semn că nu e adevărat.
Toate sfaturile pe care i le-ai dat partenerului, în realitate, ţi le-ai adresat ţie însuţi.
Odată ce te deschizi să primeşti iubire, îţi pierzi întreaga lume. S-a terminat. Iubirea nu mai lasă loc de nimic.
Iubirea spune: „Te iubesc, orice-ar fi”. Iubirea spune: „Eşti minunat aşa cum eşti”. Iar acesta este singurul lucru care poate vindeca; numai aşa te poţi uni cu restul. Dacă eşti de părere că fiinţa de lângă tine ar trebui să fie altfel decât este deja, înseamnă că n-o iubeşti. În acel moment, iubeşti persoana care va fi după ce vei fi terminat să o manipulezi. Până nu corespunde imaginii pe care o ai despre ea, este ceva de care te poţi dispensa foarte uşor.
Noi suntem iubire şi nu avem de ales în această privinţă. Iubirea este fiinţa noastră. Este ceea ce suntem noi, fără poveştile noastre.
Durerea începe din clipa în care crezi gândul că ar trebui ca toată lumea să te iubească. Eu spun de multe ori: „Dacă aş spune o rugăciune, aceasta ar suna astfel: Doamne, cruţă-mă de dorinţa de a primi iubire, aprobare şi apreciere. Amin.” A căuta iubirea şi aprobarea altor oameni presupune că nu eşti întreg.
Atâta vreme cât vei crede într-un concept, orice concept, îl vei impune asupra soţului, soţiei, iubitului, copiilor tăi. Mai devreme sau mai târziu, când nu vei obţine ceea ce vrei de la ei sau îţi vor pune în pericol ceea ce crezi tu că ai, îţi vei impune acest concept asupra lor, până când simţi că eşti înţeles. Aceasta nu este o presupunere – este ceea ce facem. Noi nu suntem ataşaţi de oameni; suntem ataşaţi de concepte.
Până când nu eşti loial faţă de tine însuţi, nu poţi fi loial faţă de o altă persoană.
Lucrul pe care nu vrei să-l pierzi nici în ruptul capului – l-ai pierdut deja. Poate n-ai remarcat încă asta şi poate îţi va lua un timp ca să plângi după el, dar după toate acestea vei putea înţelege că n-ai avut niciodată ce să pierzi.
                                                                                        ....................
sursa :http://filedelumina.ro

duminică, 19 mai 2013

Traieste momentul prezent – Te vezi si te recunosti





Ce este momentul?
 
Momentul reprezinta elementul din care este construita ziua. Fiecare clipa face ca in noi sa apara nenumarate sentimente si ganduri. Observandu-le indeaproape, ele ne apar ca fiind asemanatoare unor imagini: amintiri ale unor intamplari trecute sau evenimente si imagini din lumea noastra imaginara.
Ceea ce fiecare moment radiaza spre fiecare dintre noi constituie ceea ce trebuie sa recunoastem si sa clarificam chiar in acea zi. Starea de constiinta difera de la un om la altul. De aceea momentul vine spre noi sub forma unor  senzatii si ganduri pe care le putem recunoaste si intelege in functie de propria constiinta. Astfel, ceea ce ne aduce momentul nu este pentru noi o "imagine straina" deoarece este vorba despre productiile noastre proprii.
Asadar, ceea ce aduc momentele, pietrele de constructie ale zilei, pentru fiecare om, constituie o reproducere a ceea ce el insusi a produs.
Putem numi aceste imagini pe care pietrele de constructie ale zilei le radiaza spre noi, imagini de radiatie.
Fiecare moment al zilei contine tot atatea imagini de radiatie cati oameni exista. De aceea, se poate spune ca  fiecare moment este individual si corespunde fiecarui om luat in parte. Deoarece fiecare moment vrea sa comunice
sufletului si omului ceva din ceea ce omul singur a introdus in puternicul computer cauzal - adica in astre;  deoarece omul este atat timp dirijat de astre cat timp nu va invinge legea cauzei si a efectului.
In acest computer cauzal se afla pastrat fiecare amanunt al eului omenesc - fiecare pacat, fiecare greseala si incalcare a legii. Computerul cauzal se compune din stelele planurilor de purificare si din stelele materiale. In aceste
stele se afla inregistrata legea semanatului si a recoltei. Ele formeaza roata reincarnarii.
Computerul cauzal se afla inclus in computerul universal atotcuprinzator, deoarece Divinul patrunde prin tot.
Computerul universal cuprinde reteaua de informatii completa a universului. El este legea lui Dumnezeu, puterea
 omniprezenta.
Voi reveni mai tarziu, pentru a da mai multe amanunte, atat la computerul cauzal cat si la computerul universal si la stelele pure din substanta fina, prin care se revarsa legea eterna, absoluta.
Momentele, secundele, minutele, orele, da, intreaga zi vorbesc fiecaruia in limba sa.
Fiecare din noi poate sa inteleaga limbajul momentelor, al pietrelor de constructie ale zilei - a secundelor,  minutelor si orelor, deoarece ele sunt reproducerile a ce noi insine am produs. Pietrele zilei se adreseaza  fiecarui om altfel, corespunzator cu ceea ce el a produs. Tot ceea ce omul a introdus in computerul cauzal din aspectele sale  prea omenesti in decursul incarnarilor anterioare precum si in aceasta intrupare si inca nu a fost purificat si pus in ordine va fi reprodus de catre computerul cauzal.
Este vorba despre incalcari ale legii eterne: sentimentele, gandurile si cuvintele noastre negative, actiunile noastre negative, pasiunile noastre, senzualitatea sau dorintele noastre omenesti exagerate. Poate fi vorba despre ceea ce ne  inlantuie de aproapele nostru, caruia, de exemplu, i-am rapit libertatea, impunindu-i opiniile noastre.
Tot ce sufletul si omul nu au purificat, este scos la iveala de catre computerul cauzal sub forma de efect.
El vorbeste, asadar, catre fiecare dintre noi in limbajul nostru propriu. Fiecare dintre noi poate sa auda inregistrarea sa in limbajul sau si poate sa vada in imagini ceea ce a emis deoarece este ceea ce el a produs. Totusi, nu putem vedea toate acestea decat daca traim in momentul prezent, da, daca traim momentul.
Totusi, multi oameni nu inregistreaza momentele zilei. De aceea, ei nu recunosc limbajul propriilor lor productii;  ei se lasa dirijati de forte contrarii propriilor lor forte de viata. Prin aceasta ei devin sclavi si se lasa exploatati de  diferite energii si puteri, de suflete si campuri de energie.
 
Care este legea ce ne determina viata?
 
Sa ne punem urmatoarea intrebare: De ce sunt om? Am eu, ca om, o sarcina de indeplinit?
Sa ne intrebam mai departe: Ce sarcina am? Exista, oare, o putere superioara, care mi-a dat-o? Daca credem intr-o  putere superioara, atunci ar trebui sa ii invatam Legile.
Multi cunosc unele legi fizice ale universului, de exemplu, legea gravitatiei. Daca admitem ca exista legea  atractiei maselor ar trebui sa admitem ca, la fel, exista legea spirituala a cauzei si a efectului; am demonstrat principiul acestei legi mai devreme prin explicarea procesului a ceea ce am numit "productiile" si "re productiile" noastre: ceea ce omul seamana va si recolta.
Viata noastra constituie samanta. Fie semanam un comportament conform cu Legea, fie un comportament contrar.
Daca semanam si cladim pe Legea cosmica a iubirii si a armoniei totale, pe Dumnezeu - atunci vom si recolta fericire interioara, pace, sanatate, putere si o calitate corespunzatoare a vietii corespunzatoare cu ce am semanat.
Dar daca semanam si construim pe "carne", pe pacat, pe ceea ce este contrar Legii lui Dumnezeu – recolta noastra va fi conforma cu aceasta.
Asa cum ecoul se intoarce spre cel ce a emis sunetul, la fel daca semamam pacea in sentimente, ganduri, cuvinte si actiuni, daca suntem sinceri, cinstiti si buni, atunci vom si recolta pace si putere cosmica. Daca semanam cearta,
il condamnam pe aproapele nostru, semanam ura, invidie si discordie sau violam viata in si pe pamant - atunci vom recolta conform legii corespondentei. Recolta noastra corespunde, intotdeauna, semanatului nostru.
Sa reflectam insistent asupra noastra si sa controlam si ceea ce se afla pe pragul inferior –pe care il putem numi  sub-comunicare. Si ne referim aici de exemplu la ceea ce nu spunem atunci cand noi vorbim altfel decat gandim.
Deoarece vorba noastra poate fi "dulce", pe cand gandurile noastre sunt "amare". Gindurile amare sunt,  in acest caz, ceea ce numim sub-comunicarile noastre.
Daca avem ganduri bune, dar lumea sentimentelor noastre arata cu totul altfel, vom avea un sentiment neplacut.
La aceste impulsuri profunde, care se desfasoara sub gandurile noastre, ar trebui sa fim atenti. Ele sunt
sub-comunicari mai profunde.
 
Abia atunci cand invatam sa ne dam seama de noi insine, aflam cine suntem intr-adevar! Pentru aceasta este nevoie de sinceritate si de profunda credinta intr-o putere superioara care ma sustine si ma ajuta sa ma eliberez de ceea ce mai este negativ in mine.
Isus a spus: "Ceea ce pricinuiesti unuia dintre fratii Mei cei mai neinsemnati, aceea Mi-ai pricinuit Mie!"
Christos este frate cu toti oamenii. Cine este impotriva unui alt om, impotriva aproapelui sau, acela –prin chiar acest fapt - este impotriva lui Christos! El este, in acelasi timp, si impotriva lui insusi, deoarece el singur trebuie sa recolteze ceea ce a semanat.
Ceea ce pricinuieste un om aproapelui sau - in sentimente, ganduri, cuvinte si fapte - aceasta isi pricinuieste, intotdeauna, chiar lui. Aceasta este "graiul" lui si la fel limbajul recoltei sale. Sufletul in om se afla pe pamant pentru a desfiinta acele cauze pe care le-a creat in incarnari anterioare si in aceasta intrupare, dar inca nu a purificat.
 
Noi singuri ne inregistram propriile programe
 
Zilele sunt "temele de la orele de curs" pentru fiecare om in parte. Cel care munceste sarguincios si isi realizeaza sarcinile, adica foloseste bine ziua cu momentele, secundele, minutele si orele sale, acela stapaneste scoala vietii, a vietii sale pe pamant. El cunoaste limbajul zilei sale si stie sa interpreteze limbajul ei. Astfel, ajunge la el insusi si foloseste bine momentul. Incetul cu incetul, el invata sa cunoasca limbajul comunicarilor sale constiente si al sub-comunicarilor sale. El simte, din timp, daca ceea ce spune corespunde gandurilor sale, daca ceea ce gandeste corespunde lumii sentimentelor sale. In felul acesta el se stapaneste pe el insusi si nu este stapanit de puteri straine care il dirijeaza.
In computerul universal, care este atotcuprinzator, inregistram tot ce nu contine sub-comunicari, tot ce este absolut autentic,  fiinta noastra pozitiva si altruista si, in consecinta, aceasta va reveni spre noi. Suntem, atunci, pasnici, armoniosi, sinceri, cinstiti, drepti si binevoitori fata de semenii nostri. Aceste puteri sunt puteri ale lui Dumnezeu.
Ele ne ajuta si ne slujesc in fiecare situatie. Viata noastra decurge fericit si pasnic iar noi suntem sanatosi.
Dar ce introducem in computerul cauzal, la fel, se reintoarce la noi. Aceasta este valabil pentru toate actiunile care nu sunt conforme cu Legea, pentru gandurile noastre de depreciere, de invidie, de lacomie, vorbirea noastra nesincera, adica falsa, care desigur suna dulce, dar poarta amaraciunea, acreala, deprecierea, condamnarea si gelozia.
Aceste productii negative ne cauzeaza suferinta. Deoarece suferinta, boala sau loviturile de soarta sunt reproducerile productiilor noastre - a negativului pe care le-am introdus in computerul cauzal.
Senzatiile fine, dezinteresate, gandurile, cuvintele si faptele dezinteresate, pozitive, a fi pentru si cu aproapele nostru, sinceritatea noastra, cinstea si dreptatea noastra sunt limbajul nostru pe care computerul universal atotcuprinzator ni le va da din nou.
Dar sentimentele, gandurile si cuvintele noastre dusmanoase, deprecierea semenilor nostri, toate actiunile noastre egocentrice, nesincere si multe altele sunt, la fel, limbajul nostru pe care computerul cauzal ni-l reda si care
ne va provoca suferinte.
 
A fi in sine sau a fi in afara sa
 
De aceea este spus: traieste momentul si devino constient de ceea ce ar vrea sa iti spuna momentul!
Cel care isi recunoaste limbajul si se comporta in consecinta - aceasta insemnind ca tine cont de semnele transmise de moment si pune in ordine ceea ce ii arata ziua, acela invata sa se recunoasca pe el insusi.
Multi oameni nu traiesc momentul si ziua, si de aceea nici nu se cunosc. Ei traiesc sau in trecut sau in viitor si nu inteleg limbajul prezentului.
Acolo unde sunt gandurile noastre, acolo este si un mare potential al energiei noastre sufletesti si fizice. Acolo este o parte a constiintei noastre.
Aceasta inseamna ca suntem poate prezenti fizic, dar nu traim cu constiinta noastra in prezent. Suntem, asadar, impartiti!
Putem sa spunem ca aceasta este o divizare a constiintei. Nu participam la lectiile zilei, deoarece ne preocupa trecutul nostru sau semenii nostri. Constatam, de exemplu, ca vecinul nostru poseda una sau alta, ceva ce noi nu ne putem permite sau ne ocupam de colegi sau colege de lucru si care ne-au contrariat sau ne contrariaza inca. Gandim sau vorbim, deci, despre lucruri care nu ne privesc sau despre lucruri trecute care nu mai pot fi readuse in prezent. Sau ne ocupam cu viitorul, desi nu putem sti daca toate se vor intimpla asa cum ni le
imaginam noi.
Corpul meu este aici dar sentimentele si gandurile mele sunt in alta parte - aceasta inseamna ca eu nu traiesc in moment prezent si in mine, ci in exteriorul meu.
Cand ma aflu in exteriorul meu, nu sunt in mine. Cand sunt in exteriorul meu imi eliberez, prin aceasta, "casa" mea - corpul meu pamantesc si altul poate sa il ocupe: de exemplu puteri ostile care corespund, prin motivatiile si comportamentul lor, cu eul meu omenesc, cu lumea sentimentelor si gandurilor mele.
Ele ma influenteaza si imi pot ocupa, eventual, casa.
Cu abilitate, ele ne dirijeaza prin intermediul sub-cornunicarilor noastre, deoarece acestea le corespund.
Nu ne mai dam seama decat cu greu ca nu mai actionam singuri pentru ca nu ne cunoastem pe noi insine.
Suntem dirijati prin intermediul egoului nostru, suntem "dirijati de forte straine” deoarece nu suntem in noi insine.
Ne-am eliberat casa, corpul nostru, deoarece constiinta noastra - care este viata noastra - a fost, partial, in afara noastra.
Multe primejdii ii pandesc pe cei care nu se afla "in ei", ci "in afara lor".
 
 
(Extras din cartea «Traieste momentul prezent – Te vezi si te recunosti» scrisa de Gabriele din Wurzburg )
 

vineri, 10 mai 2013

Iubirea Divină - Paramahamsa Yogananda




Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."


vineri, 3 mai 2013

Osho, despre crestinism, Christos si relatia cu Maestrul




Intrebare: O SINGURA SESIUNE DIN MEDITATIA TA DINAMICA A LASAT IN INTERIORUL MEU O FERICIRE SI UN SENTIMENT AL FIINTEI MAI MARI DECAT DOUAZECI DE ANI DE ASCULTAT POVESTILE DIN NOUL TESTAMENT SI DE RUGACIUNE LA UN DUMNEZEU ATOTPUTERNIC SI DISTANT CARE A RAMAS PENTRU MINE UN GODOT CE NU POATE FI EXPERIMENTAT. ESTE POSIBIL CA INVATATURILE LUI IISUS SA NU FIE DE FOLOS PENTRU TOTI CAUTATORII – DA, POT FI CHIAR OTRAVITOARE PENTRU EI, SAU PENTRU UNII DINTRE EI?
 
Osho: Crestinismul si Christos nu ar trebui niciodata sa fie confundate. Christos este total diferit de crestinism, deci de fiecare data cand vrei sa il intelegi pe Christos, mergi [la el] in mod direct si imediat – nu via Roma; altfel nu il vei intelege niciodata pe Christos. Christos sau Krishna sau Buddha nu pot fi organizati: ei sunt atat de vasti incat nici o organizatie nu le poate face dreptate. Numai lucrurile mici pot fi organizate. Politica poate fi organizata, religia nu, nazismul poate fi organizat, comunismul poate fi organizat – Christos nu, Krishna nu. Vastitatea pura este de asa natura incat in momentul in care incerci sa-i fortezi sa intre intr-un tipar, ei sunt deja morti.
 
E ca si cum ai incerca sa prinzi cerul in mainile tale mici – cu pumnii stransi. Cu o palma deschisa, cerul poate ca ar putea fi atins, poate fi putin in mana ta, dar cu un pumn strans a scapat deja din mana ta.
 
Orice ai auzit despre Iisus, nu este despre Iisus, omul adevarat; este despre Iisus pe care crestinii l-au inventat, impodobit, pentru a fi vandut la piata. Iisus cel crestin este un bun de vanzare; Christos insusi este o revolutie. Vei fi transformat prin el; el este botezul focului. Poti sa fii un crestin, in mod convenabil…dar nu poti fi niciodata un ADEVARAT crestin, in mod convenabil. Daca il urmezi cu ADEVARAT pe Iisus, problemele sunt sortite sa apara.
El insusi a sfarsit pe cruce; nu poti sa sfarsesti pe tron. Dar daca urmezi crestinismul, nu e nici o problema. Este un mod foarte convenabil de a-l ajusta pe Christos pentru tine, in loc sa te ajustezi tu fata de el. Daca te ajustezi tu fata de Christos, va exista o transformare; daca il ajustezi pe Christos pentru tine, nu poate exista nici una. Atunci Christos devine el insusi o parte din impodobirea inchisorii tale, parte din mobilierul tau – masina ta, casa ta; ceva convenabil, cel mult – dar tu nu esti intr-o relatie cu el. De aceea, douazeci de ani par a fi fost pierduti.
 
Acelasi lucru se va intampla cu mine. Esti norocos ca faci meditatia cu mine. Odata ce voi fi plecat, meditatia va fi organizata – este imposibil sa impiedici asta; asa merg lucrurile. Atunci o vei face timp de douazeci de ani – sau doua sute de ani – si nimic nu se va intampla. Nu se intampla prin tehnica, tehnica este pur si simplu moarta. Se intampla prin iubirea pe care o simti pentru mine, pe care o am pentru tine. Tehnica este doar o scuza. Nu este lucrul cel mai important; cel mai important lucru este iubirea ta, increderea ta. In acea incredere, tehnica merge si functioneaza , devine vie, prinde radacini in inima ta.
Mai devreme sau mai tarziu, totul devine organizat: rugaciunea, meditatia, totul. Atunci maretia este pierduta. Atunci poti s-o faci in continuare – poti deveni absolut perfect in asta, iscusit; poate oferi de asemenea si o anumita consolare – dar mutatia va lipsi. Tu vei ramane acelasi, o continuitate. Nu va fi un botez: nu vei muri in el, si nu vei fi renascut.

 
De aici vine insistenta mea pe a cauta un Maestru viu. Scripturile sunt acolo, candva acele rauri curgeau, dar acum sunt inghetate. Ele sunt pierdute in desertul bisericilor, al templelor si organizatiilor. Poezia nu mai vibreaza in ele: ele sunt dogme moarte, iubirea a disparut.
Tine minte intotdeauna: daca poti gasi un Maestru viu, uita cu totul de scripturi. Maestrul viu este singura scriptura care este vie. Citeste inima sa si permite inimii tale sa fie citita de el. Fii intr-o comuniune – aceasta este singura cale. Iisus a lucrat in acelasi fel in care simti ca lucrez si eu, dar au trecut douazeci de secole. Primii discipoli care au venit in jurul lui si-au pus viata la bataie: ei au parasit tot ce aveau, au mers cu acest om, au riscat totul. Merita. Acest om era o comoara dintr-o lume necunoscuta. Nimic nu era prea mult. Orice se cerea, ei faceau. Si ei au avut ocazia sa mearga alaturi de un Dumnezeu pe acest pamant, sa fie in afinitate intima cu divinitatea.
 
Altii spuneau: ”Acest om greseste”, dar cei care ii erau apropiati stiau ca doar acest om are dreptate – si daca acest om nu are dreptate, atunci NIMIC nu poate fi drept, atunci ”dreptul” nu poate exista. L-au crucificat pe acest om, dar cei care ii erau apropiati stiau ca nu il poti crucifica. Acest om intrase deja in nemurire, acest om devenise deja parte din sufletele lor nemuritoare. Poti ucide trupul, dar nu spiritul.
Ei au trait, umblat, respirat in fiinta acestui om. Ei au fost transformati. Nu este o chestiune de tehnica. Ei s-au rugat alaturi de el, dar lucrul adevarat nu a fost rugaciunea, lucrul adevarat a fost doar sa fie in prezenta acestui om. Acest om avea o prezenta.
 
Ai observat? – foarte putini oameni au ceea ce voi numiti ”prezenta”. Rar intalnesti o persoana care are o prezenta – ceva indefinit la ea, ceva pe care il simti imediat dar nu il poti indica, ceva care te umple dar este inefabil, ceva foarte misterios si necunoscut. Nu il poti nega, nu il poti dovedi. Nu este corpul, pentru ca oricine poate avea corp; nu este mintea, pentru ca oricine poate avea minte. Uneori un corp foarte frumos poate fi acolo, extraordinar de frumos, dar prezenta nu este acolo; uneori o minte de geniu este acolo, dar prezenta nu este acolo; si uneori treci pe langa un cersetor si esti umplut, atins, starnit – o prezenta.
Cei care au fost in prezenta lui Iisus, cei care au fost in SATSANG-ul sau – cei care au trait aproape, cei care au trait in preajma sa – l-au respirat. Daca imi dai voie s-o spun, cei care l-au baut si l-au mancat, care i-au permis sa intre in altarul lor cel mai intim…ASTA i-a transformat, nu rugaciunea; rugaciunea a fost doar o scuza de a fi cu el. Chiar si fara rugaciune s-ar fi intamplat, dar fara rugaciune poate ca nu ar fi gasit o scuza pentru a fi cu el.
Tu esti aici cu mine. Eu continui sa inventez meditatii pentru voi. Ele sunt doar scuze pentru ca voi sa fiti aici putin mai mult, inca putin mai mult, pentru ca voi sa zaboviti in jurul meu – pentru ca nimeni nu stie cand prezenta mea va va atinge. Nu se poate spune nimic despre asta; nu poate fi manipulat. Se intampla cand se intampla; nu se poate face nimic in mod direct. Doar a fi aici. Chiar si fara meditatii, se va intampla, dar fara meditatii nu vei avea nici o scuza pentru a fi aici.
 
Eu continui sa va vorbesc. Chiar si fara sa vorbesc, se poate intampla, se va intampla, dar daca nu vorbesc, incet, incet veti disparea, pentru ca nu veti mai avea nici o scuza. Ce faceti aici? Trebuie sa va dau ceva de facut pentru a putea sa fiti. Trebuie sa va implic si sa va ocup cu ceva, pentru a nu va simti nelinistiti. Lucrurile se vor intampla dintr-o alta dimensiune, dar atunci cand esti ocupat, acea dimensiune ramane deschisa. Daca nu esti ocupat, devii si tu nelinistit.
 
Toate meditatiile si toate rugaciunile si toate metodele sunt jucarii inventate pentru copii, sa se joace cu ele, dar asta e de folos, este foarte semnificativ.  Odata ce esti ocupat, altarul tau cel mai intim este deschis pentru mine. Nu esti nelinistit – faci meditatia – si atunci eu pot sa-mi fac munca mea. Nu e bine sa spun ca imi fac munca. Atunci incepe sa se intample.
 
Ai dreptate, douazeci de ani de invatatura crestina, ascultand povestile din Noul Testament, poate ca au fost inutile – dar nu pentru ca povestile sunt inutile. Ele sunt superbe, atat cat pot fi acestea. Poezia Noului Testament, poezia intregii Biblii, nu este ceva din aceasta lume. Sunt mari poeti – Shakespeare sau Milton sau Dante – dar nimeni nu poate surclasa Biblia. Poezia este extraordinar de simpla, dar are o anumita calitate pe care poezia obisnuita nu o poate avea. Are fiorul; adica acea calitate religioasa.
 
Ai observat uneori? Vezi o floare frumoasa. Poate ca o apreciezi, are o calitate estetica. O apreciezi si mergi mai departe. Poate ca vezi o fata frumoasa – chiar si fata unei Cleopatra: liniile, proportia, corpul ca de marmura – dar si asta e ceva estetic. Si uneori te intalnesti cu cateva lucruri sau cateva fiinte care iti inspira nu doar apreciere estetica, ci infiorare. Ce este fiorul?
 
Intalnind un lucru sau o fiinta, gandirea ta se opreste. Mintea nu ii poate face fata. Poti sa ii faci fata unei Cleopatra, poti sa faci fata chiar si unui Einstein – oricat de abscons, abstract, dificil ar fi, poti sa ii faci fata. Doar putin mai mult antrenament al mintii poate ca este necesar. Dar atunci cand intalnesti un Iisus sau un Buddha, mintea cade lata, se impotmoleste. Ceva este prea mult pentru ea. Nu te poti gandi la nimic, esti ca intr-un soc profund – si totusi socul este extatic. Acesta este fiorul.
 
Biblia are fior in ea – calitatea de a-ti pune mintea pe stop, complet – dar la asta va trebui sa ajungi in mod direct. Misionarul, crestinul, episcopul, ei distrug pentru ca incep sa interpreteze. Ei isi pun mintile in ea iar mintile lor sunt mediocre. E ca si cum ai privi la un lucru extraordinar de frumos prin mintea unui om foarte prost. Sau te uiti la o oglinda care este sparta, sparta complet – a adunat rugina, nimic nu poate fi oglindit perfect – si tu privesti in oglinda si vezi luna. Distorsionata. Asa s-a intamplat.
 
Biblia este unul dintre cele mai mari evenimente din lume – foarte pura, mai pura chiar decat Bhagavad Gita, pentru ca Bhagavad Gita este foarte rafinata. Oamenii care au creat-o erau foarte cultivati si educati, si desigur ca de fiecare data cand ceva devine foarte rafinat, devine eteric, nepamantean. Biblia este inradacinata in pamant.
Toti profetii din Biblie sunt oameni ai pamantului. Chiar si Iisus se misca pe pamant; el este fiul unui tamplar, needucat, fara sa stie nimic despre estetica, poezie – nimic. Daca vorbeste poetic, este pentru ca ESTE, fara s-o stie absolut deloc, un poet. Poezia sa este bruta si salbatica.
 
Iisus are ceva de taran in el: intelepciune fara cunoastere. El nu este un om al cunoasterii; nici o universitate nu va fi dispusa sa ii confere un grad onorific, nu. El nu s-ar potrivi la Oxford sau Cambridge; el ar arata foarte stupid in roba si boneta ca de clovn. Ar arata foarte stupid; nu s-ar potrivi. El apartine pamantului, satului, oamenilor obisnuiti, de rand.
 
Chiar noaptea trecuta citeam o povestioara, o poveste araba.
Un om a murit. El avea saptesprezece camile si trei fii, si a lasat un testament in care, atunci cand a fost deschis si citit, se spunea ca jumatate din camile trebuie sa mearga la primul fiu, o treime la al doilea si a noua parte din ele catre al treilea.
Fii erau in impas – ce sa faca? Saptesprezece camile: o jumatate sa mearga la primul fiu – sa taie o camila in doua? Si nici asta nu ar rezolva mare lucru, pentru ca o treime trebuie sa mearga la al doilea. Nici asta nu ar rezolva mare lucru: a noua parte trebuie sa se duca la al treilea fiu. Aproape toate camilele ar fi omorate.
 
Bineinteles ca s-au dus la omul din oras care era cel mai cunoscator: Mulla – punditul, eruditul, matematicianul. El s-a gandit din greu, a incercat din greu, dar nu a gasit nici o solutie pentru ca matematica e matematica. El a spus: ”Eu nu am impartit niciodata camilele, in viata mea, toata chestiunea asta pare sa fie o prostie. Dar va trebui sa le taiati. Daca vointa trebuie sa fie urmata intocmai, atunci camilele trebuie sa fie taiate, trebuie sa fie impartite.”
Fii nu erau pregatiti sa taie camilele. Deci, ce era de facut? Atunci cineva a sugerat: ”E mai bine sa va duceti la cineva care stie ceva despre camile, nu despre matematica.” Asa ca s-au dus la seicul orasului, care era un om batran, needucat dar intelept prin experienta. Ei i-au spus problema lor.
 
Batranul a ras. A spus: ”Nu va faceti griji. E simplu.” El le-a imprumutat una din camilele sale – acum erau optsprezece camile – si apoi a impartit. Noua camile au fost date primului si el era multumit, perfect multumit. Sase camile i-au fost date celui de-al doilea, o treime; si el era perfect multumit. Si doua camile au fost date celui de-al treilea, a noua parte; si el a fost multumit. O camila a ramas. Aceea fusese imprumutata. El si-a luat camila inapoi si a spus: ”Puteti pleca.”
 
Intelepciunea este practica, cunoasterea este nepractica. Cunoasterea este abstracta, intelepciunea este pamanteasca; cunoasterea inseamna doar cuvinte, intelepciunea este experienta. Biblia este foarte simpla. Nu fi pacalit de simplitatea ei. In simplitatea ei are intelepciunea secolelor. Este foarte poetica; nu am intalnit nimic mai poetic ca Biblia. Te poti desfata cu ea la nesfarsit, poti repeta cuvintele lui Iisus la nesfarsit. Ele vin din inima si merg in inima.

 
Dar nu trece printr-un mediator. Acei mediatori sunt mediocri, ei distrug totul. Am privit multe comentarii la Biblie, dar nu am intalnit nici macar un singur comentariu inteligent. Ei distrug, cu totii. Nu am vazut nici macar un singur comentariu de la vreun teolog, care sa fi adaugat ceva Bibliei, care sa fi facut in vreun fel gloria sa mai vizibila. Ei o micsoreaza.
Si asta e sortit sa fie asa. Doar un om de calitatea lui Iisus poate revela adevarul ei, doar un om de calitatea lui Iisus ii poate imbunatati frumusetea. Oamenii care traiesc in vaile intunecate si oamenii care traiesc pe varfurile insorite ale Himalaya-ei, nu-si inteleg unul altuia limbajul. Cand un om de pe varf vorbeste iar omul din vale interpreteaza, totul merge gresit.
 
Dar, ai dreptate – cei douazeci de ani ai tai poate ca au fost irositi. Dar va fi o neintelegere totala daca crezi ca Iisus nu este pentru tine. Iisus este pentru toti, nu se pune problema. Dar mergi direct: devino mai meditativ, devino mai plin de rugaciune, si mergi direct. Si uita tot ce ti s-a spus despre Biblie; Biblia este suficienta.
 
Daca vrei sa intelegi Upanisadele, poate fi dificil sa le intelegi in mod direct, pentru ca ele sunt foarte rafinate. Oamenii care au vorbit in Upanisade erau mari filozofi; ele au nevoie de comentarii. Dar Iisus este simplu, adevarul sau este simplu. El este un satean foarte obisnuit; nu este nevoie de nici un comentariu. El este propria sa lumina. Si daca nu il poti intelege pe Iisus, atunci pe cine vei fi capabil sa intelegi? Arunca toate comentariile stupide. Mergi direct. Iisus este atat de simplu, poti avea un contact direct.
 
Eu nu comentez despre Iisus, eu raspund pur si simplu. Eu nu sunt un comentator. Sa fii un comentator inseamna sa faci o treaba foarte urata. De ce as comenta despre Iisus? El este simplu, el este absolut simplu. Exact cum doi si cu doi fac patru – atat de simplu este. Exact cum dimineata rasare soarele si toata lumea stie ca e dimineata. Atat de simplu este.
Eu nu comentez despre el, eu raspund. Ii citesc cuvintele: un ecou se produce in mine. Acesta nu este un comentariu. Inima mea pulseaza cu el, ceva similar vibreaza in mine, si va spun ce este. Asa ca nu luati cuvintele mele drept comentarii. Eu nu incerc sa il explic pe Iisus pentru voi, nu e nevoie. Pur si simplu oglindesc. Va spun inima MEA. Ce se intampla cu mine atunci cand il ascult pe Iisus: asta va spun.
 
Osho:  Come Follow To You, Vol1 (Vino, Urmeaza-Te)
 
 
                               ,,,multumesc Marius !