sâmbătă, 17 august 2013

Osho-Dorintele mintii si trebuintele sufletului



Cel mai aprig razboi este razboiul interior. Una din principalele batalii la care am participat de-a lungul vietii a fost cea intre dorintele mintii si trebuintele sufletului.

Timp de mai multi ani la rand la inceput de an, imi stabileam obiectivele pe anul care urmeaza. Timp de mai multi ani la rand, imi doream cu ardoare ca acestea sa se indeplineasca . O data cu obiectivele imi stabileam termenele limita si ma simteam dezamagita daca obiectivul nu era atins la timp.

Ma trezeam dimineata cu dorinta de a ajunge undeva, de ajunge cineva , de acumula ceva si cand asteptarile imi erau inselate, ramaneam cu un gust amar. Eram un corp umblator imbracat cu dorinte ale mintii. Nu puteam sa inteleg ce inseamna: ‘’Nu obtii intotdeauna ce iti doresti ci obtii ceea ce ai nevoie .’’ Credeam cu tarie ca eu, acest corp umblator , imbracat cu dorinte ale mintii sunt tot ceea ce sunt. Cum sa accept ca ceea ce eu vreau nu se va indeplini poate niciodata? Uitasem de acea samanta care se afla dincolo de aceste straturi, si care de fapt este cea mai importanta. Nici nu realizam pe atunci cine sunt cu adevarat. Credeam ca mintea este cea care poate face totul si ca ea este cel mai bun prieten al meu. Credeam ca Eu sunt toate acele straturi care imbraca copilul inocent.

Probabil ca stii si tu acea expresie care spune ca: ‘’Daca iti pui mintea , poti obtine orice.’’.

Nici nu imi dadeam seama cat de de mult ma conditionam. Timp de multa vreme am crezut ca atunci cand voi ajunge sa am anumite lucruri voi fi fericita. Nu sunt singura care credea asta. Ma uit in jurul meu si vad cat de multi oameni inca sunt prinsi in aceasta iluzie. Credeam ca daca de pe panoul meu cu visuri nu mi se vor indeplini toate visurile inseamna ca habar nu am ce fac. Mergeam ca un robot ghidat de minte, facand planuri dupa planuri si strategii dupa strategii pentru ca intr-o buna zi sa ajung acolo unde mi-am dorit sa ajung.

Atunci cand ma saturam sa fac ceva , sa depun eforturi dupa eforturi, ma retrageam cateva zile , ma relaxam si imi puneam toata increderea in faptul ca nu sunt singura si cu siguranta vor aparea solutii pentru situatiile cu care ma confrunt. In aceste momente doar traiam prezentul fara a ma ingrijora catusi de putin fata de viitor, sau a ma intoarce cu gandul in trecut.

Faceam exact ceea ce simteam, imi petreceam timpul asa cum imi placea, si nu depuneam absolut niciun efort intr-o anume directie. In acele momente nu imi doream nimic, nu asteptam nimic, doar stiam ca nevoile sufletului meu din acel moment vor fi indeplinite. Si in mod spontan, miraculos si surpinzator chiar toate se aranjau.

Mai multi ani la rand, am oscilat intre dorintele mintii si trebuintele sufletului. Am fost confuza, ratacita si dezamagaita adeseori. Indiferent cat de mult incercam sa pun in practica acele strategii prin care sa atrag ceea ce imi doresc, ceea ce primeam erau doar franturi .

Nu intelegeam atunci de ce, insa astazi cred ca am cateva idei. Bineinteles maine, lucrurile s-ar putea schimba. S-ar putea sa-mi dau seama ca nu stiam nimic astazi, sau sa descopar ca mai e ceva in plus. Indiferent cum ar fi , iti impartasesc si tie realizarea la care am ajuns. Am pornit in aceasta calatorie impreuna, si mi-ai cerut ajutorul de multe ori asa ca indraznesc sa ma exprim.

In ultima vreme, am inceput sa ma ascult mai mult pe mine. Am inceput sa privesc mai adanc in interiorul meu si mi-am dat seama ca pe masura ce dau la o parte acele straturi de deasupra, exista ceva in interiorul meu care exprima adevarul complet si total a cine sunt eu cu adevarat si care sunt trebuintele mele reale. Acea samanta pe care nu am cunoscut-o multa vreme pentru ca era acoperita cu carne si oase si umbrita de o minte conditionata, a inceput sa iasa din ce ce in ce mai mult la suprafata.

Astfel asteptarile, obiectivele, dorintele de a ajunge undeva au inceput sa se stinga din ce in ce mai mult, lasandu-ma cuprinsa de o liniste imensa, o pace si o bucurie interioara permanenta Am cunoscut astfel de nenumarate ori copilul perfect al universului care locuieste in mine si care nu are nevoie de absolut nimic , pentru ca el este totul.

Din ce in ce mai mult, sunt mai uimita de lucrurile care apar spontan in viata mea, atunci cand nu-mi propun, atunci cand renunt la asteptari, atunci cand ma detasez de atasamente si pur si simplu traiesc intr-un loc al iubirii si al acceptarii ca in mine exista deja tot ceea ce caut.

Mi-am dat seama ca tot ceea ce cautam noi este acea samanta, acel sine, acel copil inocent din interiorul nostru, si o data ce il gasim nu mai avem nevoie de nimic.

Toata aceasta cautare pe care unii o parcurgem o viata intreaga si o indreptam catre exterior este doar o iluzie, un vis, o himera si nu ne va aduce niciodata pacea si iubirea pe care o cautam. De ce? Pentru ca ne indepartam din ce in ce mai tare de adevar, de cine suntem cu adevarat, de esenta noastra divina si pura.

Atunci cand te incredintezi universului, atunci cand iti dai seama ca nu esti si nu vei fi niciodata singur, atunci cand vezi universul perfect din interiorul fiintei tale , abia atunci ceea ce ochii tai vor vedea in afara va fi splendoarea completa, frumusetea, iubirea.

Gandeste-te ca in interiorul trupului tau se afla un intreg univers, unde toate celulele coexista si colaboreaza pentru ca intregul tau corp sa fie in armonie. Ce s-ar intampla daca aceste celule s-ar separa unele de altele, asa cum fac oamenii, ce s-ar intampla daca aceste celule si-ar pune orgoliul si ar refuza sa mai intinda mana celorlalte celule ?

Ce s-ar intampla daca unele s-ar crede mai superioare decat altele, daca unele ar spune ca ele sunt prea inteligente sa vorbeasca cu altele, cum procedeaza ego-urile noastre?

Cu siguranta in exterior s-ar reflecta toate aceste lucruri. Acelasi lucru se intampla si cu planeta noastra. Ea nu poate fi in completa armonie pentru ca noi, semintele ei am uitat cine suntem cu adevarat si indepartandu-ne de adevar, am provocat toate aceste dezechilibrele .

Ma uit in jurul meu si vad cat de mult ne mintim pe noi insine, ii mintim pe altii si ne pierdem , astfel aducand tot mai multa suferinta in vietile noastre.

Oamenii se amagesc cu ideea ca daca acum nu sunt fericit, vor fi atunci cand vor ajunge sa-si indeplineasca un obiectiv. Cauta in exterior sa rapeasca ceva cuiva, pentru propriul lor interes, in loc sa caute in interiorul lor plenitudinea si sursa nesecata.

Oricat ai cauta dragostea in exterior, niciodata nu iti va fi de ajuns pana cand nu vei redeveni acel copil inocent plin de iubire. Pana nu vei cunoaste cine esti cu adevarat, vei trai cu iluzia ca esti singur si separat.

Cu cat te vei atasa de lucruri, de oameni, cu atat vei suferi mai mult. Pentru ca iubirea nu inseamna atasament, Iubirea e libera si independenta de obiectul ei. Nu te poti atasa de impermanenta. In plus de ce ai nevoie de toate aceste lucruri si acesti oameni? Nu cumva pentru ca nu te-ai gasit pe tine si astfel nu te simti intreaga? Iubeste dar fara sa ai nevoie de ceva sau cineva, pentru ca atunci cand acestea pleaca din viata ta, tu vei putea privi cu detasare la ce urmeaza, stiind ca lucrurile si oamenii care tocmai au plecat si-au terminat rolul in evolutia ta.

Mi-am dat seama ca dincolo de tot ce trece si vine, raman eu cu Mine, eu sunt acea constiinta care va ramane mereu, si tot ceea ce am nevoie este sa dau jos acele straturi care ma acopera pentru a-mi descoperi adevaratul meu sine, tot mai mult. Cu cat patrund mai adanc in acest sine, ma simt din ce in ce mai intreaga plina de bucurie si liniste .

Ma incredintez in mainile divine pentru ca stiu ca cu cat mai apropii mai mult de adevar, frumusete, inocenta, bucurie, dragoste in interior, cu atat acestea se vor reflecta spontan si fara efort in viata mea.

De aceea , acum la inceput de an, imi propun doar sa imi urmez calea evolutiei sufletului, indiferent pe ce alei ma poarta ea. Imi propun sa raman un observator in fata vietii si sa fiu adevar, pentru a trai adevar, sa fiu iubire, pentru a trai iubire, sa fiu iertare, pentru a trai iertare, sa fiu lumina, pentru a trai lumina, sa fiu bucurie, pentru a trai bucurie. Mai mult, stiu ca deja sunt toate acestea .

Aleg anul acesta trebuintele sufletului in locul dorintelor mintii. Iti doresc un an plin de iubire si lumina si te las sa reflectezi la urmatoarele cuvinte.

‘’Omul este ca o ceapă, exact ca o ceapă; straturi şi straturi de personalitate; şi în spatele tuturor acestor staturi este ascunsă esenţa.

Acea esenţă este ca goliciunea, vid. Este mai mult ca nefiinţa decât ca fiinţa, pentru că fiinţa are o limitare, o graniţă la ea. Dar acel miez cel mai intim nu are nici o graniţă, nu are nici o limitare, este doar libertate, o curgere liberă a energiei, infinită în dimensiunile sale.

Dacă cineva nu continuă să-şi decojească straturile de personalitate până la capăt, şi nu redescoperă esenţa sa, el rămâne cu o minte bolnavă. A avea o minte bolnavă înseamnă a fi blocat undeva, îngheţat undeva. Mintea bolnavă înseamnă a fi blocat. Este un impas – este exact cum sună cuvântul: nu poţi să treci prin asta. Eşti blocat. Nu ai o libertate de a curge şi de a fi, şi de a nu fi. Eşti forţat să fii ceva anume. Eşti mai mult ca o piatră tare decât ca un râu.’’

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu