marți, 5 martie 2013

de la una...la alta ,zen !




Unul dintre cei mai mari maeştri Zen, Rinzai, obişnuia sa spuna:
"Când eram tânar, eram fascinat de barci. Aveam o barca cu care ieşeam, singur, pe lac. Obişnuiam sa stau acolo cu orele. Intr-o noapte frumoasa, pe când ma aflam în barca si meditam cu ochii închişi, o alta barca, goala, adusa de curent, a lovit barca mea.
Aveam ochii închişi; mi-am zis: «Cineva a ieşit cu barca pe lac şi a lovit barca mea.»
Am simit cum ma cuprinde furia şi tocmai ma pregateam sa-i spun vreo cateva individului aceluia, când mi-am dat seama ca barca era goala. Nu aveam cum sa ma mişc. Barca era goala. Nu facuse
decât, purtata fiind de curent, sa loveasca barca mea. Nu aveam ce sa fac. Nu aveam cum sa-mi proiectez mânia asupra unei barci goale."
... Rinzai a continuat:
"Am închis ochii. Mânia era acolo, dar pentru ca nu gaseam nicio cale de scapare, am închis ochii şi am început sa plutesc înapoi cu mânia.
Barca aceea m-a ajutat sa înteleg. Am ajuns într-un punct din interiorul meu, in acea noapte liniştita. Barca goala a fost maestrul meu. Acum, daca cineva vine la mine şi ma insulta, râd şi-i spun:


                                       ,,, Şi barca asta e goala.
 

Cineva a venit la un mistic Zen, la Rinzai, şi 1-a întrebat, „Spune-mi doar esentialul,
pentru ca ma grabesc. Sunt un functionar important la guvern şi nu am timp de loc. Ma aflam în trecere pe lânga sihastria ta şi m-am gândit ca ar fi bine sa trec şi sa întreb.Caci ma tot gândeam de mult la asta. Deci spune-mi în esenta, ce crezi ca este religia de fapt, ca fundament?"Rinzai a ramas tacut. Functionarul important s-a simtit stânjenit. A spus, „M-ai auzit sau nu? Pari a fi surd. Te rog sa îmi spui un cuvânt cheie pentru religie."Rinzai a spus, „ti l-am dat. Acum poi pleca."Functionarul a raspuns, „Dar nu am auzit nimic."
Rinzai i-a spus, „Ceea ce se poate auzi nu este esential. ti-am dat cheia; tacerea este
cheia. Acum du-te. Eşti în mare graba." însa acum funcionarul a început sa devina interesat. Acest om parea interesant. Aşa ca a spus, „Te rog elaboreaza mai mult. Este mult prea scurt, mult prea condensat,este doar o samânta. O mica elaborar...e mi-ar fi de folos."Rinzai a spus, „însa ar însemna ca ma repet pentru ca tot ce se putea spune a fost spus deja. Acum ma fortezi sa ma repet."Functionarul a spus, „Atunci este o repetiie, însa elaboreaza putin."Aşa ca Rinzai a spus, „Dhyana- meditatie." Din nou a spus acelaşi lucru pentru ca
meditatia înseamna tacere. Ce altceva ar putea însemna? Acum a fost spus un cuvânt.înainte a fost pur şi simplu o tacere - a fost ceva mai real. Acum este un cuvânt -meditatie.Omul a spus, „Este un pic prea greu pentru mine. Eu sunt un om de cuvinte. Explica-mi; este înca o ghicitoare pentru mine."Rinzai a raspuns, „Acum daca elaborez mai mult, va fi fals. Adevarul ti s-a dat din prima, acum va fi doar o repetiie a acelor cuvinte. Deja a devenit pe jumatate fals, dar
acum daca elaborez şi mai mult va fi cu adevarat fals. Deci nu ma forta sa pacatuiesc.Acum poti pleca. Te afli în graba ,,,

                      

Am auzit ca odata s-a întâmplat ca un mare mistic şi maestru Zen a murit. Discipolul
sau Rinzai era foarte bine cunoscut, chiar mai cunoscut decât maestrul sau. De fapt,
acest maestru era cunoscut din cauza lui Rinzai. Rinzai era un om mare, faimos peste tot în Japonia. Când maestrul a murit, mii şi mii de oameni s-au adunat ca sa-i aduca un ultim omagiu. Au fost surprinşi sa-l vada pe Rinzai plângând şi suspinând, cu lacrimile rostogolindu-se pe obraji.Multi prieteni i-au spus, „Ce faci? Oamenii aştia care s-au adunat aici vorbesc despre tine şi spun, „Nu putem sa concepem ca Rinzai plânge. Credeam ca este un om total neataşat; credeam ca este un om care a renuntat la toate relatiile, iar acum îl vedem plângând. Acest om, Rinzai, ne-a învatat ca sufletul este nemuritor - ca numai corpul moare, iar corpul este nimic: tarâna care se întoarce la tarâna. Deci de ce plânge acum?" "Au cerut un raspuns. Gândeau logic, pentru ca daca omul spune ca sufle...tul este nemuritor, atunci moartea n-ar trebui sa aiba nici o însemntate. „Atunci de ce plângi?" au întrebat ei. „Ne-ai. spus ca solutia este renuntarea la orice ataşamente,atunci de ce eşti ataşat de maestrul tau? Numai corpul a murit, şi dintotdeauna ne-ai invatat ca el este doar materie moarta. Atunci de ce te îngrijorezi? Un lucru mort a devenit mort."Au cerut un raspuns, şi gândeau logic. Dar ce a spus Rinzai? Ei bine, el a spus:întrebarea voastra este logica, dar ce pot eu face? Lacrimile mi se scurg. Plâng. M-am gasit plângând. Nu numai voi sunteti surprinşi: şi eu sunt surprins. Ce pot sa fac?Aşa mi se întâmpla mie viata, iar viata este ilogica."Rinzai a mai adaugat, „E bine ca maestrul meu a murit, si m-a facut conştient de totalitatea vietii mele. Fara el aş fi crezut ca sunt complet neataşat. Daca el n-ar fi murit, nu aş fi realizat niciodata ca am o inima şi ca am lacrimi şi ca pot sa plâng.Deci, oameni buni, nu sunteti, singurii care sunt surprinşi. Rinzai. însuşi este surprins.însa nu voi suprima viata. Am acceptat viata în totalitate, şi înca mai sustin ca sufletul este nemuritor şi numai corpul a murit. Numai corpul este mort. dar corpul a fost deasemenea atât de frumos! Plâng pentru corp.

S-a înregistrat în cronicile Zen ca Rinzai a dovedit ca sustine viata, nu logica.
 


Un comentariu:

  1. de la una... la film, ZEN
    http://casatreziriifilme2.blogspot.ro/2010_07_01_archive.html#6079478952426308896
    referinte de la http://www.cinemagia.ro/filme/zen-43506/
    De tânăr, Dogen ajunge în China, căutând adevăratul Maestru care îi poate arăta Calea ce o caută de copil. Mulţi mari preoţi budişti ajung în calea lui, dar până la urmă un bătrân Maestru Bucătar îi arată drumul pe care trebuie să îl urmeze. Întors în Japonia cu noua învăţătură, Dogen găseşte nu numai discipoli, ci şi duşmani, în persoana celor ce sunt adepţii vechilor curente budhiste. Templul unde îşi desfăşoară activitatea e dat de aceştia pradă focului, iar el e nevoit să se stabilească într-un mic templu, în Echizen. Însă faima lui ajunge şi la mai-marii societăţii. Când este chemat să îl ajute pe Shogun, deşi ştie că merge într-o misiune periculoasă, o face cu gândul să ajute nu un shogun, ci “un tânăr care urlă în chinuri”. El nu se teme să îi spună shogunului adevărul despre sursa suferinţelor acestuia, şi nici calea ce ar trebui să o urmeze pentru a scăpa de suferinţă. Şi ajunge la un pas de moarte...

    Curajul, convingerea nestrămutată şi persistenţa, cu toate sacrificiile inerente, au făcut din Dogen unul din marii invăţători ai Asiei, care şi-a pus amprenta nu numai pe secolul în care a trăit, ci şi pe secolele următoare, atât în Japonia, cât şi departe de graniţele ei.

    RăspundețiȘtergere