Un Maestru Zen desena. I-a cerut celui mai bun discipol al sau sa stea alaturi de el in tot acest timp pentru a-i spune cand pictura sa este perfecta.
Discipolul era putin preocupat de aceasta cerinta. Nu il vazuse niciodata pe maestrul sau facind ceva care sa fie imperfect, dar in acea zi, totul parea sa mearga gresit. Cu cat maestrul desena mai mult, cu atat totul devenea un haos…
Ca vorbim de China sau Japonia, arta caligrafiei este executata pe hartie de orez, care este foarte delicata, fragila. Ajunge o singura ezitare ca totul sa se strice, iar pata sa ramana acolo pentru secole. Pe hartia de orez este foarte greu sa incerci sa stergi, sa corectezi o greseala. Trebuie sa continui sa pictezi, fara ezitare. Daca ai ezitat pentru o singura clipa, ai facut un dezastru, iar cel care ar un ochi bun, va observa imediat: “Aceasta nu este o pictura ZEN”, ca sa fie e nevoie de un stil lejer, neezitant.
Maestrul picta si iar picta si efortul il facea sa asude. Iar discipolul statea langa umarul sau si continua sa spuna: “Nu, acesta nu este perfect”. Iar maestrul facea greseli dupa greseli.
La un moment dat, desenul era aproape de sfarsit si Maestrul i-a spus discipolului:
- Du-te afara si pregateste-mi alta foaie.
Si, in timp ce discipolul nu mai era acolo, Maestrul a realizat opera sa. La intoarcere, discipolul exclamat:
- Maestre, dar acesta este perfect. Ce s-a intamplat?
Maestrul rase si spuse:
- Devenisem constient de prezenta ta . Simpla idée ca cineva este acolo pentru a aprecia sau pntru a condamna, a nega sau a sustine, mi-a perturbat pacea interioara. Acum nu ma va mai perturba nimic: am inteles ca incercam sa fac ceva perfect .
Incearca sa faci ceva perfect si va ramane mereu imperfect. Natura este perfecta; Efortul nu este natural. Ori de cate ori vei face ceva sfortandu-te, vei distruge. Ori de cate ori esti natural si lasi ca lucrurile sa se inatmple, Dumnezeu este in spatele tau. Cand iti e frica, atunci cand vrei sa demonstrezi ceva, l-ai pierdut pe Dumnezeu. In frica ta, l-ai uitat. Ii pui mereu in fat ape ceilalti si astfel uiti izvorul dn tine.
Auto-constientizarea se transforma in ceva rau. O persoana care nu se auto-constientizeaza (pe sine in raport cu ceilalti) este perfecta, iar aceasta forta vine de undeva de sus. Cand esti autoconstient esti in dificultate. Cand te autoconstientizezi in acest mod, de fapt incerci sa te arati celorlalti, aratand ca de fapt nu stii cine esti …
Iata de ce, atunci cand esti singur esti in armonie: nu esti preocupat/a. Cand esti singur/a esti mult mai inocent/a.
Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest Pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.
Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest Pământ, sunt: Cât de frumos ai iubit si care a fost calitatea iubirii tale?
Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.
Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.
Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor.
Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.
Nu exista greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru că tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.
Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.
Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apără.
Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuti.
Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.
Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut?
Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine.
O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.
Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea “lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.
O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.
Pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul Maestru numeşte fluture.
Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuti le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia.
Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.
Împărtăsindu- ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.
Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?
Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.
Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.
Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.
Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale!
Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.
Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?
Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.
Cele 14 întrebări adresate de Shivaprakasham Pillai şi cele 14 răspunsuri corespunzătoare date de Sri Ramana Maharshi.
“Sri Pillai: Swami, cine sunt eu? Şi cum poate fi dobândită mântuirea? Bhagavan: Prin neîntrerupta introspecţie “Cine sunt eu?” te vei cunoaşte pe tine însuţi şi astfel vei dobândi mântuirea. S.P.: Cine sunt eu? Bh.: Eul sau Sinele real nu e trupul, nici vreunul din cele cinci simţuri, nici obiectele simţurilor, nici organele de acţiune, nici prana (respiraţie sau forţă vitală), nici mintea, nici chiar starea de somn adânc unde nu există nici o conştiinţă a lor. S.P.: Dacă nu sunt nici unul din toate acestea, atunci ce altceva sunt? Bh.: După ce le respingi rând pe rând pe toate spunând “nu sunt eu”, ceea ce rămâne, unicul, este “eul” şi aceasta e Conştiinţa. S.P.: Care e natura acelei Conştiinţe? Bh.: Este Sat-Chit-Ananda (Existenţă-Conştiinţă-Beatitudine), în care nu persistă nici urma cea mai firavă a gândului “eu”. E denumită şi mouna (Tăcere) sau Atma (Sine). E singurul lucru existent realmente. Dacă în triada lume-ego-Dumnezeu fiecare e considerată ca o entitate separată, toate trei sunt simple iluzii, ca părelnica licărire a argintelui în sidef. Dumnezeu, ego-ul şi lumea sunt în realitate Shivaswarupa (forma lui Shiva) sau Atmaswarupa (Forma spiritului). S.P.: Cum putem realiza această Realitate? Bh.: Când lucrurile văzute dispar, apare adevărata natură a celui ce vede sau a subiectului. S.P.: Nu se poate atinge stadiul respectiv concomitent cu receptarea obiectelor exterioare? Bh.: Nu, fiindcă cel care vede şi ceea ce se vede sunt ca o sfoară ce aduce a şarpe. Până nu scapi de aparenţa amăgitoare a şarpelui, nu poţi vedea că aceea e doar sfoara. S.P.: Când vor pieri obiectele externe? Bh.: Când mintea, originea tuturor gândurilor şi a activităţilor, va dispărea, se vor mistui şi obiectele externe. S.P.: Care e natura minţii? Bh.: Mintea constă numai din gânduri. Ea e o formă de energie. Se manifestă pe ea însăşi ca lume. Când se cufundă în Sine, atunci are loc realizarea Sinelui; când îşi face apariţia, se iveşte instantaneu şi lumea, iar Sinele nu e realizat. S.P.: Cum va dispare mintea? Bh.: Doar prin interogaţia “Cine sunt eu?”. Deşi aceasta e, la rându-i, o operaţiune mentală, ea distruge toate operaţiunile mentale, inclusiv pe sine, exact aşa cum băţul cu care se aţâţă focul rugului funerar e şi el redus la cenuşă după combustia completă a rugului şi a cadavrelor. Numai atunci urmează Realizarea Sinelui. Gândul eului e distrus, respiraţia şi celelalte însemne ale vitalităţii capitulează. Ego-ul şi prana (rezistenţa sau forţa vitală) au o sursă comună. Orice întreprinzi, să o faci fără egoism, adică fără simţământul “Eu fac asta”. Când un om atinge acea stare, atunci şi propria soţie îi apare ca Mamă Universală. Adevărata Bhakti (devoţiune) e supunerea ego-ului în faţa Sinelui. S.P.: Nu este nici o altă metodă adecvată pentru distrugerea minţii? Bh.: Nu, cu excepţia investigaţiei Sinelui. Alinarea prin alte mijloace a minţii nu-i conferă decât un calm temporar, după care ea irumpe din nou şi îşi reia vechea activitate. S.P.: Oare când vor fi supuse instinctele şi tendinţele noastre (vasanas), ca, de pildă, instinctul de autoconservare? Bh.: Cu cât te afunzi mai adânc în Sine, cu atât aceste tendinţe se veştejesc şi în cele din urmă se sting cu desăvârşire.
S.P.: E oare posibil să dezrădăcinăm toate aceste tendinţe infiltrate în mintea noastră în decursul atâtor vieţi anterioare? Bh.: Nu permite nicicând minţii tale să găzduiască astfel de îndoieli, ci coboară în Sine cu hotărâre fermă. Dacă mintea e îndreptată în mod constant spre Sine prin intermediul acestei interogaţii, în cele din urmă va fi dizolvată şi transformată în Sine. Orice dubiu ai simţi, nu încerca să-l clarifici, ci să afli cui îi apare. S.P.: Cât timp ar trebui perseverat în această căutare? Bh.: Atâta timp cât există în minte şi cea mai slabă urmă de impulsuri apte să genereze gânduri. Câtă vreme inamicul ocupă o citadelă, ostaşii săi împresuraţi nu vor ezita să dea năvală în exterior. Dacă îi ucizi unul câte unul, pe măsură ce ies afară, citadela îţi va cădea până la urmă în mâini. Tot aşa, de fiecare dată când un gând îşi înalţă capul, zdrobeşte-l cu investigaţia. Stârpirea din rădăcină a tuturor gândurilor poartă numele de vairagya (lipsa patimilor). Astfel că vichara (interogaţia Sinelui) continuă să fie necesară până El e realizat. Ceea ce se reclamă e necontenita şi veşnica reamintire a Sinelui. S.P.: Nu e oare această lume, cu tot ce se întâmplă în ea, rezultatul voinţei lui Dumnezeu? Şi dacă da, de ce ar dori-o Dumnezeu? Bh.: Dumnezeu nu are niciun scop. El nu e îngrădit de nicio activitate. Faptele din lume nu-L pot atinge. Asemuiţi-L cu soarele. El răsare fără vreo dorinţă, fără efort sau osteneală, dar, din clipa în care urcă pe cer, încep să se producă pe pământ o sumedenie de acţiuni: lentilele plasate în calea razelor sale generează scântei în focare, bobocul lotusului se deschide, apa se evaporă şi orice creatură îşi începe făptuirea, pe care şi-o continuă o vreme, iar la final o părăseşte. Dar soarele nu e afectat de nicio astfel de lucrare, deoarece acţionează pur şi simplu potrivit naturii sale, prin legi fixe, fără niciun ţel anume, şi e doar martorul. Tot aşa stau lucrurile şi în privinţa lui Dumnezeu. Sau faceţi analogia cu spaţiul (eterul). Pământul, apa, focul şi aerul sunt toate cuprinse în el şi tot în el îşi succed metamorfozele, fără va vreuna să-l afecteze. La fel se întâmplă şi cu Dumnezeu: nu are nicio dorinţă, niciun scop în actele Sale de creaţie, menţinere, distrugere, retragere şi mântuire, cărora le sunt supuse făpturile. Deoarece acestea îşi pârguie rodul acţiunilor în armonie cu legile Sale, lor le revine responsabilitatea, nu lui Dumnezeu, care nu e îngrădit de nimic. ”
In calatoria noastra trebuie sa fim deschisi la energiile maestrilor spirituali dincolo de timp si spatiu. Prin „dincolo de timp” vreau sa spun ca desi au plecat din dimensiunea fizica, energiile lor sunt inca aici pentru noi; le putem atinge. Cand citim cuvintele Maestrilor spirituali si ne simtim energizati de ele, noi de fapt primim puterea de la energia maestrilor oriunde s-ar afla ei. Ii atragem spre noi. Le atragem calauzirea, si asa cum am mai spus-o, ei si-au luat angajamentul sa serveasca, deci campul lor energetic este deschis. De asemenea este important sa observam ca atunci cand avem nevoie si nu e nici un maestru fizic langa noi, putem fi hraniti de cuvintele acestor Maestri care pot fi departe de noi. Le putem atrage energia spre noi citindu-le cuvintele, contemplandu-le ideile sau chiar mentinandu-le imaginea inainte noastra. V-am spus inainte despre secretul imaginii.
Secretul Imaginii
Cand pastrati imaginea unei fiinte care va energizeaza prin cuvintele sale, atunci tineti aceasta imagine in fata voastra si incepeti sa va ganditi la aceasta prezenta. Daca sunteti hraniti de cuvinte lui, cuvintele vor purta un anumit tip de energie. Veti simti personalitatea si energia persoanei prin intermediul acelor cuvinte; veti percepe acea persoana prin intermediul cuvintelor sale. Si daca asociati aceasta perceptie cu imaginea, faceti de fapt posibila comunicarea energetica, iar voi sunteti hraniti de energia Maestrului. Este important sa intelegeti asta.
Cum sa atragem Puterea Maestrilor
Asta ne da de asemenea ideea ca noi putem atrage energia Maestrilor indiferent unde se afla ei, prin concentrarea asupra lor si asupra ideilor si calitatile lor. Si asta nu are nimic de a face cu faptul de a ne ceda propria putere, ci cu atragerea puterii in interiorul nostru pentru trezirea noastra spirituala. Tineti minte, nici un moment nu ar trebui sa pierdeti din vedere ideea ca propria voastra putere se trezeste, ca nu vi se da putere de catre altcineva sau ca puterea pe care o simtiti este puterea lor. Puterea voastra este trezita de catre energia altcuiva. Deci puteti atrage puterea Maestrilor spre voi, gandindu-va la ei, ascultandu-le cuvintele, contemplandu-le ideile si calitatile. Voi atrageti energia Maestrului spre voi chiar fara ca maestrul fizic sa va cunoasca.
Povestea lui Eclavya -Puterea Devotiunii
Exista o povestire foarte frumoasa intr-una din epopeele Indiei- Mahabharat. In aceasta povestire este vorba despre un baiat dintr-un trib, pe nume Eklavya. El a fost asa de impresionat de iscusinta unui Maestru arcas incat a vrut sa invete aceasta arta. Dar Maestrul arcas preda numai la cei din familia regala sau celor din anumite caste, asa ca baiatul nu a putut fi invatat de catre el, conform personalitatii si traditiei Maestrului. Dar baiatul din trib il iubea asa de mult pe Maestru, ca nu a putut sa accepte ca raspunsul sa fie negativ. Ce a facut? A creat din lut o imagine a Maestrului. A meditat asupra chipului de lut pana cand acesta a prins viata pentru el si pur si simplu a atras energia Maestrului. El a invatat toate secretele Maestrului doar prin simpla sa devotiune si prin atragerea energiei Maestrului. Intr-o zi el a fost in stare sa execute o fapta vitejeasca pe care numai Maestrul o putea face si acesta a fost furios cand a auzit despre ea. Cine altcineva poate face asta? a exclamat el.(ca sa aflati mai multe trebuie sa cititi restul povestirii)
Puterea este in mainile voastre
Cel mai important lucru este ca baiatul a fost in stare sa atraga puterea de la maestru. Nu este uimitor faptul ca putem sa nu cunoastem un maestru in carne si oase, dar putem sa-i atragem puterea? Si chiar daca cunoastem un Maestru in carne si oase, care se afla departe, dar pe care l-am cunoscut, putem sa-i atragem puterea. Asta este important de stiut. Asta ne spune ca putem face calatoria si ca puterea se afla in mainile noastre, si ca avem puterea: sa atragem putere de la alcineva, sa fim treziti inauntru si sa ne acceleram trezirea. Cand intalnim un maestru chiar si in plan fizic, cum am mai spus, este necesar sa stim cum sa folosim aceasta comunicare energetica pentru a merge mai profund pentru a accesa propria noastra putere, folosind puterea maestrului.
Prezenta si Puterea unei Fotografii
In cazul meu, stiti ca atunci cand am parasit India dupa prima mea vizita, am simtit atat de mult aceasta putere, care a fost trezita nu de prezenta fizica a maestrului, ci de campul energetic din ashramul sau centrul spiritual al maestrului. Am putut simti prezenta maestrului doar privind la o fotografie. A fost uimitor! Pentru mine nu era doar o fotografie. Era vie, prinsese viata. Nu am putut sa-mi cred ochilor. Cand am privit fotografia am simtit pur si simplu ca Maestrul se uita la mine. Uluitor! Fotografia devenise vie pentru mine.
Activarea energiei grabeste procesul
Este uimitor ca atunci cand corpurile noastre energetice sunt trezite si avem o relatie cu un Maestru, acesta poate prinde viata pentru noi - doar prin cuvintele lui, ori prin vocea lui, ori prin poza lui. Si aceasta activeaza energia inauntrul nostru si ne propulseaza in calatoria catre eliberarea spirituala. Si maestrul este in exterior.
Transcendeti fizicul
Cu doi ani inainte de intalnirea mea fizica cu maestrul am putut simti efectiv aceasta comunicare si activare interioara. Am putut vedea ca propria mea energie interioara este aceea care facea acest lucru, in relatia cu Maestrul. Este uimitor cum nici un moment nu pierdem puterea in aceasta relatie, ca efectiv putem incepe sa vedem aceasta miscare interioara bazata pe contemplarea Maestrului si a acelei relatii energetice. Este important ca in relatia noastra cu Maestrii fizici sa transcedem fizicul si sa intram in energie. Acesta este motivul pentru care uneori este mai bine sa facem aceasta sadhana sau disciplina spirituala departe de Maestrul fizic care uneori poate constitui un factor care sa ne distraga, deoarece noi dorim sa atingem Maestrul din launtru.
Relatia Perfecta cu un Maestru
Cand suntem intr-adevar in stare sa intram in contact cu Maestrul si sa-l simtim in interior, vom incepe sa ne bucuram de prezenta lui fizica din afara, chiar mai mult decat inainte, pentru ca vedem mai mult in prezenta lui exterioara. Si chiar atunci cand suntem cu Maestrul simtim acel setiment de detasare si in plus avem acel sentiment de comunicare interioara cu El. Acest lucru face ca relatia sa fie perfecta - sa te bucuri de compania fizica si de asemenea sa te bucuri si atunci cand esti departe fizic deoarece putem comunica cu Maestrul din interiorul nostru.
Nici un moment nu m-am simtit deconectat de Maestrul meu si de nici unul dintre Maestrii care erau in contact cu mine. Aceasta este puterea pe care o simt si m-am regasit pe mine insumi. In aceste 40 de zile de care am vorbit m-am regasit pe mine insumi, dar simtindu-ma sprijinit, in comunicare si in unitate cu Maestrii spirituali. Asa ca nu ne pierdem pe noi. „Eu-l” nostru se expandeaza. Deci aceasta este calatoria.
Maestrii sunt darurile Sursei
Azi, oricum, am vrut doar sa va spun ca Maestrii spirituali sunt in jurul nostru si ca ii putem atrage spre noi in functie de dorintele si intensitatea cautarii noastre. Putem atrage energia Maestrilor spre noi. Ei sunt foarte multumiti, foarte fericiti sa-si extinda energiile spre noi, si putem folosi aceasta energie pentru cresterea noastra spirituala.
Fiti deschisi spre Maestrii. Exista atat de multi Maestrii pe planeta si in Universul nostru. Fiti deschisi spre Ei si atrageti-le energiile.
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA. sunt SHIVA)
Nu sunt nici intelectul, nici gandirea si nici simtul eului, nici mintea.
Nu sunt nici auzul, nici gustul, nici mirosul, nici vederea.
Nu sunt nici eterul, nici pamantul, nici focul, nici aerul.
CIDANANDARUPAH SHIVOHAM SHIVOHAM
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA)
Nu sunt nici suflul vital (PRANA), nici cele cinci eteruri vitale (PANCHA VAYUS).
Nu sunt nici cele sapte componente ale corpului, nici cele cinci invelisuri (KOSHAS).
Nu sunt nici cele cinci organe de actiune (organul vorbirii, mana, piciorul, organele de procreere si excretie).
CIDANANDARUPAH SHIVOHAM SHIVOHAM
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA)
Nu sunt nici aversiune, nici atractie, nici aviditate, nici ratacire.
Nu cunosc nici orgoliul, nici invidia.
N-am nici obligatii, nici interese, nici dorinte, nici pasiuni.
CIDANANDARUPAH SHIVOHAM SHIVOHAM
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA)
Pentru mine nu exista nici actiunile bune, nici actiunile rele, nici placerea, nici suferinta.
Nu exista nici macar incantatiile rituale, locurile sfinte, Vedele sau actul sacrificial.
Nu sunt nici placerea, nici obiectul placerii si nici agentul placerii.
CIDANANDARUPAH SHIVOHAM SHIVOHAM
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA)
Nu cunosc nici moartea, nici indoiala, nici diferentele de casta.
Nu am nici tata, nici mama, caci eu sunt nenascut.
Nu am nici un prieten, nici o ruda, nici un maestru, nici un discipol.
CIDANANDARUPAH SHIVOHAM SHIVOHAM
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA)
Sunt etern, neschimbat si fara forma.
Prin ubicuitatea mea exist pretutindeni.
Nu sunt atasat de organele de simt si de aceea nu am nici o dorinta.
Nu cunosc nici libertatea, nici robia,
CIDANANDARUPAH SHIVOHAM SHIVOHAM
(Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA)....
