Gandul meu in`trecere...va`simte`n petrecere!La Multi Ani intru eternitate sacrilor,,,

    Pentru tine si pentru cei dragi tie primeste dinspre mine  binecuvantare, armonie, pace, iubire, lumina, prosperitate si abundenta pe toate planurile unificate..multilateral dezvoltate!pai nu?!
 
 Sa fie cum vrea fiecare,plan divin e muza care ne inspira,oboseste,cucereste si ne creste
 Ne`nfioara de`o traire,coplesteste de`o simtire,zbuciuma cat sa ne`mbete,prin cuvinte ne desparte
 Shotios ne canta`n strune curcubee lucitoare...hei!chicotiti?santeti pe`aproape?
 Nu`i vremea de poezele?`nteles ...rotocoale piruete si un  Happy New Year `ntruna!sariti peste ...
    
                                                    ,,,hai la dans ca`i de poveste!






   De pe octava infinita a Creatiei va provoc la o bulgareala cu iubire si lumina!Va iubesc si e bucurie sa simt ca tine`ti aproape...astfel nimic nu ne desparte!




     Yuhuuu,,,clasic scurt si apasat santeti zei,`ai v`am pupat!





         

Ganduri de la Neale Donald Walsch la trecerea dintre ani...lumina!

                          Dragii mei prieteni...

   Stiu ca nu trebuie sa va spun ca, de azi intr-o saptamana vor incepe Sarbatorile Craciunului – un moment atat de fericit pentru atat de multi oameni. Si totusi, pentru multi altii care au suferit peirderi immense, sau care sunt in fata unor obstacole majore in aceasta perioada, Sarbatorile de iarna pot sa fie o perioada foarte dificila... si este de inteles asta. Multor oameni li s-a luat tot ceea ce a fost mai important pentru ei....
Pentru fiecare dintre noi vine un timp cand tot ceea ce ne ramane este Dumnezeu...
Se intampla in viata majoritatii oamenilor - si mai mult decat o singura data. Este vorba despre acel moment cand te simti complet si total izolat. Este acel moment cand simti nu numai ca nu te aude nimeni, ci ca nu este nimeni care sa te auda. Esti realmente si total singur. Nu mai este nimeni altcineva, chiar si atunci cand mai este si altcineva in incapere. Parca nu mai exista nimic altceva, chiar daca sunt multe altele in jurul tau. Poate chiar mai ales atunci cand exista lume in jur, esti doar tu insuti.
Da, vine un timp cand tot ceea ce a mai ramas este Dumnezeu. Nimic altceva nu mai conteaza. Nimic altceva nu mai are sens. Nimic altceva nu mai are chemare pentru tine, nu te mai atrage, nu iti mai solicita atentia- sau macar sa fie demn de ea.
Acest moment soseste, dupa parerea mea fie cand nu ai nimic, fie cand ai totul. Acest moment vine cand ti-a fost luat totul si nu ti-a mai ramas absolut nimic, sau cand ti-a fost dat totul si nu mai exista nimic ce ti-ai putea dori vreodata.
Cand vine acest moment, este o mare usurare. Este o eliberare, ceva ce ai lasat sa se duca. Si, cu toate astea, exista inca o particica mica din fiinta noastra care tanjeste dupa singurul lucru pe care multi dintre noi nu l-au avut niciodata: acceptarea completa si iubirea neconditionata.
   Cineva care sa ma iubeasca exact asa cum sunt.
Nu am putut gasi asta in altul. Am crezut ca putem gasi asta in altul, am sperat ca putem sa o gasim in altul - dar nu putem. Nu putem sa gasim asta nici in noi insine. Si, pentru ca nu putem sa o gasim in noi insine, nu putem sa o daruim altuia – si de aceea nu putem sa o gasim acolo. ASta, deoarece nu putem gasi nicaieri, ceva ce nu am pus niciunde - si nu am pus nicaieri acceptarea completa si iubirea neconditionata. Nu putem fi multumiti nici macar de cum e vremea! Suntem in stare sa gasim mereu ceva de care sa ne plangem.
Si asa, tot cautam ceva ce nu este, pentru ca orice cautam in viata, ar fi trebuit sa fi fost pus mai intai acolo, de catre noi. Daca nu l-am pus, atunci nu putem sa-l gasim nicaieri. Ceea ce nu punem in viata. nici nu gasim, pentru ca noi suntem Singura Sursa Care Exista.
Daca nu gasim iertare in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim compasiune in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim toleranta in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim mila in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim pacea in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Daca nu gasim acceptare in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo. Si daca nu gasim iubire in viata noastra, este pentru ca nu am pus-o acolo.
Trebui sa punem toate aceste lucruri in Viata. Mai intai in viata noastra - si apoi in vietile altora. Si, pentru unii este chiar invers. De fapt vreau sa spun ca pentru majoritatea dintre noi este invers. Pentru majoritatea dintre noi este aproape imposibil sa daruim ceea ce vem sa primim: iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si iubire. Multi dintre noi nu ne putem darui noua insine aceste lucruri, pentru ca stim prea mult despre noi insine. Gandim despre noi ca nu meritam aceste lucruri. Ni le imaginam ca fiind altceva dacat ceea ce suntem noi insine. Nu putem vedea Divinitatea Insasi, care a fost pusa in noi. Nu putem vedea Inocenta. Nu putem vedea Perfectiunea, in imperfectiunea noastra.
Deoarece nu putem vedea aceste lucruri in noi insine, nu putem sa ne dam noua insine ceea ce vrem cel mai mult sa primim. Si totusi, pentru ca nu suntem total orbi la ceea ce este bun si valoros in lume, putem adesea sa vedem aceste lucruri in altii. Adesea vedem Divinitatea in altii. Putem adesea sa vedem Inocenta in altii. Putem adeseasa sa vedem Perfectiunea in imperfectiunea altora. Si le putem darui altora iertarea, compasiunea, toleranta, mila, acceptarea, pacea, acceptarea si iubirea. Dar intrebarea este: oare o vom face?
Cel mai adesea nu o facem. Din cauza propriilor noastre rani, nu putem vindeca ranile altora. Si asa ii negam lumii noastre, lucrurile de care avem nevoie cel mai mult. Ii negam lumii noastre iertarea, compasiunea, toleranta, mila, pacea, acceptarea si iubirea. Si cand ii negam aceste lucruri lumii noastre, ni le negam noua insine - pentru ca nu putem primi ceea ce nu am daruit mai intai. Sa repetam inca o data, Noua Regula de Aur:

     Nu putem primi de la lume ,
     ceea ce nu am pus, mai intai, acolo.

  Vine o vreme cand ne dam seama ca noi suntem Singura Sursa Care Exista. Nimeni nu o sa ne dea noua sau lumii, ceea ce noi nu suntem capabili sa dam lumii - si astfel, noua insine. Nu pentru mult timp.
Primul loc in care aflam asta este in relatie cu altii. Ceea ce nu suntem capabili sau nu vrem sa daruim altuia, nu vom primi de la altii. Nu pentru mult timp. Daca nu-i putem darui celui din partea cealalta a incaperii iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si dragoste... nu-i putem pretinde acelei persoane sa ni le dea noua. Pentru ca ei ne vor da doar ceea ce noi le-am dat.
  Intr-o relatie, ne imaginam ca cealalta persoana are ceea ce noi nu avem si, in consecinta, ca ei ne pot da noua acel ceva. Asta este o iluzie imensa. Si o mare greseala. Este o mare neintelegere. Acesta este motivul pentru care esueaza un numar atat de mare de relatii. Ne imaginam ca celalalt o sa ne aprovizioneze cu iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si iubire. Ne imaginam ca celalalt o sa ne suplineasca cu tot ceea ce noi nu le dam lor si cu ceea ce nu ne putem da nici macar noua insine. Si apoi ne suparam pe ei. Si ne suparam si pe noi insine. Si apoi...
...ne dam seama ca nu a mai ramas nimic altceva decat Dumnezeu. Atunci ne indreptam spre Dumnezeu. Te rog, Doamne, da-mi iertare, compasiune, toleranta, mila, pace, acceptare si dragoste. Te rog, da-mi toate astea, ca sa le pot da si eu la altii.
   Lumea se apropie rapid catre un punct de turnura. Ajungem sa intelegem ca Dumnezeu este Singura si Veritabila Sursa. Acuma, tot ceea ce trebuie noi sa intelegem este ca nu exista separare intre noi si Dumnezeu. Cand ajungem sa asimilam acest concept fundamental, cand, in final, acceptam adevarul de baza, atunci ne vom schimba pe noi insine, ne vom schimba relatiile si vom putea schimba lumea.
Pana atunci nu vom reusi. Si vom astepta ca acel moment sa se intample.... pana cand ne vom da seama ca nu a ramas nimic altceva decat Dumnezeu. Sa speram ca vom ajunge la acel moment, inainte sa il cream... in cel mai crud mod cu putinta: distrugand totul, pana cand nu mai ramane nimic. Ditrugandu-ne relatia, pana cand nu mai ramas nimic. Distrugandu-ne lumea, pana cand nu a mai ramas nimic. Distrugandu-ne pe noi insine, pana cand nu a mai ramas nimic.
In Conversatii cu Dumnezeu exista o afirmatie uimitoare. Este ceva ce nu am uitat niciodata. Dumnezeu a spus, “Nu este necesar sa treci prin iad, pentru a ajunge in rai“. Eu va invit pe toti sa va aduceti aminte de aceste cuvinte, astazi. Va invit pe toti sa adoptati o notiune noua despre voi insiva si despre viata: nu numai ca nu a ramas nimic altceva decat Dumnezeu, dar ca nu este altceva decat Dumnezeu.
   Cand vedem Dumnezeu in oricine si in orice, atunci vom fi renuntat la iluziile noastre, vom fi pasit in afara imaginatiilor noastre copilaresti si vom trata totul si pe toti ca si cand ar fi Divini. Si daca nu crezi ca asta iti va schimba viata si lumea, atunci gandeste-te de doua ori. Aceasta este Calea catre Suflet.

                                                                      Iubire si Imbratisari,,,




sursa: http://www.editura_foryou.ro/

Intelepciunea si Abundenta (Deepak Chopra)

Diwali ,India...festivalul luminilor si a anului nou celebreaza
binecuvantarea zeitei Lakshmi ,,,,



  


 Exista o povestire vedica straveche, despre un tanar care a plecat in cautarea secretului abundentei. A calatorit multe luni pe drumuri de tara; intr-o zi, pe cand trecea printr-o padure, s-a intalnit cu un maestru spiritual, pe care l-a intrebat daca stie solutia pentru avea bogatie nelimitata si abundenta.
Maestrul spiritual i-a raspuns: “In inima fiecarui om sunt doua zeite – Lakshmi, Zeita Bogatiei, este generoasa si frumoasa. Daca o venerezi, iti poate da comori si bogatii, dar este capricioasa si iti poate retrage sprijinul, fara avertisment. Cealalta zeita este Saraswati, Zeita Intelepciunii. Daca o venerezi pe Saraswati si i te dedici pentru a atinge intelepciunea, Lakshmi va deveni geloasa si iti va acorda mai multa atentie. Cu cat cauti intelepciunea, cu atat mai mult te va urmari Lakshmi, acoperindu-te cu bogatii si abundenta
In timp ce multi oameni isi petrec viata urmarind-o pe Lakshmi – bani, case, masini scumpe si alte simboluri ale bogatiei – adevarata abundenta nu se refera la implinirea listei de dorinte ale eu-lui intr-un interval de timp; este sa stii ca esti constiinta pura, potentialitate pura. Sentimentul de sine se extinde dincolo de identificarea cu eu-l si cu corpul fizic, iar tu te trezesti la natura ta spirituala esentiala. In starea de constiinta extinsa, te eliberezi de credintele limitative si de frici, permitandu-i campului infinit de inteligenta sa iti indeplineasca nevoile si dorintele, cu usurinta, fara efort.
In actualul climat economic, hipnoza in masa bazata pe frica si lipsuri este aproape irezistibila. In loc sa-ti consumi energia mentala cu griji, concentreaza- te sa-ti cultivi bogatia spirituala, entuziasmul si dorinta de a-ti implini potentialul. Cum faci asta? Meditand, conectandu-te la natura ta adevarata, cautand intelepciunea si practicand ceea ce eu numesc Cele Sapte Legi Spirituale ale Succesului. Acestea sunt legile universale ale constientei, care guverneaza orice proces creativ – de la nasterea unui copil, pana la nasterea unei galaxii. Atunci cand te aliniezi cu legile cosmice, devii abundenta fireasca vietii.
Abundenta poate veni sub forma de prietenie, intelepciune, bani, exprimare creatoare, sanatate de fier, relatii de iubire, energie mentala si entuziasm, pace mentala si in infinite alte moduri. Da,r oricum s-ar manifesta bogatia, aceste efecte sunt roadele spontane ale trezirii spirituale – nu sunt ele cele cautate. Bani, realizari, premii – toate acestea sunt produse secundare ale darului adevarat al vietii: dezvaluirea divinitatii din tine.Cu iubire,Deepak Chopra.''

,,,In Amintire

Reverie, vis, realitate inconjuratoare sau intamplare ciudata
Ca te-am intalnit sub o alta forma, mai reala ca niciodata?
Ce drumuri au trebuit calcate si cate dorinte au fost incalcate
Sa imi poarte imaginile spre-ale tale ganduri curate?


In fata ta stau ca un monument uitat al timpului scurs
Sunt zeci de crepaturi, sute de imagini fara de puls.
Scrieri incalcite, cuvinte tainuite si marginile roase de vant
Toate sunt acum dornice sa-ti soarba dulcele cuvant.


Chiar de nu vei rosti nimic, de vei culege flori sau doar zambind
In juru-mi vad o lume-ntreaga iarasi, un simtamant vreau sa prind
Cand in preajma te joci sau privesti uimita spre pietrele gramada
Ce zac cazute-n iarba deasa ca toti ce trec pe-acolo sa nu le vada.


Te-ai oprit pentru o clipa, cand suflat de furtuni, ingropat de zapezi
Era momentul peste mine sa calci, dar ai preferat sa vezi
Ce se ascunde sub pamantul de deasupra, printre buruieni
M-ai luat in maini gingase ca somnul incet sa mi-l cerni.


Bucati marunte din mine cad in jurul tau, parca obosite
Sa mai arate lumi decolorate si imagini tresarite
Iti simt laolalta caldura palmelor si calmul inimii
Credeam ca sunt rece si uitat pustiimii…


Cum pot sa-ti multumesc cand mut sunt inaintea ta?
Ce reusesc sa dovedesc prin cuvantarea mea?
Amprenta si-o imagine a ramas din aceasta intalnire
Pe care am scrijelit-o pentru o scurta nemurire…


                                                                    (Emanuel,,,YoggyN)

                                          
 Pierduta`n regasiri deloc sovaitoare, desprind recunostinta in vers ...sant fermecata,
   entuziasm sau incantare si de ce nu tandrete simtita`n gandurile tale, visari tainuite erup
   si `mprastie in stoluri frenezii iar pasii tai ating curate simtaminte,aievea de odata.


   cu toti avem un gram de nebunie
   suflu divin neintrecut suras...betie de iubire
   sculpturi in diafane intelesuri...rime puls firav ponderat
   Multumesc Emanuel, existenta`i infinit e abundenta e Totul, zambeste...este Dat!


Si bineinteles Osho ...
 
''Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.''(osho)

Cine suntem? ,,,,, Discipol si Maestru-Ilie Cioara

In confuzie-i tot omul, cand aude doar formule,
Prea zgarcite-n exprimare, fara explicari destule
Omului sa-i lamureasca certa lor realizare,
In masura sa-i aduca fericita transformare.

Iata doua dintre ele : "Cand discipolul e gata si maestrul se iveste" ;
"Discipol, la fel, maestru, in tot omul se-intalneste".
Aste doua formulari inscrise memorial
Insusite-s de "egou" ca fond individual.

Prin stiut el isi afirma subreda-i insemnatate,
Departandu-l si mai mult de-Adevar-Realitate.
Sa vedem, ce vor sa-nsemne vorbele ce-au fost rostite ?
Ce se-ascunde-n a lor spate, cum sunt ele implinite !?

Mai intai, ce-i un discipol, ce anume-l defineste ?
E un practicant "egou" ; prin ce spune, ce gandeste,
Intreaga-i activitate e-o constanta urmarire
De-a se afirma pe sine - de-a ajunge la marire.

Mediul lui de dezvoltare e un spatiu limitat,
Totdeauna-nabusit de stiutu-acumulat,
El e pregatit temeinic pentru marea instruire,
Doar atunci cand isi cunoaste anacronica gandire.

Intelesul fiind deplin, mintea tace - e smerenie totala,
Asta-i da temeinicie pentru stiinta cea reala.
Dar tacerea nu e scop, implinita prin efort,
Ci se-asterne-ntelegand ca al sau trecut e mort.

Si-acum, cine-i maestrul ? O stare atemporala,
Ce s-afirma ca Iubire, prin Imens, functionala !
Insusiri neinchipuite, prin geneza poarta-n sine,
Ea, prin simpla ei prezenta e si Sfanta Actiune.

Ei ii datoreaza fiinta opera de transformare,
Un adevarat mister pentru mintea-nselatoare ;
Doar discipolul tacut are-acces la izbavire,
Cand devine constient de intreaga lui simtire.

Cand priveste si asculta in totala simplitate.
O adevarata arta - Sa cuprinda insistent clipele - realitate
Asta-i este pregatirea pentru marea intalnire
Cu maestrul far'-de seaman - Autentica Iubire.


,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,