Semnificaţia literală a Cuvântului (Bibliei) permite fuziunea omului cu Domnul şi asocierea lui cu îngerii Săi.Cuvântul permite fuziunea omului cu Domnul, căci Cuvântul nu vorbeşte decât despre El. Domnul devine astfel Totul în toate lucrur...ile de care vorbeşte Cuvântul, fiind numit El Însuşi Cuvântul, aşa cum am arătat în Despre Domnul Iisus Cristos. Semnificaţia literală a Cuvântului permite o asemenea fuziune deoarece din această perspectivă, Cuvântul apare în toată plenitudinea, sfinţenia şi puterea sa, aşa cum am demonstrat în capitolul anterior. Omul nu-şi dă seama de această fuziune, dar ea se produce în inima sa, permiţându-i să perceapă adevărul şi amplificându-i iubirea şi credinţa în Adevărul Divin.
Semnificaţia literală a Cuvântului permite inclusiv o asociere cu îngerii, căci Cuvântul vorbeşte de lucruri celeste şi spirituale, care descriu exact natura îngerilor. Îngerii din împărăţia spirituală sunt descrişi în aspectele spirituale ale Cuvântului, iar cei din împărăţia celestă în aspectele celeste de care vorbeşte el. Aceste semnificaţii sunt dezvăluite pornind de la semnificaţia naturală (literală) a Cuvântului, dar numai celor care sunt ferm stabiliţi în adevăr. Această revelaţie este instantanee, deci şi asocierea cu îngerii are aceeaşi natură.
Am trăit numeroase experienţe care mi-au dovedit că îngerii spirituali sunt descrişi de semnificaţia spirituală a Cuvântului, iar cei celeşti de semnificaţia lui celestă. Mi s-a permis să percep comunicarea cu cerurile care s-a deschis în timp ce citeam Cuvântul în semnificaţia lui literală. Uneori mi s-a permis să comunic cu cerul superior (celest), iar alteori cu cel inferior (spiritual). Ceea ce eu înţelegeam din perspectiva semnificaţiei naturale, îngerii spirituali înţelegeau din perspectiva semnificaţiei spirituale, iar cei celeşti din perspectiva semnificaţiei celeste, iar aceste fenomene se petreceau instantaneu. Am perceput această comuniune spirituală de mii de ori, aşa că nu mai am de mult îndoieli în privinţa ei. Există chiar spirite din ceruri care abuzează de această comunicare, repetând anumite pasaje din perspectiva semnificaţiei lor literale pentru a face observaţii referitoare la cei cu care comunică. Am asistat de foarte multe ori la acest procedeu. Experienţa mi-a dovedit astfel că, prin semnificaţia ei literală, scriptura (Cuvântul) este un instrument divin care permite fuziunea cu Domnul şi cu cerurile. În legătură cu aceasta, vă recomand să citiţi de asemenea Paragrafele 303-310 din lucrarea Cerul şi iadul.
Voi explica acum în câteva cuvinte cum se realizează această fuziune (prin dezvăluirea semnificaţiilor corespondente ale Cuvântului). Am explicat anterior că planul celest, cel spiritual şi cel natural se succed unul altuia, potrivit ordinii succesive, de la planul cel mai înalt până la cel mai de jos, dar ele coexistă unul lângă celălalt, potrivit ordinii simultane, de la aspectele cele mai interioare până la cele mai exterioare. În mod similar, înţelesurile succesive ale Cuvântului, cel celest şi cel spiritual, se regăsesc simultan în cel natural. Numai dacă aţi înţeles aceste explicaţii veţi putea realiza (într-o oarecare măsură) cum este posibilă dezvăluirea înţelesurilor spiritual şi celest pornind de la cel natural, atunci când omul citeşte Cuvântul. Îngerii spirituali percep şi înţeleg aspectele spirituale ale scripturii, iar cei celeşti pe cele celeste. Acest lucru este de la sine înţeles, căci aceste aspecte corespund naturii lor esenţiale.
Vom ilustra acest lucru printr-o serie de comparaţii preluate din cele trei regate din natură, respectiv cel animal, cel vegetal şi cel mineral.
Mai întâi, din regatul animal: după ce hrana este transformată în cil, vasele sanguine extrag din acesta sângele de care au nevoie, nervii extrag sucurile cu care se hrănesc, iar fibrele îşi extrag spiritul lor animal.
Din regatul vegetal: trunchiul, ramurile, frunzele şi fructele copacului sunt susţinute de rădăcinile acestuia, care extrag din pământ o sevă mai grosieră cu care hrănesc trunchiul, ramurile şi frunzele, una mai subtilă sau mai pură cu care hrănesc partea cărnoasă a fructelor şi una extrem de pură cu care hrănesc seminţele din fructe.
Din regatul mineral: în anumite locuri din măruntaiele pământului există minereuri impregnate cu aur, argint şi fier. Acestea îşi extrag elementele din expiraţia ascunsă a pământului.
Putem ilustra acum prin exemple cum extrag îngerii celeşti şi cei spirituali semnificaţiile lor corespondente pornind de la semnificaţia naturală a Cuvântului (respectiv cea pe care o percep oamenii). Spre exemplu, să luăm cinci porunci din Decalog:
"Să-i cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta". Prin tată şi mamă, omul îi înţelege pe părinţii săi pământeşti, precum şi pe toţi cei care le-au ţinut locul. Prin cinstire, el înţelege respectarea şi ascultarea lor. Un înger spiritual consideră însă că tatăl său este Domnul, iar mama sa este biserica. Prin cinstire, el înţelege iubirea acestora. În schimb, un înger celest consideră că tatăl său este Iubirea Divină a Domnului, iar mama sa este Înţelepciunea Divină a Acestuia. Prin cinstire, el înţelege faptele bune făcute în numele celor două virtuţi.
"Să nu furi". Omul obişnuit înţelege această poruncă în sensul ei natural. El ştie că nu are dreptul să fure şi să îşi priveze aproapele de bunurile sale, sub nici un pretext. Un înger spiritual înţelege prin furt privarea altora de adevărurile credinţei lor şi de beneficiile carităţii, prin minciună şi răutate. În schimb, un înger celest înţelege prin furt asumarea acelor atribute care îi aparţin Domnului, cum ar fi dreptatea şi virtuţile.
"Să nu comiţi adulter". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să comită adulter, să meargă la prostituate, să se complacă în practici obscene, în conversaţii lascive şi în gânduri triviale. Un înger spiritual înţelege prin adulter violarea beneficiilor oferite de Cuvânt şi falsificarea adevărurilor sale. În schimb, un înger celest înţelege prin adulter negarea divinităţii Domnului şi profanarea Cuvântului.
"Să nu ucizi". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să ucidă un alt om, din ură sau din dorinţa de răzbunare. Un înger spiritual înţelege prin ucidere comportamentul diabolic sau demoniac care distruge sufletul omului. În schimb, un înger celest înţelege prin ucidere ura faţă de Domnul şi faţă de toate atributele divine ale Acestuia.
"Să nu depui mărturie falsă". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să mintă şi să defăimeze pe altcineva atunci când se află sub jurământ. Un înger spiritual înţelege prin mărturia falsă susţinerea şi prezentarea minciunii ca adevăr, a răului ca bine, şi invers. În schimb, un înger celest înţelege prin mărturie falsă orice blasfemie la adresa Domnului şi a lumii creaţiei.
Din exemplele de mai sus vă puteţi da seama cum pot fi extrase semnificaţia spirituală şi cea celestă a Cuvântului pornind de la cea naturală, care le conţine în sine. Procesul este absolut minunat, căci îngerii îşi extrag semnificaţiile corespondente fără a şti care sunt gândurile omului care citeşte scriptura, deşi se află într-o corespondenţă perfectă cu acestea, la fel cum sunt finalitatea, cauza şi efectul. Finalităţile nu există decât în împărăţia celestă, cauzele în cea spirituală, iar efectele în cea terestră sau naturală. Întreaga creaţie are la bază corespondenţele. Acesta este mecanismul prin care Cuvântul permite asocierea cu îngerii.
Asocierea omului cu îngerii se realizează pornind de la semnificaţia literală a Cuvântului, căci în orice om există trei nivele ale vieţii: unul celest, unul spiritual şi unul natural. Atât timp cât se află pe pământ, el trăieşte însă pe nivelul natural al vieţii sale. Nivelul spiritual nu se trezeşte în el decât în măsura în care cultivă adevărurile autentice, iar cel celest numai în măsura în care îşi pune viaţa la unison cu aceste adevăruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu