...cauza ultimă a suferinţei nu este ataşamentul ci ignoranţa din care izvorăşte ataşamentul. Nu ştiu cine sunt. Nu sunt conştient de natura mea impermanentă. Cred că sunt o entitate separată, Eul. Împart lumea în “eu” şi “celălalt” şi reacţionez la “celălalt”.Răspunsurile sunt polarizate pe axa plăcut-neplăcut. Caut să am senzaţii/trăiri plăcute şi să le evit pecele neplăcute. Sunt atras de trăirile plăcute, le doresc, uneori cu o intensitate ce poate fi numită lăcomie.
Resping şi condamn trăirile dezagreabile, dureroase, manifest o atitudine ostilǎ faţă de ele.Viaţa mea se dezvoltă între aceşti doi poli, din care sunt dispus să accept : doar unul singur. Şi pentru că nu este totală ci parţială, această acceptare conţine, în mod necesar, seminţele polului opus, adică
suferinţa.
Pe scurt:
Ignoranţa —► Ataşament —► Suferinţă
Salut!
RăspundețiȘtergerePentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
si daca ai placere sa ma urmaresti...
:) Sarbatori fericite iti doresc!
Multumesc Cristina .Am pasit si pe la tine ,felicitari pt ceea ce faci ,cu suflet :) Sarbatorile fiecarei clipe sa iti readuca pacea ,oriunde ai fi ,tembratisez cu drag !
RăspundețiȘtergere