Efectul umbrei ~ Debbie Ford

Umbra este un termen psihologic introdus de psihiatrul Carl Gustav Jung, ce simbolizează tot ceea ce în noi este inconştient, reprimat, nedezvoltat şi negat, toate aspectele întunecate ale fiinţei noastre. Se referă la acele părţi ale personalităţii noastre care au fost respinse din cauza fricii, a ignoranţei, a ruşinii sau a lipsei de iubire. Explicaţia de bază dată umbrei a fost „umbra este persoana care ai prefera să nu fii". Fenomenul esenţial al umbrei este proiecţia - prin care negăm părţi cruciale din noi înşine, dându-le de-o parte. „Nu devii iluminat, închipuindu-ţi imagini de lumină", a spus Jung „ci conştientizând întunericul". Fiecare dintre noi vede oamenii în mod diferit , deoarece fiecare proiectează asupra lor aspecte din el însuşi. Umbra ta, ceea ce este reflectat înapoi la tine, de către oamenii din viaţa ta, este partea în stare latentă din personalitatea ta, este o cutie de comori nedeschisă, un potenţial neexprimat.

                                                Noi nu vedem decât ceea ce suntem noi.

Proiecţia este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconştient, astfel încât ni se pare că aceste caracteristici există cu adevărat în ceilalţi oameni. Când suntem neliniştiţi în privinţa emoţiilor noastre sau a unor părţi de neacceptat din personalitatea noastră, noi atribuim aceste trăsături obiectelor exterioare şi altor oameni - din cauza unui mecanism de apărare. De exemplu, când nu avem prea multă îngăduinţă faţă de ceilalţi, suntem dispuşi să le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferiorităţi. Bineînţeles că întotdeauna există o circumstanţă care facilitează proiecţia. Anumite caracteristici imperfecte din alţi oameni activează anumite aspecte din noi înşine care cer să li se dea atenţie. Prin urmare, proiectăm asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumăm în ceea ce ne priveşte.

De exemplu, dacă ne negăm mânia sau nu ne place că o avem, vom atrage oameni furioşi în viaţa noastră. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie şi îi vom judeca cei care sunt furioşi. Întrucât ne minţim pe noi înşine în privinţa propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem găsi este să le vedem în alţii. Ceilalţi oameni ne oglindesc emoţiile şi sentimentele ascunse, ceea ce ne permite să le recunoaştem şi să le recuperăm.

În mod instinctiv, ne dăm înapoi din faţa propriilor noastre proiecţii negative. E mai uşor să examinăm lucrurile de care suntem atraşi, decât cele care ne provoacă repulsie. Dacă eu sunt insultată de aroganţa ta, asta se întâmplă deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganţă. Aceasta se referă fie la aroganţa pe care o dovedesc acum în viaţă şi nu o văd, fie la aroganţa pe care neg că aş fi capabilă să o dovedesc în viitor. Dacă sunt jignită de aroganţă, trebuie să privesc mai atent toate perioadele din viaţa mea şi să-mi pun următoarele întrebări: „Când am fost arogantă în trecut? Sunt arogantă acum? Aş putea fi arogantă în viitor?" Bineînţeles că ar fi o aroganţă din partea mea să răspund negativ la toate aceste întrebări, fără să mă privesc cu adevărat, sau fără să-i întreb pe ceilalţi dacă m-au văzut vreodată manifestându-mi aroganţa. Până şi a judeca pe altcineva înseamnă aroganţă. Prin urmare, este clar că noi toţi avem capacitatea de a fi aroganţi. Dacă eu îmi accept aroganţa, nu mă va mai deranja aroganţa altcuiva. O voi observa, dar nu mă va afecta. Comportamentul altcuiva îţi produce un şoc emoţional, numai atunci când te minţi pe tine însuţi sau urăşti un anumit aspect din tine.

Indignarea noastră referitoare la comportamentul celorlalţi este legată, de obicei, de un aspect nerezolvat din noi înşine. Dacă am asculta tot ceea ce ne iese pe gură când vorbim cu alţii, când îi judecăm sau le dăm sfaturi, am lua totul înapoi şi ni le-am spune nouă înşine. Ne proiectăm asupra altora propriile defecte. Spunem altora ceea ce ar trebui să ne spunem nouă înşine. Când îi judecăm pe alţii, ne judecăm pe noi înşine. Ceea ce faceţi şi ceea ce spuneţi nu este accidental. Cheia este să înţelegem că nu există nimic din ceea ce putem vedea sau percepe - şi care noi să nu fim. Dacă nu am avea o anumită calitate, nu am putea-o recunoaşte în altul. Dacă eşti inspirat de curajul altuia, aceasta este o reflectare a curajului care se află în tine. Dacă tu crezi că cineva este egoist, poţi să fii sigur că şi tu eşti în stare să dai dovadă de acelaşi egoism.

Deşi aceste trăsături nu sunt exprimate tot timpul, fiecare dintre noi are capacitatea de a manifesta orice trăsătură pe care o vede.

Noi nu proiectăm asupra altor oameni numai trăsăturile noastre negative; le proiectăm şi pe cele pozitive. Dacă vrei să fii ca alţii, motivul este că ai în tine capacitatea de a fi ca ei. Dacă eşti vrăjit de megastaruri şi cheltuieşti timp şi bani citind despre viaţa lor, găseşte în tine însuţi acel aspect pe care-l iubeşti în ei. Când nu trăieşti la nivelul potenţialului tău, este uşor să proiectezi trăsăturile tale pozitive asupra acelor oameni care trăiesc la nivelul potenţialului lor. Când vei începe să-ţi duci la îndeplinire propriile tale vise şi idealuri, vei fi mai puţin interesat de ceea ce fac alţi oameni. Fiecare dintre noi simte nevoia de a deveni propriul său erou. Singurul mod de a face acest lucru este prin a lua înapoi acele părţi din noi care sunt conectate la altcineva, părţile din noi la care am renunţat.

Atâta timp cât negăm existenţa în noi înşine a unor anumite trăsături, continuăm să perpetuăm mitul că alţii au ceva ce noi nu avem. Atunci când admirăm pe cineva, aceasta este o ocazie de a găsi încă un aspect al nostru înşine. Trebuie să luăm înapoi atât proiecţiile pozitive, cât şi proiecţiile negative. Trebuie să ne debranşăm de la ceilalţi, să scoatem ştecherele şi să ne branşăm la noi înşine. Până când nu suntem în stare să ne retragem propriile noastre proiecţii, ne este imposibil să ne vedem potenţialul real şi să trăim experienţa totalităţii lui cine suntem noi cu adevărat.

În această lume holografică, toţi ceilalţi sunt tu şi tu întotdeauna vorbeşti cu tine însuţi. Atunci când foloseşti un cuvânt denigrator pentru cineva care a făcut o greşeală, opreşte-te şi gândeşte-te dacă nu ai putea folosi acelaşi cuvânt şi pentru tine. Dacă eşti cinstit, răspunsul va fi în mod invariabil afirmativ. Lumea este o oglindă uriaşă, care întotdeauna reflectă părţi din noi înşine.

Nu putem să ne cunoaştem pe noi înşine dacă nu ne cunoaştem şi umbra, altfel ne va fi oglindită permanent de către celelalte persoane. Fiecare dintre noi trebuie să vrea să exploreze şi să scoată la lumină acest aspect al sinelui. Ne place sau nu, suntem oameni şi avem o umbră. Noi credem că măştile pe care le purtăm (semnul ascendentului) ne ascund sinele nostru interior, dar, orice refuzăm să recunoaştem în privinţa noastră, se face cunoscut atunci când ne aştepţam mai puţin. "

                                           

 

                     ( Debbie Ford ~ Partea întunecată a căutătorilor de lumină )