Intalnirea cu Christos (Jakob Lorber)

“Priviţi-Mă, cercetaţi-Mă - pătrundeţi-Mă, căci cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl şi are Împărtăşirea Duhului.” Este prima treaptă de întâlnire conştientă cu Christos. Ea nu trebuie căutată în cer, ea trebuie căutată şi nu poate fi găsită decât pe Pământ. Cine nu l-a privit pe Christos pe Pământ, cine nu L-a întâlnit pe Christos pe Pământ – ne învaţă Rudolf Steiner, nu îl poate contempla în ceruri.

Dar va zice cineva: cum să-L întâlnesc pe Christos pe pământ, căci El s-a înălţat doar la Ceruri unde şade de-a dreapta Tatălui. Este adevărat, după cum vom vedea, că după Înălţarea la Ceruri, Christos a urcat la Ceruri în slăvi şi a ocupat o ipostază macrocosmică – totuşi fără a o bănui noi, El a rânduit pentru Eonii Pământului şi ipostaza microcosmică, în contact cu care îl poate întâlni şi trebuie să-L întâlnească mai întâi pe Dumnezeeu, tocmai în acesta se ascunde un mister – Dumnezeu a trebuit să devină om, ca să poată fi cunoscut de om.

Cum poate sufletul omenesc să-l cunoască pe Christos în viaţa omului Iisus din Nazareth. Aprofundând acea parte a vieţii lui Iisus, în care Christos a săvârşit sfintele fapte – minuni , vom reuşi a sesiza tot mai limpede Chipul Tatălui în Iisus. Aprofundând cu aceeaşi râvnă sfântă acea parte a vieţii lui Iisus, în care Christosul În inima lui Iisus a îndurat întreg drumul calvarului cu începere de la spălarea picioarelor până la moartea de pe lemnul crucii – vom reuşi a vedea tot mai lămurit Chipul Fiului în omul Iisus, omul durerilor, iar adâncind cuvântările şi pildele rostite de Christos în trup ce a sălăşluit în Iisus, dar mai ales cuvintele EU SUNT, vom reuşi a cuprinde chipul Duhului Sfânt strălucind solar pe faţa lui Iisus.

Evangheliile vin aici în ajutorul fiecărui om de a-L întâlni aici pe Pământ pe Christos, ca om. Dar râvna noastră trebuie să meargă şi mai departe. Christos ne-a destăinuit o taină: “ Ceea ce faceţi acestora mai micuţi ai mei Mie îmi faceţi” Dacă faptele noastre în întreita lor natură: voinţă gândire şi simţire se îndreaptă către oameni, către semenii noştri, se săvârşeşte asupra lui Christos, atunci de la Golgotha încoace, în străfundul fiinţei fiecărui om, locuieşte Christos. Atunci poţi vedea, mergând destul de departe – şi aşa trebuie să se întâmple – in fiecare om pe Dumnezeu în întreita sa ipostază de Tatăl, de Fiu şi de Duh.

Cum vei putea omule râvni ca ochiul tău să fie matur a contempla în Slăvi pe Christos – până când ochii tăi împăienjăniţi de păcate, nu L-au descoperit pe Christos în semenii tăi oamenii? O, de câte ori când ochii noştri întâlnesc pe un om tare în fapte, purtând ca un miel durerile altora sau rostind sublime adevăruri, nu ne grăieşte Christos în mod tainic: ”Omule tu treci cu nebăgare de seamă pe lângă Mine. Cine a văzut acest om al durerii pe Mine M-a văzut. Cine l-a văzut pe acel om al faptei celei drepte, pe Tatăl l-a văzut. Cine l-a înţeles pe acel înţelept, cu Duhul Adevărului s-a întâlnit. ”  

Da, cu multă atenţie şi dăruire, de multe, foarte multe ori trebuie să-L fi slujit pe Christos în semenii tăi, de multe, foarte multe ori ori trebuie să-L fi privit în semenul tău, până ce ochiul tău s-a întărit şi devine vrednic a-L contempla pe Christos în slăvile cereşti, pe Cel Înviat. Cine crede a-L fi întâlnit pe Christos în lumea vederilor superioare, mai înainte de a se fi ostenit să se întâlnească cu El în modul arătat aici pe Pământ – acela nu L-a întâlnit pe Christos – ci numai un chip fals, o himeră Luciferică prin care diavolul în veşmânt de înger al luminii se arată..