Fii sceptic,dar invata sa asculti ...

                                                                               Aşadar,fii sceptic.

                                                                          Nu mă crede pe cuvânt.

   Nu crede pe nimeni pe cuvânt, dar mai presus detoate, nu te crede pe tine însuţi pe cuvânt. înţelegi ce vreau să spun atunci când afirm: nu te crede pe tine însuţi pe cuvânt? Vreau să spun: nu crede automat în vocea cunoaşterii din mintea ta! Ea nu reprezintăaltceva decât o sumă de cunoştinţe şi de opinii adunate de la alţii. Atunci când refuzi să crezi în acestecunoştinţe, tu poţi evolua extrem de rapid, căci nimic din ceea ce ai învăţa t până în prezent nu reprezintăadevărul curat. Tot ceea ce ştii tu, întreaga ta lume subiectivă, reprezintă o sumă de simboluri. Esenţa tareală nu are nimic de-a face cu simbolurile care îţi vorbesc în mintea ta. Ştiind acest lucru, fii întotdeaunasceptic faţă de ele şi nu le crede niciodată.

   De pildă, dacă vocea din mintea ta îţi spune: „Sunt gras. Sunt urât. Sunt bătrân. Sunt un ratat. Nu sunt suficient de bun. Nu sunt suficient de puternic. Nu voi reuşi niciodată", nu o crede, pentru că nuspune decât minciuni. Mesajul pe care ţi-l transmite este distorsionat. Nimeni nu te obligă să crezi acesteminciuni. Foloseşte-te de puterea îndoielii pentru a evalua fiecare mesaj pe care ţi-l transmiţi singur.„Este oare adevărat că sunt urât? „Este oare adevăratei nu sunt suficient de bun?" Cum este acestmesaj: real sau virtual? Este virtual, desigur. Niciunul din aceste mesaje nu provine de la viaţă, adică dela adevărul imuabil. Ele provin din cunoaşterea ta distorsionată. Adevărul este că nu există oameni urâţi,la fel cum nu există oameni care nu sunt suficient de buni sau suficient de puternici. Nu există o Carteuniversală Legii care să confirme aceste judecăţi. Ele nu sunt altceva decât legăminte pe care le facoamenii cu ei înşişi.

   Investirea credinţei personale în vocea cunoaşterii din mintea ta este una dintre cele mai proasteinvestiţii pe care le poţi face vreodată, căci tu ţi-ai spus numai minciuni de-a lungul întregii tale vieţi, iar motivul pentru care viaţa ta se dovedeşte adeseori un coşmar este tocmai acela că ai crezut în acesteminciuni. Tu te foloseşti de simbolurile învăţate pentru a-ţi face singur rău. In acest context, visul tău personal se poate transforma într-un iad (minciunile conduc întotdeauna la crearea unui iad personal).Dacă suferi, acest lucru nu se datorează faptului că altcineva te face să suferi, ci faptului că îl asculţi petiranul din mintea ta. Dacă vei reuşi să supui acest tiran, iar judecătorul şi victima din mintea ta vor dispărea, nu vei mai suferi niciodată.

  Tiranul din interiorul tău este nemilos. El nu ştie altceva decât să te abuzeze, folosindu-se desimbolurile pe care i le-ai pus la dispoziţie. Tiranul se hrăneşte cu otrava generată de emoţiile talenegative, iar maniera în care îţi trezeşte aceste emoţii constă în emiterea de judecăţi critice şi de opinii. Niciun alt om nu te va judeca vreodată atât de sever cum te judeci tu singur. Oricât de mult ai vrea săscapi de această judecată, de condamnare şi de pedeapsă, îţi este imposibil, căci tu nu poţi scăpa degândurile tale. Dacă nu-ţi place de cineva, te poţi îndepărta de el, dar dacă nu-ţi place de tine însuţi,oriunde te-ai duce, tu vei fi acolo. Te poţi ascunde de oricine altcineva, dar nu şi de propria ta judecată.Practic, nu ai nicio scăpare.

  Aşa se explică de ce atât de mulţi oameni se refugiază în excesul de mâncare, de droguri, dealcool, devenind dependenţi de diferite substanţe sau comportamente. Ei nu încearcă altceva decât săscape de propria lor poveste, de propria lor creaţie, care distorsionează toate simbolurile din mintea lor.Există chiar oameni care suferă atât de intens din cauza durerii emoţionale provocate de această povesteîncât se decid să se sinucidă. Iată până unde pot merge minciunile. Vocea cunoaşterii din mintea noastră poate deveni atât de distorsionată şi poate crea o ură de sine atât de intensă încât ne poate determina chiar să ne luăm viaţa. Şi totul se datorează faptului că dăm crezare opiniilor pe care le-am învăţat de-a lungulanilor.Imaginează-ţi că toate opiniile tale, la care se adaugă cele ale oamenilor din jurul tău, sunt precum un uragan uriaş care face ravagii în interiorul tău.

   Imaginează-ţi ce înseamnă să crezi în toateaceste opinii! Dacă îţi vei manifesta scepticismul, refuzând să dai automat crezare acestor opinii, ele nu tevor putea tulbura, nu te vor putea clătina din centrul tău. Atunci când deţii controlul asupra proprieisimbolistici, tu eşti întotdeauna centrat, relaxat şi calm, ştiind că cel care face alegerile din viaţa ta estesinele tău real, nu simbolurile din mintea ta. Tu nu te foloseşti de simboluri decât atunci când doreşti săcomunici ceva.
  Tu eşti artistul vieţii tale. De aceea, poţi aranja aceste simboluri exact aşa cum doreşti, pentru căele ascultă de tine. De pildă, te poţi folosi de ele pentru a cer e lucrurile de care ai nevoie, pentru aexprima ceea ce îţi doreşti sau ceea ce nu îţi doreşti. Iţi poţi exprima cu ajutorul lor gândurile, emoţiile,visele, dând naştere celor mai frumoase poeme sau proze. Simplul fapt că te foloseşti de limbaj pentru acomunica cu ceilalţi oameni nu trebuie să însemne însă că îi şi dai crezare. La urma urmelor, de ce ar trebui să crezi ceea ce ştii deja? Este o prostie să vorbeşti cu tine însuţi atunci când eşti singur. Ce ţi-ai putea spune, care să nu ştii deja?

  Dacă vei înţelege în profunzime în ce constă al cincilea legământ, tu vei înţelege inclusivmotivul pentru care nu trebuie să dai crezare lucrurilor pe care le vezi, respectiv pe care le cunoştidincolo de cuvinte. Adevărul nu poate fi exprimat niciodată prin cuvinte. El este cunoscut pur şi simplu.Poate fi simţit dincolo de cuvinte, motiv pentru care mai este numit cunoaştere tăcută. Cunoaştereatăcută este acea cunoaştere care apare înainte de a-ţi investi credinţa în simboluri. Dacă te vei deschidefaţă de acest adevăr şi dacă vei învăţa să asculţi, simbolurile îşi vor pierde valoarea pentru tine, şisingurul lucru care va mai rămâne va fi adevărul. Atunci, nu va mai rămâne nimic de cunoscut sau de justificat.

  Eu ştiu că ceea ce îţi spun acum nu este foarte uşor de înţeles, deşi este atât de simplu încât estede-a dreptul evident. Mai devreme sau mai târziu, tu vei înţelege că toate cuvintele sunt simboluri care nusunt adevărate decât pentru că le dai crezare. Dacă ai renunţa la ele, ce ar mai rămâne? Adevărul. De pildă, dacă vezi un scaun, chiar dacă nu ştii care este numele lui, te poţi aşeza pe el, iar adevărul va fi prezent. Materia face parte integrantă din adevăr. La fel şi viaţa, lumina sau iubirea. Visul uman nu face parte din adevăr, ceea ce nu înseamnă că este ceva rău. Conceptul de „rău" este tot un simbol, deci nueste adevărat.

  Dacă vei înţelege că tu eşti cel care îşi creează întreaga simbolistică, cu scopul de a comunicacu ceilalţi oameni, vei descoperi că aceste simboluri nu sunt în sine bune sau rele, corecte sau greşite. Eledevin corecte sau greşite numai în funcţie de convingerile tale. Convingerile tale au această putere, dar adevărul imuabil transcende convingerile. Dacă vei transcende simbolurile, vei descoperi o lume a perfecţiunii în care tot ceea ce există este desăvârşit. Chiar şi investirea credinţei tale în cuvinte estedesăvârşită. Chiar şi mânia, dramele şi minciunile tale sunt perfecte în această lume. Chiar şi iadul în carete complaci uneori devine perfect, pentru că în această lume nu există altceva decât perfecţiunea.Imaginează-ţi cum ar fi fost dacă ţi-ai fi trăit întreaga viaţă fără a învăţa toate minciunile care alcătuiesccunoaşterea ta actuală şi fără a suferi din cauza investirii credinţei tale în ele, în superstiţii şi în opinii. Ţi-ai fi trăit atunci viaţa la fel ca celelalte animale, păstrându-ţi inocenţa.

  Prin procesul de dresare, tu ţi-ai pierdut inocenţa, după care ai început să o cauţi din nou. îndecursul acestui proces, ai dobândit luciditatea. Atunci când conştiinţa ta se trezeşte din nou, tu deviicomplet responsabil pentru evoluţia ta, respectiv pentru alegerile pe care le faci în viaţă.în decursul procesului de educaţie în vederea integrării în visul planetar, tu nu ai de ales.Singura ta opţiune este să înveţi o sumedenie de minciuni. A sosit timpul să inversezi acest proces şi săînveţi cum să te integrezi în adevăr prin urmarea inimii tale. Procesul de dezvăţare, pe care eu îl numesc dezdresare, este pe cât de lent, pe atât de puternic. Aşa cum spuneam mai devreme, ori de câte ori îţiredobândeşti credinţa investită într-un simbol, puterea ta personală se amplifică, iar acest proces continuă până când întreaga simbolistică îşi pierde puterea de seducţie asupra ta.

  Atunci când îţi asumi din nou puterea investită în simboluri, visul colectiv îşi pierde influenţaasupra ta. Când întreaga putere se întoarce la tine, tu devii practic invincibil. Nimeni şi nimic nu te va mai putea înfrânge de acum înainte. Sau poate ar trebui să spun că tu însuţi nu te mai poţi învinge singur, căci practic despre asta vorbim.Atunci când îţi recuperezi întreaga putere investită în simboluri, tu nu mai crezi automat în oricegând care îţi trece prin minte. Nu mai crezi nici măcar în propria ta poveste, dar o asculţi şi o respecţi, aşacă o poţi savura, la fel ca atunci când citeşti un roman sau când te duci la un film.

  Atunci când îţi daiseama în ce constă diferenţa dintre realitatea efectivă şi cea virtuală, capeţi încredere în prima şi o priveşti cu neîncredere pe a doua, dar le poţi savura pe amândouă. Te poţi bucura în egală măsură de ceeace este şi de creaţia din mintea ta.Chiar dacă ştii că povestea ta nu este adevărată, tu îţi poţi crea o poveste sublimă, lăsând viaţasă se călăuzească după ea şi să o manifeste. Altfel spus, îţi poţi crea propriul tău rai personal, trăindu-1chiar aici, pe Pământ. Dacă ajungi să înţelegi poveştile celorlalţi oameni şi dacă aceştia ajung să îţiînţeleagă povestea ta, împreună cu ei poţi crea cel mai frumos vis planetar. Dar pentru ca toate acestea sădevină cu putinţă, trebuie mai întâi să treci prin procesul de dezvăţare, iar cel de-al cincilea legământreprezintă instrumentul perfect în acest scop.

  Oriunde te-ai duce în această lume, tu vei auzi nenumărate opinii şi poveşti de la tot felul deoameni. Tot felul de povestitori, care de care mai talentat, vor dori să te înveţe cum să îţi trăieşti viaţa:„Iată ce ar trebui să faci: cutare şi cutare lucru, dar să nu faci cutare lucru." Nu îi crede. Fii sceptic, darascultă-i pe toţi, iar apoi stabileşte singur ce ai de făcut. Fii responsabil pentru fiecare alegere din viaţata. La urma urmelor, această viaţă îţi aparţine în exclusivitate, aşa că nimeni nu are dreptul să se amesteceîn ea.Secole la rând, au existat întotdeauna oameni care au pretins că ştiu care este voinţa luiDumnezeu. Aceştia au călătorit în întreaga lume şi au predicat bunătatea şi corectitudinea, dar i-aucondamnat pe toţi oamenii.

  Secole la rând, au existat profeţi care au prezis tot felul de catastrofe. Nu cufoarte mult timp în urmă, tot felul de oameni au prezis că la trecerea în anul 2000 toate computerele dinlume vor cădea, iar societatea pe care o cunoaştem se va prăbuşi. Au existat chiar unii care au afirmat că ne vom întoarce la era cavernelor. Trecerea s-a produs, oamenii au sărbătorit Revelionul şi nu s-aîntâmplat nimic.Profeţii care au prezis şi care au aşteptat sfârşitul lumii au existat de mii de ani. Cândva, unmare maestru a spus: „Vor apărea numeroşi profeţi falşi care vor pretinde că rostesc cuvântul luiDumnezeu. Nu îi credeţi." Pe scurt, al cincilea legământ nu este deloc nou. Fii sceptic, dar învaţă să asculţi.

sursa : http://www.scribd.com/doc/87945886/Don-Miguel-Ruiz-Al-Cincilea-Legamant

Inaltzarea in ... iubire

- Osho, Este atat de usor sa te indragostesti. Atunci, de ce este atat de greu sa iesi dintr-o relatie amoroasa? Sunt atat de multe discutii, certuri, lacrimi, angoase… Eu nu doresc sa ranesc persoana cu care am fost intr-o asemenea relatie, caci continui sa am sentimente puternice fata de ea. Sunt atat de incurcat. Ce imi poti spune in legatura cu acest subiect?

- Ce mai este de spus? Totul s-a terminat!

Sa te indragostesti este atat de usor. Este ca si cum ai cadea intr-o groapa; sa iesi din ea este mult mai greu. Va trebui insa sa iesiti, caci atunci cand iubirea dispare, groapa devine un iad. Din vechea poveste de iubire nu mai raman decat certurile, cicalealea si tot felul de rautati venite din ambele parti. Nimeni nu doreste sa isi raneasca partenerul sau partenera, dar din cauza ca se simte el insusi ranit, il (o) raneste la randul lui, proiectandu-si nefericirea asupra sa.

 

Cel mai bun moment de a ma intreba ce aveti de facut nu este acesta, ci cel in care incepeti sa va indragostiti, cand nu ati cazut in groapa. V-as putea invata atunci sa practicati o cu totul alta poveste de iubire, numita a te ridica intru iubire. In acest caz, nu vor mai exista probleme. Sa te inalti pe aripile iubirii este cat se poate de usor, iar iesirea dintr-o asemenea relatie devine infinit mai usoara, caci te ajuta forta gravitatiei. Sa cazi este usor; de aceea aveti grija ca acesta sa fie pasul doi; pasul unu trebuie sa fie urcusul.

Ati facut deja pasul cel simplu; acum urmeaza cel dificil. Sunteti nevoit sa suportati toate aceste lacrimi si toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce inapoi iubirea.

 

Trebuie sa intelegeti un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbesti nu poate fi controlata. Ai cazut in ea. Nu te-ai putut impotrivi la vremea respective acestui proces. Pur si simplu s-a intamplat. Dar iubirea este ca o briza usoara – vine si pleaca. Acesta nu este un lucru rau, caci daca ar ramane pe loc, ar deveni stagnanta.

Ar trebui sa faceti amandoi un efort pentru a intelege ca desi iubirea a disparut, nu aveti nici un motiv sa va urati reciproc, caci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit si a plecat, la fel ca o briza, iar dumneavoastra v-ati bucurat de aceste momente. Fiti recunoscatori si ajutati-va reciproc sa iesiti din groapa. Atunci cand te afli in groapa, nu ai alta cale. Barbatul ar trebui sa-si dovedeasca buna crestere, oferindu-si umerii pentru a ajuta femeia sa iasa prima din groapa. La sfarsit, se va descurca el cumva, caci este mai puternic.

Din pacate, nimeni nu ma intreaba niciodata nimic inainte sa se indragosteasca. Ciudat lucru! Timp de 35 de ani am asteptat ca cineva sa ma intrebe cum trebuie sa se indragosteasca. Nimeni nu a facut-o insa. Daca ar fi facut-o, i-as fi spus: “nu cadea niciodata in dragoste (fall in love); Ridica-te in iubire”. Iar ridicarea pe aripile iubirii inseamna sa inveti, sa te transformi, sa te maturizezi. In ultima instanta, ea va ajuta sa cresteti, iar doua persoane adulte nu se cearta niciodata. Ele incearca sa se inteleaga una pe cealalta, sa isi rezolve problemele.

 

Cine incearca sa se inalte in iubire nu mai cade, caci inaltarea presupune un efort personal, iar iubirea nascuta din acest efort poate fi controlata. Caderea in iubire nu presupune nici un efort.

Cand cazi in iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cat aceasta iubire dispare mai repede, cu atat mai bine. In caz contrar, risti sa fii prins in o mie si una de capcane. Din cauza lor este atat de dificil sa te desparti mai tarziu de fostul partener de cuplu.

Cand cazi in iubire, nu iti mai pui intrebari. Atunci cand te indragostesti nu par sa existe probleme, dar cand incerci sa te desparti, toate experimentele prin care ai trecut in timpul lunilor si anilor in care ati stat impreuna – si care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin niste obstacole.

Voi va faceti tot felul de promisiuni… Nu se pune problema ca ati mintit sau ca ati incearca in mod constient sa va inselati. In momentele de iubire aceste promisiuni par sa vina direct din inima voastra, dar cand aceste momente dispar… si este obligatoriu sa dispara, caci povestea dumneavostra de iubire a fost o cadere, si nimeni nu poate ramane in aceasta stare o vesnicie, cineva trebuie sa se ridice din nou. In momentul in care despartirea se apropie, toate

aceste promisiuni devin niste obstacole.

 

Inaltarea in iubire este un proces spiritual.

Caderea in iubire este un proces biologic.

Biologia este oarba. De aceea se spune ca iubirea este oarba. Iubirea de care vorbesc eu nu este insa oarba si poate fi cu usurinta practicata de oricine. Nu trebuie decat un mic efort…

Iubirea trebuie sa se nasca din tacere, din luciditate, din meditatie. Ea nu inlantuie niciodata. Cum ar putea crea iubirea niste catuse pentru persoana iubita? Dimpotriva, ea confera libertate din ce in ce mai mare. Cu cat iubirea devine mai puternica, cu atat mai mare devine aceasta stare de libertate; cu cat mai mult accepti persoana partenerului asa cum este, nu mai incerci sa schimbi aceasta persoana.

 

Una din cele mai dramatice probleme ale lumii in care traim se datoreaza faptului ca indragostitii incearca sa schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu inteleg ca daca aceasta se va schimba, iubirea lor va disparea, caci ei s-au indragostit de ea asa cum arata acum, nu intr-o alta ipostaza.

Inaltarea in iubire iti permite sa intelegi ca fiecare are dreptul la propriul sau teritoriu, pe care tu nu ai dreptul sa-l incalci.

Daca iubirea echivaleaza cu libertatea, necesitatea despartirii dispare. Ideea separatiei apare numai atunci cand vezi ca te transformi intr-un sclav, caci nimanui nu-i place sclavia.

Dar voi nu ma intrebati ce trebuie sa faceti atunci cand va aflati pe fundul gropii pentru a iesi afara din ea. Un lucru este cer: eu nu am de gand sa intru in groapa alaturi de voi pentru a va ajuta sa iesiti de acolo! Din aceasta perspectiva, va trebui sa va descurcati singuri. Daca as intra sa va ajut, voi doi ati iesi, iar eu as ramane pe fundul gropii! Iar eu nu cunosc pe nimeni pe care sa-l intreb: “bine, dar eu cum ies de aici?”

 

De altfel, eu nu am acceptat niciodata sfaturile pe care nu le-am cerut personal. Sfaturile sunt sigurul lucru pe care toata lumea se grabeste sa-l ofere pe gratis, dar nimenu nu-si da osteneala sa le urmeze. De ce ar face-o? Sfaturile pe care nu le-ai cerut nu pot fi prea intelepte. Un om intelept nu incearca niciodata sa isi impuna ideile in fata altor personae. Daca cineva il intreaba, el isi spune parerea. Nimeni nu este insa obligat sa o urmeze. Nu este ceva care “trebuie” facut.

De aceea, tot ce va pot spune este ca v-ati oferit pana acum unul altuia numeroase momente frumoase, de neuitat. Uitati tot ce v-ati promis reciproc. Acele lucruri au fost adevarate la vremea cand au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra insiva v-ati schimbat. Va aflati amandoi la o intersectie, gata sa o apucati in directii diferite. Poate ca nu va veti mai intalni niciodata. De aceea, despartiti-va intr-o maniera cat mai nobila. Daca veti intelege ca despartirea este absolu necesara, indiferent de maniera in care se va produce, atunci de ce sa nu o faceti cu gratie?

Ati putea trai in amintirea celuilalt, la fel cum si el ar putea trai in amintirea dumneavoastra. Intr-un fel, momentele traite impreuna vor continua sa se imbogateasca de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui sa va despartiti frumos.

 

Acest lucru nici macar nu este dificil, daca ati inteles ce este iubirea – care este un fenomen intr-adevar dificil. V-ati indragostit fara sa va ganditi, dar ati inteles foarte rapid ca iubirea a disparut. Acceptati acest adevar si nu va invinovatiti reciproc, caci nimeni nu este responsabil. Ajutati-va unul pe celalalt si despartiti-va prieteni.

Atunci cand se despart, fostii iubiti devin de multe ori dusmani. Ciudat mod de a-ti arata recunostinta. Cei doi ar trebui sa ramana prieteni. Cand iubirea se transforma in prietenie, sentimentele de vinovatie dispar, la fel ca si senzatia ca ai fost inselat, exploatat. In realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur si simplu, ati fost orbit de energia biologica.

Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se incheia intr-o relatie de prietenie, ci incepe printr-o asemenea relatie. Ea incepe in tacere, in luciditate. Aceasta iubire este propria voastra creatie, deci nu este oarba.

O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce in ce mai profunda.

 

Sensibilitatea ei este imensa. Cel care practica acest tip de iubire simte nevoia partenerului inainte ca acesta sa inceapa sa vorbeasca. Am cunoscut personal cateva cupluri (un nr foarte mic ce-i drept) care nu au cazut in iubire, ci s-au inaltat pe aripile ei. Cel mai miraculous aspect mi s-a parut faptul ca acesti oameni nu mai trebuiau sa isi vorbeasca. Daca barbatului ii era sete, iubita ii aducea apa, fara ca el sa ceara acest lucru. Totul se desfasura prin sincronicitate. Daca persoanei iubite ii era sete, la fel trebuie sa-ti fie si tie. Transferul de idei si senzatii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.

O asemenea iubire nu asteapta nimic de la celalalt. Ea ii este recunoscatoare ca acesta accepta ce are ea de oferit. Nu se simte amenintata, pur si simplu pentru ca nu exista nici o amenintare la adresa ei.

Intr-o asemenea iubire, sexul se poate intampla sa apara spontan, dar apoi va disparea cu lunile, iar in final va disparea cu totul. De altfel, chiar si atunci cand se produce, el nu mai are nimic sexual. Este doar o maniera de a fi impreuna, de a fuziona cu celalalt,un efort de a atinge profunzimea celuilalt. Sexualitatea nu mai are nimic de-a face cu reproducerea biologica.

 

Cei doi iubiti inteleg treptat ca in timpul actului amoros nu fuzioneaza decat trupurile lor. De aceea, incetul cu incetul, sexul dispare din viata lor, iar intre ei incepe sa se produca un alt tip de intalnire, la nivelul energiilor. O simpla tinere de maini poate insemna mai mult decat orice orgasm, caci este suficienta pentru ca energiile lor sa fuzioneze.

Orgasmul sexual este un act fizic. El se refera la nivelul cel mai de jos. De aceea, gresiti daca il numiti iubire. Iubirea este un cuvant atat de frumos. Atunci cand spuneti: “m-am indragostit (am cazut in iubire)”, voi ii dati o conotatie atat de urata. Macar rostiti adevarul. Spuneti: “am cazut in sex”. Iubirea nu poate decat sa te ridice. Niciodata nu iti pune piedica.

 

Dar mai intai de toate va trebui sa iesiti din groapa. Ajutati-va unul pe celalalt. Biologia nu va va ajuta prea mult in aceasta directie. Incercati mai degraba sa fiti umani. Intelegeti ca iubirea care v-a unit candva nu mai exista. Ochii vi s-au deschis in sfarsit. Nu incercati sa-l amagiti pe celalalt ca inca il mai iubiti,ca mai simtiti ceva pentru el, dar ce puteti face?… Acest comportament ipocrit nu foloseste la nimic. Spuneti-i direct: “sentimentele pe care le aveam pentru tine au disparut. Imi par sincer rau. Mi-as fi dorit sa continui sa te iubesc, dar aceste sentimente, au disparut. Stiu foarte bine ca nici tu nu ma mai iubesti”. De indata ce ati inteles amandoi acest lucru, ajutati-va unul pe celalalt, ca doi oameni adevarati, sa iesiti afara din groapa.

Atat timp cat va veti ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din pacate, in asemenea cazuri fiecare doreste sa iasa el primul din groapa, fara sa-i pese ce va face celalalt. Mai rau, fiecare il trage pe celalalt in jos, incercand sa profite de el. Explicatia este simpla: teama. Vechea iubire a disparut, dar noul nu a aparut inca. Nimic nou nu se poate petrece intr-o groapa. Mai intai de toate trebuie sa iesi afara din ea. De aceea, exista aceasta teama de necunoscut. Trecutul a fost atat de frumos incat ai dori sa-l repeti. Incerci chiar sa fortezi acest lucru; celalalt incearca si el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.

 

O iubire fortata nu are nimic de-a face cu iubirea. Ce fel de sarut poate fi acela dat sub amenintarea cutitului? Buzele se pot atinge, dar privirile sunt atintite asupra lamei cutitului… O iubire fortata nu poate fi numita iubire. Si amandoi stiti foarte bine ce este iubirea, caci ati avut parte de ea, fie si numai pentru cateva momente. De aceea, nu va veti putea amagi reciproc. Ajutati-va unul pe celalalt sa iesiti din groapa si despartiti-va frumos. Iar data viitoare incercati sa nu mai cadeti, ci sa va ridicati. Nu va mai lasati dominati de factorul biologic. Ascultati de vocea constiintei.

                                                                                    Osho

    

Protejati-va locuintza,,,

Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc. şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul.

Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină.

Este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are, de asemenea, un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.

Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre.

Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii. Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.

Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare, pentru ca lumina să fie prezentă. Şi atunci când lumina este prezentă, intunericul este îndepărtat.

Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.

Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu.

Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mamei Divine, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Sufletului Universal, Arhanghelului Mihail ...

Astfel, in lumea invizibila, flacăra acestei lumânări va forma o barieră de lumină în jurul vostru.

În locurile in care trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica accesul, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni.

Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă: “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”.

Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.

La fel, dacă inima, sufletul, spiritul vostru rămân deschise celor patru vânturi, fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele intunecate, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca, luându-vă toate comorile.

Nu putem să le pedepsim, intrucat propietarul trebuie să-şi ia precauţii.

În acelaşi fel cum în trecut se protejau orasele şi castelele, cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor cu apă, la fel, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta?

Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, iar apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat.

Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, animalele salbatice, insectele ridică în jurul lor obstacole, pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el se indreapta spre cele mai mari pericole.

Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază ... Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu?

Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său. Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut, pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Luminii, prieteni celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.

Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase, ce s-au furisat fără ştirea voastră, sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează.

Îngerii şi Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă.

În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa. Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi, ca sa intre, aşteaptă ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi!

Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”.

 

Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor ceresti, pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate lucrurile, sunt ale voastre”, în acel moment, ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.

Vă revelez purul adevăr şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi, în fiecare zi, să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare:

“Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi: “pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ”.

Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.

Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “...vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ.” Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat şi amplificat, vrând să raspandeasca in întreaga omenire, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a fondat bazele magiei.

Magia nu este altceva decât o comparaţie între Pământ şi Cer. Iată definiţia cea mai veridică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare Pământul şi Cerul.
Prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe Pământ: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ ...

Instaurarea divinitatii în materie constituie magia divină, teurgia.

Din invataturile Maestrului Omraam Michael Aivanhov...

                                                                                               Namaste Maestre !

Despre dorinta de a-i indrepta pe ceilalti ... de Paul Ferrini

Ori de cate ori ma gandesc ca cineva (inclusiv eu insumi) are nevoie sa fie indreptat, incep sa gandesc din perspectiva lipsei. Si nimic nu se indreapta printr-o mentalitate a lipsei… E un adevarat paradox. Daca eu gandesc ca ceva trebuie indreptat, indreptarea devine imposibila. Daca eu imi dau seama ca nu poate fi reparat, atunci nu este stricat. Cheia in aceasta propozitie este cuvantul acceptare. Ceea ce gandesc eu, determina drama sau absenta dramei. Deoarece noi vrem ca lucrurile sa fie perfecte, intotdeauna incercam sa ne schimbam experienta. Una din cele mai insemnate practici ale Mintii Christice este acceptarea. Cati insa dintre noi gasesc ca e usor sa accepte viata asa cum se petrece, asa cum se dezvaluie?

Cei mai multi dintre noi incearca sa practice acceptarea, dar ne dam seama ca nu reusim decat sa gasim, constant, nod in papura experientei noastre. Atunci cand realizam acest lucru, putem alege intre a ne pedepsi sau a accepta faptul ca suntem cusurgii. Daca ne pedepsim, nu vom reusi decat sa subliniem si mai mult neputinta noastra de a accepta. Acest lucru poate deveni un cerc vicios, in care continuu ne consideram neadecvati. Asa ca trebuie sa invatam sa fim constienti de ceea ce se intampla, fara sa judecam.

Atunci cand traim starea de pace nu avem nevoie sa indreptam ceva sau pe cineva, orice ar fi. Daca ceva trebuie sa se schimbe, schimbarea se va produce de la sine. Nu trebuie fortata. Nu are nevoie de manipulare.

[...] Ne purtam de parca am fi in batalie, cu singura deosebire ca ea are loc in mintea noastra. [...]

A asculta fara reactie

Uneori incercam sa-i indreptam pe altii in moduri mult mai subtile. Cand prietenii nostrii ne vorbesc, aparent ii ascultam, dar adesea o facem prin propriile noastre filtre. In mintea noastra suntem sau nu de acord cu ei si plasam ce spun in contextul convingerilor noastre. De cele mai multe ori cand prietenii ne fac confidente, noi credem ca ei ne adreseaza invitatia de a le analiza situatia si da sfaturi. Una din cheile practicii Mintii Christice e sa asculti fara prejudecati. Daca oamenii cer o replica, le spunem ca noi credem ca intelegem ceea ce spun, ca i-am auzit cu adevarat, neconditionat. Atunci cand dam sfaturi ne implicam in problemele lor. Normal ar fi sa ne dam seama ca avem deja destule provocari in propria viata, ca sa mai avem nevoie sa ne asumam si problemele lor. In plus, noi nu putem intelege contextul vietii altei persoane. Nici macar acele solutii care au fost bune pentru noi nu se potrivesc neaparat si pentru altii. Atunci cand incercam sa indreptam sau sa dam sfaturi nu suntem nici binevoitori si nici generosi. Mai degraba ii atacam. Daca vrem sa fim amabili trebuie sa-i acceptam asa cum sunt si sa incetam sa le schimbam viata.

Nu suntem in stare sa oferim opinii sau solutii, dar putem sa-i lasam sa stie ca i-am auzit si ca raspunsurile se afla deja in ei, asa cum sunt deja in noi toti. Atunci cand avem increderea ca ceilalti vor gasi propriile raspunsuri, ii tratam ca pe niste egali spirituali... Nu pretindem ca stim ceva ce ei nu stiu. Nu dorim ca ei sa ajunga sa depinda de noi.

Noi le acordam oamenilor respect si libertate. Avem credinta ca adevarul din ei le va ilumina calea. Aceasta este iubirea in actiune! Ingrijindu-ne de noi insine la toate nivelele, fizic, emotional, mental si spiritual, suntem capabili sa raspundem celorlalti in modul cel mai rabdator, afectuos si plin de compasiune posibil.

Poate ca, pentru unii dintre noi, este o revelatie sa afle ca noi nu suntem aici sa-i salvam pe altii de durerea lor, ci doar ca sa o depasim pe a noastra. Aceasta este si principala noastra raspundere in prezenta intrupare.
Chiar si atunci cand ne unim viata cu viata altei persoane, aceasta raspundere ramane a noastra .