Toți cei care vă iubesc privesc cu mare interes și emoție cum umanitatea își face ultimele pregătiri pentru trezire. Da, vă pregătiți! De fiecare dată când aveți un gând, o vorbă sau faceți ceva plin de iubire sau de compasiune, de fiecare dată când iertați, fie în mintea voastră, fie adresându-vă cuiva, voi eliberați și mai mult vechiul, atitudinile comportamentale neiubitoare care v-au tras în jos în adormitele profunzimi ale iluziei. Pe măsură ce deveniți mai luminoși, Lumina voastră strălucește mai puternic și devine mai ușor pentru voi să continuați în a vă elibera de bagajele negative care pot rezulta din comportamentele reactive pe care mai târziu (sau chiar pe loc) le veți regreta.
Iluzia a fost un loc pe care l-ați construit pentru a vă juca jocul vostru de separare, și parte a acestei atracții a fost posibilitatea de a manifesta comportamente care sunt imposibile – de fapt, de neconceput în realitate. A fost doar un joc, dar cu cât mai mult l-ați jucat cu atât mai real părea, până când a ajuns să înlocuiască Realitatea, Raiul, starea voastră de unitate cu Dumnezeu.
Dar, desigur, în ciuda durerii și suferinței pe care v-a cauzat-o, ea rămâne nereală, și trezirea voastră este asigurată.
Sunteţi ca nişte copii suprasolicitați care au nevoie să fie duși la culcare, dar se opun cu încăpăţânare, deoarece ei nu doresc să renunţe la distracţia lor. Dar, fiind obosiți, ei nu se mai distrează! Este timpul ca tatăl sau mama lor să-i ia, să le dea o îmbrăţişare caldă şi iubitoare, şi apoi să-i pună în pat şi să le citească o poveste scurtă şi înălţătoare pentru a-i liniști și adormi. Părinţii ştiu că atunci când se vor trezi în dimineaţa următoare ei vor fi pe deplin odihniți şi plini de entuziasm pentru minunile vieții.
Renunțarea la atitudinile și comportamentele neiubitoare este ca și așezarea jucăriilor la locul lor înainte de a merge la culcare – este un prag, nu vreți să o faceți, deși știți că, dacă o faceți, a doua zi toate vor fi pregătite pentru o nouă joacă.
Iluzia este o experiență obositoare, și când sunteți obosiți este mult mai greu să vă eliberați de furie, de resentimente și judecăți, precum și de sentimentele de care aveți tot dreptul să vă eliberați, pentru că vă provoacă suferință. Când sunteți odihniți, este mult mai ușor să vedeți că ceea ce vă provoacă suferință este felul în care voi alegeți să percepeți o situație, ceea ce vă ajută să vă eliberați de percepțiile nereale și de atitudinile pe care acestea le provoacă.
A vă trezi presupune să aveți aceeași atitudine față de toate – toate situațiile, toate interacțiunile, toate relațiile – și acea atitudine este singura atitudine adevărată, singura atitudine care de fapt există, și aceasta este iubirea necondiționată! Voi sunteți Iubire, pentru că voi ați fost creați din Iubire, iar în iluzie ați încercat să o ascundeți pe perioada cât v-ați jucat jocul. Cu toate acestea, iluziile voastre nu pot ascunde Realitatea, care este infinită și eternă, ele pot ca doar temporar să vă facă să credeți acest lucru și numai până când se dizolvă în neantul din care le-ați creat, ceea ce se va întâmpla după ce v-ați trezit.
Momentul acelei treziri nu este departe și mulți dintre voi aveți puternice simțăminte care confirmă acest lucru. Dorința (intenția) pe care atât de mulți dintre voi o exprimați în a găsi adevăratul înțeles al vieții are consecințe enorme care zdruncină din temelii iluzia, asemeni unui uriaș cutremur – un cutremur căruia nu este capabilă și nu va putea să-i reziste. Timpul său (al iluziei) este pe terminate, sfârșitul se întrevede deja și foarte curând majoritatea covârșitoare a oamenilor va deveni conștientă de acest lucru și-i va retrage susținerea – ceea ce va duce la prăbușirea sa.
La început, gândul de a face acest lucru este tulburător, chiar înspăimântător, deoarece pare a fi fost casa voastră pentru multă vreme, și vă este dificil să vă imaginați viața fără ea, în altă parte. Și pentru că nu puteți concepe ce ar fi cu adevărat viața voastră fără ea, vă imaginați că nu o puteți înlocui cu nimic altceva, doar un abandon extrem și o totală și pustiitoare singurătate, un mare gol, un vid, un sfârșit terifiant și final al existenței.
Oricât de neplăcută ar fi această situație, voi nu doriți cu adevărat ca existența voastră să se încheie, definitiv, pentru totdeauna. Asta nu ar avea nici un sens, pentru că voi credeți că existența voastră ar trebui să aibă un motiv important de a fi – ceea ce binențeles face – și asta este ceea ce vă dă speranță. Faptul că în iluzie voi nu ați găsit încă acel motiv, asta nu înseamnă că ați dori să renunțați. Prin urmare, ideea de a-i permite să se dizolve, să se dezintegreze, este neliniștitoare. V-ați făcut o serie foarte bună în încercarea de a vă convinge că iluzia este reală și că nu există nimic dincolo de ea. În ciuda durerii, a suferinței, și confuziei pe care vi-a provocat-o, vreți ca mai degrabă să aveți ceva decât să n-aveți nimic și mulți încă mai cred că se poate face frumoasă, pașnică și sigură.
Minunea este că acea realitate, unitatea cu Dumnezeu, este de o infinită frumusețe și sens, și este sensul existenței, pentru că a fost creată să vă plaseze în bucuria veșnică, în eterna prezență a lui Dumnezeu. Cunoașterea acestui lucru, pe care o purtați adânc în voi, fiecare dintre voi, se infiltrează inexorabil în conștiința voastră și vă dă puterea și determinarea de a vă elibera de aceste atitudini vechi și lipsite de iubire – atitudini care v-au ținut ferm ancorați în iluzie – și să îmbrățișați câmpul divin al iubirii care vă înconjoară și care vă va asista în trezirea voastră. Nu vă temeți de pierderea iluziei! Mai degrabă deschideți-vă Iubirii care este Realitatea – și treziți-vă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu