''La inceputut lumii Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca acestea sa spuna cum vor sa arate.
Numai papadia nu stia ce sa-i spuna ingerului,asa ca el a mai lasat-o o zi sa se hotarasca.
In ziua aceea papadia,rugandu-se,a dat cu ochii de soare si vazand cat e de frumos s-a hotarat sa arate ca el, sa-i zica ingerului ca vrea sa fie galbena si frumoasa ca soarele.
Apoi a vazut luna si s-a razgandit, vroia sa arate ca luna...sa fie alba, rotunda, frumoasa.
Apoi a vazut si stelele si i-au placut si acelea.
Cand a venit iar ingerul la ea nu stia ce sa zica, pentru ca vroia sa fie ca soarele ca luna si ca stelele...nu era hotarata.
Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele.
De aceea papadia e la inceput galbena, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie ca stelele.''
http://www.youtube.com/watch?v=Aso4qltChjM&feature=player_embedded
,,,vise,ganduri,dorintze avem cu totzii.Asteptam cu nerabdare ca ele sa se implineasca fara sa stim ca satisfacerea lor in planul obiectiv/subiectiv duce la o fericire asteptata sau cine stie ne`ar face cunostiintza cu nefericirea noastra.Altfel spus,,,c`est la vie,,,santem inca la nivelul la care Omul din noi se confunda cu un spatiu geografic.Unii dintre noi santem niste campii,,,galben/verzui,deseori arshi de soare alteori sfashiati de vant ,asteptand nouri de ploaie care sa dovedeasca ca fara de ei nu rezistam mereu in verde crud(inocentza,viatza,fertilitate,prospetime).Altii se pot deosebi ca niste depresiuni,,,nehotarati,rataciti,uneori calzi alteori reci mereu in cautarea unor puncte de reper pe care sa le numeasca fericire!Mai sunt si oamenii deal,,,cei care`s mai domoli,echilibrati as spune,care lasa loc privirilor indiscrete sa le patrunda esentza,aproape de caldura soarelui si`au gasit Sursa...insaaaa,cei mai de admirat sant desigur oamenii muntzi.Cei care prin inaltime si necunoscutul abrupt de ganduri ne provoaca sa le descoperim cararile cel mai des intortocheate spre lacashul lor,spre suflet,,,cei care`s inconjurati de oamenii depresiuni si de adancuri de ape limpezi care potolesc setea cunoasterii de sine,,,cei care adapostesc in ei campii alpine imbatate de linistea verde ,,,cei care daruiesc naturii umane animale salbatice ushor de imblanzit,,,cei pentru care albastrul infinit e la un singur pas iar ecoul strigatului de bucurie strabate dealuri,depresiuni,campie,,,cei pina la care urcushul e cu`adevarat greoi,dar merita!Iar eu nu vreau sa`mi fac concediul in campie,,,v`am invitat din nou la drumetie!Unde a`ti poposit voi umanilor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu