I.J. Francisc Maitreya - Femeia ca si valoare spirituala

Femeia ca si valoare spirituala, are cea mai mare binecuvantare data de Insusi Creatorul, Parintele Luminii, care a pus in ea ...Poarta de trecere catre aceasta dimensiune karmica. Aceasta poarta este deschisa acelor femei care cunosc iubirea, daruirea si dorinta de implinire a celor ce se doresc a fi implinite. Implinirea femeii este atunci cand prin Poarta destinului sau, vin noi suflete ca sa evolueze in aceasta lume karmica a materiei dense. Fiecare nastere a unui copil aduce o mare bucurie unei femei, ca-si implineste menirea. Dar cate dintre acestea cunosc Marele Adevar ce sta la Poarta lor. Cate femei stiu sa pretuiasca harul ce li s-a dat? Cate dintre ele pot sa-si deschida Poarta pentru a lumina prin destin o noua viata? Unde poate fi inceputul si care poate fi sfarsitul unui destin? Ce poate fi inteles din toate acestea? Aceste lucruri trebuiesc adaugate la cele ce nu sunt cunoscute ca si valoare a vietii. Numai prin cunoastere, simtire si traire se pot descoperi mari taine ale insasi existentei femeii ca si valoare autentica.

      Cuprinsul existentei femeii poate fi inteles doar printr-o sincera traire manifestata de iubire, intarita de atributele ei. Atributele iubirii, aduc armonia in inima femeii care doreste sa evolueze ca si valoare a constiintei sale. Constiinta de sine nu vine peste noapte. Ea trebuie trezita prin dorinta omului de inaltare catre ceea ce este el ca si fiinta creata in univers.

    ... Creatia insasi este echilibru. Fiind totul in miscare, cele ce se dau acum, pot sa revina dupa un timp relativ. Orice revenire poate aduce o bucurie sau tristete. Cum fiecare revenire se efectueaza in alt timp ca si valoare in univers, cele ce pot veni au ca scop de echilibru si implinire. Fiecare implinire a celor ce se doresc, se realizeaza in functie de fiecare fiinta in parte. Cele ce sunt cautate in materia densa ca si implinire pentru om, vin destul de repede, dar tot atat de repede acestea pot trece. Cei ce cauta, cele ce pot veni prin aceasta cale, ajung la o mai mica valoare a constiintei lor ca si fiinte. Aceasta situatie creata, nu face altceva decat sa atraga tot acele fiinte care doresc sa revina in aceasta dimensiune karmica. Cum fiecare acord muzical aduce un pas catre o melodie, tot asa si cei ce au o vibratie de joasa frecventa, aduc spirite tot de o mica valoare a constiintei. De aceea sunt multi copii handicapati, care au fost atrasi de o anumita vibratie a fameii si ei s-au intrupat. Fiecare asemenea intrupare aduce un dezechilibru in dimensiunile karmice, care-si au rolul de a promova fiinta umana. Cele ce sunt cautate in materia subtila ca si implinire pentru om, vin mult mai incet, dar se si pastreaza pentru totdeauna. Toti oamenii care cauta cele ce pot veni pe aceasta cale de inaltare, ajung la o mai mare valoare a constiintei lor ca si fiinte. Iar aceasta situatie creata, si chiar dorita, atrage acele fiinte de o inalta valoare a constiinei de sine catre o revenie a lor in dimensiunile karmice. Prin aceste reveniri din Lumina, fiinta umana evolueaza tot mai mult. Asa se aduce echilibrul dorit in lumea materiei dense, prin intruparea acestor spirite de o inalta vibratie. Acestia sunt copii de exceptie care sunt doriti si binecuvantati.

        Daca omul ar cunoaste cele ce i se dau ca si existenta in aceasta dimensiune karmica, s-ar detasa de cele ce nu-i sunt de trebuinta mult mai usor. Aceasta ar fi ca o descatusare de cele ce-l pot lega si care au o mare influenta asupra destinului sau ca valoare spirituala. Pentru ca aceasta descatusare sa poate veni in pasul omului, trebuie ca el sa accepte Filiatia Divina din care se trage. Cel ce se apropie de acest adevar, poate cuprinde marea bucurie a existentei sale ca si fiinta pe un drum evolutiv. Evolutia lui, a omului, nu poate cuprinde cele ce nu-i sunt date ca si cunoastere pentru adevarul sau. Cei ce se avanta pe alte carari de nedorit, au surpriza efectului ce s-a declansat; asa apare suferinta. Aceasta poate urmari omul pe parcursul vietilor sale pana ce nu-si invata lectia pentru care revine la reincarnare. Revenirile ii sunt necesare omului, pentru ca numai asa se poate elibera de toate cele ce i s-au atasat karmei sale; toate sunt ca o baie rece pentru a se trezi.

      Femeia ca si simbol al Binecuvantarii Lui Dumnezeu, este calea ce cuprinde noi destine pentru cei ce vin sa evolueze. Evolutia celor ce vin prin ea, poate atinge maxime stari prin care omul se metamorfozeaza. Nu intru in amanunte, ci voi cauta sa luminez cele ce au ca valoare insasi viata fiintei venite prin acceptul femeii, aici, in materia densa a acestei dimensiuni karmice. Spuneam si repet ca cele ce sunt aici, in aceasta dimensiune karmica, cu valoarea plus, unde vietuim ca si fiinte de o anumita valoare a constiintei fiecareia (masurata in caste), au rolul de a separa Adevarul de cele ce pot aduce ne-iubirea. Aceasta, ne-iubirea, persista acolo unde nu sunt respectate cele mai elementare reguli de conduita. Iar daca cele ce sunt venite, nu dau de gandit celor in cauza, atunci mare este noaptea lor. Aici intervine rolul femeii ca si fiinta de echilibru. Ea, femeia, aduce in aceasta lume ceea ce poate prin Marea sa Poarta. Aceasta situatie este creata si de cele ce i se dau din partea barbatului ca si valoare a ionizarii unui cuplu. Orice cuplu care si-a unit destinul in pasul unei singure trairi spre implinirea lui, poate sa se ridice sau sa cada, prin cele ce le infaptuieste pe tot parcursul lui evolutiv. Acest aspect nu trebuie neglijat. Valoarea implinirii este determinata de trairea fiecarei situatii venite in viata omului. Toate acestea sunt doar spre a se ridica fiinta spre o mai inalta valoare a Constiintei de Sine.

        Femeia asa cum spuneam, are o mare valoare in aceasta dimensiune karmica, prin ceea ce aduce ca si implinire. Implinirea femeii, consta in a lasa din cuprinsul ei, valori ce pot schimba destine. Fiecare destin nou, este marcat de ceea ce face femeia ca fiinta spirituala sau ignoranta. Ignoranta aduce perturbari mari in lumea materiei dense ce se confrunta cu cele mai nedorite situatii. Pentru a se intelege mai bine aceste lucruri, voi intra intr-un detaliu al existentei omului, ca si fiinta de lumina sau de intuneric. Fiecare om are un loc anume de unde se trage ca si existenta vie sau ne-vie. Voi ramane la existenta omului ca fiinta vie, iar pentru aceasta, intru intr-un detaliu al existentei femeii ca valoare a implinirii.

        Femeia la fiecare nastere sau avort, da din discul existentei ei ca si valoare a fiintei sale. Cum fiecare om este reprezentat intr-un spatiu al materiei subtile de un disc cu o anumita valoare a constiintei, asa si femeia are discul sau din care daruieste fiecarei fiinte ce se naste, o anumita valoare de polaritate plus sau minus. Deci cand se naste un baiat, acesta este cu polaritatea plus, iar daca cea nascuta este fetita, ea are polaritatea minus. Acest lucru nu este intamplator. Fiecare venire a unei fiiinte spre a evolua, isi are o karma (destin) bine stabilita. Nu intru in amanuntele acestui lucru foarte important in viata omului. Doresc sa se inteleaga sistemul de rotire al fiintelor plus, minus prin dimensiunea karmica in care existam noi acum. Prin existenta femeii ca poarta de venire, aceste fiinte vin la reintrupare, ca sa implineasca cele ce li s-a cerut fiecareia in parte. Toate venirile nu sunt intamplatoare. Periodic se reintrupeaza un numar mai mare sau mai mic de fiinte cu o anumita polaritate, tocmai pentru a se aduce un echilibru in fiecare dimensiune karmica. Asa se poate mentine armonia in orice univers. Daca se nasc intr-un loc mai multi baieti si in altul mai multe fetite, aceasta situatie nu este intamplatoare. Acele locuri cer un echilibru de polaritate prin cele ce pot sa vina. Aici intervine marele rol al femeii. Veti spune: dar care este rolul barbatului? Si acesta isi are rolul sau bine definit, caci fara el, n-ar exista transferul de energia pentru a se realiza conceperea unei noi vieti.
Fiecare avort practicat, dezechilibreaza insasi conceptul vietii in sine. Ganditi-va la faptul ca intr-un loc anume, este nevoie de mai multe spirite de o anumita polaritate, pentru a se realiza un echilibru. Acest lucru nu s-a putut realiza, din motivul ca unele femei au avortat acele fiinte ce trebuiau sa echilibreze prin venirea lor un spatiu anume de pe aceasta planeta. Tot dezechilibrul de acum se datoreaza nesabuintei si ignorantei omului, ca nu a respectat Legea Armoniei. Daca la baza tuturor lucrurilor ar fi stat Iubirea ca si concept al existentei fiintei umane, toate cele ce se vad, ar fi avut o alta valoare pentru om

       Conceptul in sine ca si transfer de energii la nivel afectiv, are o mare importanta pentru om. Fiecare implinire a unei iubiri dintre doi oameni de polaritati diferite, dar si ca structura, duce la realizarea unui echilibru al lor. Acest echilibru restabileste functiile fiecaruia dintre acestia, ca si fiinte de lumina, prin modificarea structurii lor catre o viata, dar in mod deosebit catre cea spirituala. Acest lucru nu este la voia intamplarii. Totul este bine stabilit de catre Marele Tot, ce determina fiecare fiinta sa respecte cele ce ii sunt cerute spre implinirea destinelor
Femeia lasand din discul ei o parte a existentei sale, imprumutand-o acelei fiinte care se intrupeaza prin ea, nu face altceva decat sa dea sansa fiintei sa evolueze prin materia densa a dimensiunii karmice. Orice matrice isi are valoarea ei si este unicat. Dar orice unicat nu poate sa existe daca nu este construit. Asa si omul, daca nu este conceput, nu poate veni spre a evolua Iata deci cum apare prima datorie a omului fata de aproapele sau. Bine este sa respectati fiecare fiinta, caci nu stiti voi cand v-ati folosit de ea spre a evolua spiritual.

       Respectul in sine aduce respect! Lumina cercetata prin iubire, aduce lumina! Bucuriile aduc trairi si binecuvantari in pasul celor ce inteleg efectul trairii in sine. Bucurati-va de toate cele ce sunt venite ca implinire a celor dorite si ve-ti cunoaste viata vesnica! Este atat de simplu totul, doar sa doriti ceva cu adevarat si aceste dorinte pot fi implinite. Trebuie doar rabdarea necesara in toate cele ce vi le doriti.

       Materia densa accepta fiinta ce vine la intrupare, daca ea, fiinta, respecta valoarea trairii prin conflict. Trairea prin conflict aduce o schimbare fiintei daca ea se impaca cu cele ce sunt venite in pasul ei. Acceptarea tuturor situatiilor venite schimba destinul fiintei si conflictul dispare. Asa se ajunge la armonia mult dorita de catre toti oamenii.

       Matricea fiintei urmareste acea fiinta pe tot parcursul existentei ei prin repetatele reveniri in dimensiunea karmica. La fiecare revenire, fiinta, primeste din discul femeii matricea noii existente. Fiecare revenire a unei fiinte, accepta doar o alta matrice ca si o noua existenta, tocmai pentru a nu se confunda cu un alt ADN. Discul femeii se micsoreaza la eliberarea acestei matrice data fiintei ce vine prin ea. De aceea nu sunt binevenite avorturile, caci, prin acestea, femeia pierde valoarea constiintei de sine. Discul ei micsorandu-se, face ca femeia sa piarda legatura spirituala cu stratul de unde a venit si lumina aurei se inchide. Asa vine noaptea peste fiinta sa si vibratiile trairii ei scad. Cu cat scad mai mult vibratiile unei femei, cu atat mai greu ii este sa se ridice catre Lumina. Pierderea luminii aduce o noua existenta fiintelor ce vin prin femeie in aceasta lume a materiei dense, a dimensiunii karmice in care traim. Vibratiile de joasa frecventa, aduc fiinte din intuneric. Asa se explica de ce sunt atatea cazuri de viol, crime, ne-iubire, neintelegeri intre oameni si chiar intre cupluri.
Femeia trebuie ajutata sa se inalte catre varful piramidei si valoarea constiintei planetei va creste. Pentru aceasta trebuie o mare participare a tuturor oamenilor spre implinirea acestei dorinte si alta va fi trairea omului pe pamant.

             Fie ca Adevarul sa va trezeasca dorinta implinirii celor ce se cer, iar voi, dragi oameni, sa va bucurati de iubirea lui Dumnezeu!"

Nici un om nu mi-a fost maestru spiritual.
                                                                     I.J. Francisc Maitreya

Despre iubire cu J.Krishnamurti

Iubirea nu este memorie. Iubirea nu este experiență. Iubirea nu este gândul despre persoana iubită, deoarece este doar gând. Nu poți gândi iubirea. Vă puteți gândi la persoana iubită sau puteți fi devotați guru-lui, soțului, soției, simbolurilor și tradițiilor voastre; dar simbolul, gândul, nu este cu adevărat iubirea. Prin urmare iubirea nu este o experiență.

A iubi înseamnă a experimenta toate lucrurile, dar a experimenta fără iubire înseamnă a trăi în zadar. Iubirea este vulnerabilă, dar a experimenta această vulnerabilitate înseamnă a întări dorința. Dorința nu este iubire și dorința nu poate poseda iubirea. Dorința trece repede și rămâne tristețea. Dorința nu poate fi oprită, a pune capăt dorinței prin voință, prin orice mijloace pe care mintea le poate concepe, duce la decadență și mizerie. Numai iubirea poate îmblânzi dorința, dar iubirea nu aparține minții. Mintea ca observator trebuie să înceteze pentru ca iubirea să existe. Iubirea nu este ceva care poate fi planificat și cultivat, ea nu poate fi dobândită prin sacrificiu sau cult. Nu există nici o metodă de a iubi. Căutarea unui mijloc, a unei metode, vor pune capăt existenței iubirii. Iubirea este recunoscută spontan, a o căuta înseamnă sfârșitul libertății. Numai în libertate există iubirea, dar libertatea nu controlează, nu este posesivă. Iubirea este propria eternitate.

Iubirea care se transformă în durere și ură nu este iubire.

Nu puteți găsi iubirea prin intermediul tehnicii. Puteți avea o senzație, un sentiment printr-o tehnică, însă aceasta nu este iubire. Iubirea este ceva ce nu poate fi afirmat, dobândit prin mass-media, prin tehnici sau propagandă. Iubirea trebuie simțită, trebuie înțeleasă. Dacă doar repeți iubire, iubire, iubire, nu are nici un sens. Veți cunoaște iubirea când mintea este liniștită, când mintea este liberă de condiționările sale, de neliniștile și temerile sale. Și iubirea este adevărata revoluție, care schimbă întregul proces al ființei noastre.

Iubirea nu este ceva ce poate fi obținut prin meditație, prin disciplină sau prin practicarea virtuților. Cultivarea iubirii înseamnă distrugerea ei.

Iubirea nu este atașament. Iubirea nu produce suferință. Iubirea nu cunoaște nici speranța, nici disperarea. Nu se poate cere respectarea iubirii ca parte a sistemului social. Când iubirea nu este prezentă, încep toate chinurile vieții. A poseda și a fi posedat se consideră a fi o formă de iubire.

Iubirea nu poate fi gândită, iubirea nu poate fi cultivată, iubirea nu poate fi practicată. Practica iubirii, practica fraternității este încă în domeniul minții, prin urmare aceasta nu este iubire. Când toate acestea încetează, iubirea vine în ființă, atunci veți ști ce înseamnă să iubești. Atunci iubirea nu este cantitativă ci calitativă.

Iubirea nu este a minții, nu se află în domeniul gândirii, ea nu poate fi căutată, cultivată, prețuită; ea este prezentă atunci când mintea este tăcută și inima este golită de lucrurile minții.

Iubirea nu este o identificare; ea nu este gândul despre iubire. Tu nu gândești nimic despre iubire atunci când ea este prezentă; te gândești la ea când este absentă, atunci când există distanță între tine și obiectul iubirii tale. Atunci când există o comuniune directă, nu există nici un gând, nici o imagine, nici o amintire; dar atunci când această comuniune se întrerupe la orice nivel, începe procesul gândirii și al imaginației.

Atâta timp cât veți fi posesivi, nu veți iubi deloc. Cunoaștem iubirea ca senzație, nu-i așa? Când spunem că iubim, cunoaștem gelozia, frica, cunoaștem anxietatea. Când spui că iubești pe cineva, toate acestea sunt implicate: invidia, dorința de a avea, a poseda, a domina, frica pierderii, și așa mai departe. Pe toate acestea le numim iubire, iar noi nu cunoaștem iubirea fără invidie, fără posesiune, fără teamă, verbalizăm doar acea stare de iubire care este lipsită de teamă și o numim impersonală, pură, divină, sau Dumnezeu știe ce altceva; dar adevărul este că noi suntem geloși, dominatori și posesivi.

Iubirea este diferită de emoție și sentiment. Iubirea nu poate fi adusă în câmpul gândirii, în timp ce sentimentele și emoția pot fi aduse. Iubirea este o flacără fără fum, mereu proaspătă, creativă, plină de bucurie. O astfel de iubire este periculoasă pentru societate, pentru relație.

Iubirea este starea de a fi, și în această stare ”EU”-l, cu identificările sale, cu anxietatea și posesiunile sale, este absent. Nu poate fi iubire atâta timp cât activitățile ”EU”-lui, indiferent dacă inconștient sau conștient, continuă să existe. Acesta este motivul pentru care este important să înțelegem procesul de sine al ”EU”-lui, centrul recunoașterii care este ”EU”.

Când există iubire, nu există nici o datorie. Când vă iubiți soția, împătrășiți totul cu ea – proprietățile, necazurile, anxietatea, bucuria. Nu ești dominant. Tu nu ești bărbat și ea femeie, pentru a o folosi și apoi a o lăsa deoparte, precum o mașină de reproducere pe care ai trecut-o pe numele tău. Atunci când există iubire, cuvântul datorie dispare.

Iubirea presupune o mare libertate – nu a face ceea ce îți place, însă iubirea vine numai atunci când mintea este foarte liniștită, dezinteresată, nu auto-centrată în sine. Acestea nu sunt idealuri. Dacă nu aveți iubire – nu ceea ce vă face să urmați toți zeii de pe pământ, să faceți toate activitățile sociale, politice, să încercați să ajutați săracii, să scrieți cărți, poezii – sunteți o ființă umană moartă. Și fără iubire problemele vor crește, multiplicându-se la nesfârșit. Dar cu iubire, fă ce vrei, nu există nici un risc, nu există nici un conflict. Atunci iubirea este esența virtuții. Iar mintea care nu este în stare de iubire, nu este deloc o minte religioasă. Și doar mintea religioasă este aceea care este eliberată de probleme și care cunoaște frumusețea iubirii și adevărului.

 

Acum îmi observ starea minții. Observ că aceasta este instrumentul senzației și dorinței și că este mecanică și prinsă în rutină. Această minte este incapabilă de a mai primi o nouă senzație, în totalitate nouă, dincolo de actuala senzație care este întotdeauna veche. Deci, acest proces mecanic de senzații trebuie să ia sfârșit, nu-i așa? Karma nu este un lanț cu o lungă continuitate, este un lanț care poate fi rupt în orice moment. Ceea ce a fost făcut ieri, poate fi anulat în prezent; nimic nu are o continuitate permanentă. Continuitatea poate și trebuie să fie disipată prin înțelegerea procesului său. Deci, când veți observa acest proces, atunci când veți fi cu adevărat conștienți de el, fără opoziție, fără sentimentul tentației, fără rezistență, fără a-l justifica sau judeca, atunci veți descoperi că mintea este capabilă de a recepta noul și noul nu este niciodată o senzație, și prin urmare nu poate fi recunoscut, re-experimentat. Este o stare de a fi, în care creativitatea vine fără invitație, fără memorie și acesta este realitatea. Ceea ce este fără nume nu poate fi recunoscut. Aceasta nu este o senzație.

Atunci veți descoperi acolo iubirea, care nu este senzație, inteligența care nu este supusă timpului sau procesului de gândire, ci doar există și poate rezolva această imensă problemă a durerii și suferinței… Și fiind liber, în tine ar putea veni ceva sacru și de aici vei putea trece la ceva care poate fi atemporal.

Iubirea înseamnă a muri în fiecare zi. Iubirea nu este memorie, iubirea nu este gândire. Iubirea nu este ceva ce continuă ca durată în timp. Și prin observare, trebuie să mori față de tot ceea ce are continuitate. Atunci există iubirea; și cu iubirea începe creația.

 

 

sursa :http://primasiultimalibertate.wordpress.com/2013/01/03/despre-iubire/