“ Ce este acest “Acasa” la care oamenii cauta sa se intoarca? Cei mai multi cred ca “a merge Acasa” inseamna a se intoarce la Dumnezeu. Dar nu te poti intoarce la Dumnezeu, pentru ca nu L-ai parasit pe Dumnezeu niciodata, iar Sufletul tau stie asta. TU poate ca nu stii asta, la nivel constient, dar Sufletul tau stie.Dar atunci, daca Sufletul meu stie ca nu trebuie sa ma intorc la Dumnezeu – pentru ca nu L-am parasit niciodata – atunci ce incearca Sufletul meu sa faca? Care este scopul vietii pe Pamant, din punct de vedere al Sufletului?
Iata, iti pot spune in cateva cuvinte. Sufletul tau cauta sa experimenteze ceea ce el stie. Sufletul tau stie ca tu nu l-ai parasit niciodata pe Dumnezeu si cauta sa experimenteze asta. Viata este un proces prin care Sufletul transforma Cunoasterea in Experienta – iar cand ceea ce ai cunoscut si experimentat devine realitate simtita, acest proces este complet.
"Acasa " se dovedeste a fi un loc numit Intregime. Este Constientizarea in Intregime a Cine Esti Tu Cu Adevarat, prin Cunoasterea in Intregime , Experienta in Intregime si Simtirea in Intregime a acestei realitati. Este Sfarsitul Separarii dintre Tine si Divinitate.Aceasta Separare este o iluzie, iar sufletul tau stie asta. Astfel, Intregimea poate fi definita ca fiind momentul in care ia sfarsit Separarea, momentul reunificarii tale cu Divinitatea. Aceasta nu e cu adevarat o reunificare, pentru ca n-am fost niciodata ne-unificat – dar poate parea ca o reunificare, daca am uitat acest lucru. In momentul reunificarii , ceea ce se produce este, pur si simplu, reamintirea a Cine Esti Tu cu Adevarat si experimentarea acestei realitati. Este o “reintoarcere la Dumnezeu”, dar numai vorbind la figurat. In termeni strict literali, este o reintoarcere la constientizarea faptului ca tu nu ai plecat niciodata, ca tu si Dumnezeu sunteti Una. DA! Iar reintoarcerea la constienta este un proces in doua etape.
Constientizarea inseamna Simtirea a ceea ce ai Cunoscut si Experimentat. Doar Simtirea produce Constientizare completa. Cunoasterea, singura, poate produce doar o constientizare partiala. Experienta , singura, poate produce doar constientizare partiala. Tu poti sa stii ca esti Divin, dar cand Experimentezi Sinele ca fiind Divin, atunci constientizarea ta devine Intreaga, prin trairea acelui Sentiment.
Tu poti sa stii ca esti orice aspect al Divinitatii – de exemplu, ca esti plin de compasiune – dar cand iti Experiementezi Sinele ca fiind astfel, atunci constientizarea ta devine Intreaga, prin trairea acelui Sentiment.
Poti sa stii ca esti generos, dar cand iti Experimentezi Sinele ca fiind generos, atunci constientizarea ta devine Intreaga, prin trairea acelui Sentiment.
Poti sa stii ca esti iubitor, dar cand iti Experimentezi Sinele ca fiind iubitor, atunci constientizarea ta devine Intreaga, prin trairea acelui Sentiment.
Simtirea este limbajul Sufletului. Constientizarea de Sine se obtine prin simtirea completa a propriului tau Sine, ca fiind Cine Esti Tu cu Adevarat.
Asa cum Constientizarea este un proces in doua etape, exista doua cai prin care ea este atinsa. Un Suflet ajunge la Cunoasterea Completa pe calea lumii spirituale, iar la Experienta Completa, pe calea lumii fizice. Ambele cai sunt necesare, si de aceea exista doua lumi. Pune-le impreuna si vei avea mediul perfect in care sa creezi Simtire Completa, care produce Constientizare Completa.
“Acasa” se dovedeste a fi un loc numit
Auzit-ai povestea celui mai mare idiot de pe Pământ? Se spune că trăia odată,
într-un oraş, un mare idiot. Indiferent ce făcea, indiferent ce spunea – oamenii
râdeau mereu de el. Chiar de ar fi spus ceva adevărat, ceva frumos, ceva
înţelept, lumea începea să râdă, chiar de la primele lui cuvinte… că doar era
cunoscut ca fiind idiotul fără seamăn al oraşului.
Ajuns în pragul
deznădejdii, urmărit de gânduri sinucigaşe, omul nostru a mers la un bătrân
înţelept. Nu mai putea suporta. Ori îi spunea bătrânul o cale de rezolvare, ori
îşi lua viaţa. Bătrânul, zâmbind, l-a asigurat că nu e o problemă aşa de
grea. Nu trebuie decât să meargă înapoi şi orice spuneau ceilalţi, el să pună
sub semnul întrebării. Dacă cineva ar fi spus “ce frumos e asfinţitul”, el
imediat să întrebe unde e acea frumuseţe, ce este frumuseţea, cum o poate
dovedi, e o prostie să spui că există frumuseţe pe lume, nu poate fi dovedită,
nu poate fi atinsă. Dacă ar fi spus că muzica este “dătătoare de extaz” el să
întrebe ce e extazul, cum îl definesc, să conteste existenţa muzicii, e doar
zgomot. Au urmat şapte zile de negativism, de contestat, de pus întrebări la
care nu se pot da răspunsuri despre dragoste, extaz, viaţă, moarte, Dumnezeu
etc. după care să se întoarcă înapoi la el.
După cele şapte zile, prostul se
întoarse la înţelept, urmat de multă lume. Avea o cunună pe cap şi era frumos
îmbrăcat. Faţa lui radia fericire. Urmând poveţele bătrânului, a lăsat lumea cu
gura căscată. Era privit acum ca un mare filosof, un mare gânditor. Orice ar fi
spus ceilalţi oameni, el transforma acel lucru într-o întrebare şi devenea
complet negativist. Iar trucul a funcţionat atât de bine, încât acum toţi
ceilalţi doreau cu ardoare să îi devină discipoli.
Oare de câte ori, în viaţa noastră, am ajuns, la fel ca omul din poveste – să
punem sub semnul întrebării lucruri importante, ce nu pot fi înţelese cu mintea,
ci doar cu inima? Oare de câte ori am negat existenţa acestor lucruri, pentru că
mintea noastră ne spunea că nu există aşa ceva? Oare de câte ori ne-am
îndepărtat de adevăratul miracol al vieţii, doar pentru a face faţă traiului de
zi cu zi, după etaloanele şi la standardele din zilele de azi?
