OSHO – Cand noul iti bate la usa, deschide-i!

Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine. E in joc tot trecutul tau. Noul creeaza discontinuitate, de aici teama. Ai trait intr-un fel, ai gandit intr-un fel, ti-ai facut o viata confortabila pe baza credintelor tale. Apoi ceva nou iti bate la usa si intregul sablon al trecutului urmeaza sa fie tulburat.

Daca lasi noul sa intre, n-ai sa mai fii niciodata acelasi, noul te va transforma! Este riscant. Niciodata nu poti sa stii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut, este familiar; ai trait cu el mult timp, esti la curent cu el. Noul este necunoscut. Poate sa iti fie prieten, poate sa iti fie dusman, cine stie?! Singurul mod de a sti este sa-l lasi sa intre; de aici nelinistea, de aici teama! Si nici nu poti sa-l respingi intruna, pentru ca vechiul nu ti-a dat inca ceea ce cauti. Vechiul ti-a promis ca iti da, dar nu s-a tinut de promisiune. Vechiul e cunoscut, dar nefericit. Noul s-ar putea sa fie stanjenitor, incomod, dar exista posibilitatea ca el sa iti aduca fericirea. Asa ca nu-l poti respinge, dar nici nu-l poti accepta; de aici ezitarea, tremurul, marea neliniste ce apar in fiinta ta. E firesc sa fie asa, asa va fi mereu!

Incearca sa intelegi aparitia noului. Toti oamenii din lume vor noutate, pentru ca nimeni nu este multumit de ceea ce e vechi. Vechiul nu poate multumi pe nimeni, pentru ca e cunoscut, si odata ce e cunoscut a ajuns sa se repete, fapt care il face plictisitor, monoton. Vrei sa scapi de el, vrei aventura, vrei ceva nou, si totusi cand noul iti bate la usa te dai inapoi, te faci mic, te ascunzi in vechi! Pentru a lasa noul sa intre e nevoie de curaj, si nu de curaj obisnuit, ci de curaj extraordinar! Iar lumea e plina de lasi, de aceea oamenii si-au oprit dezvoltarea.

Cum sa te dezvolti daca esti las?!? La fiecare noua ocazie te codesti, dai inapoi, inchizii ochii. Cum sa te dezvolti? Cum sa fii? Doar pretinzi ca esti! Si pentru ca nu poti sa te dezvolti, nu poti sa cresti, trebuie sa gasesti cresteri inlocuitoare. Tu nu poti sa cresti, dar contul tau din banca poate sa creasca, asta e un inlocuitor. EL nu are nevoie de curaj, e perfect adaptat la lasitatea ta. Contul din banca creste intruna si incepi sa crezi ca si tu cresti. Devii mai respectabil. Numele tau si faima ta continua sa creasca si crezi ca tu esti in crestere?! Nu faci decat sa te amagesti singur!! Tu nu esti nici numele, nici faima! Contul din banca nu e fiinta ta! Dar daca te gandesti la fiinta incepi sa tremuri, deoarece daca vrei sa cresti, sa te dezvolti, trebuie sa te lepezi de toata lasitatea. Cum sa devenim noi? Nu putem deveni noi cu de la noi putere, singuri! Noutatea vine de dincolo, de la Dumnezeu, sa spunem. Noutatea vine de la existenta. Mintea e mereu veche. Mintea nu e niciodata noua, ea e acumularea trecutului. Noutatea vine de dincolo, e un dar de la Dumnezeu. Necunoscutul si incognoscibilul, transcedentalul, au patruns in tine. Au patruns pentru ca nu esti sigilat si pus deoparte, nu esti o insula. Poate ca tu ai uitat transcedentalul, dar transcedentalul nu te-a uitat pe tine! Copilul poate si-a uitat mama, dar mama nu si-a uitat copilul!

Tu, partea, s-ar putea sa gandesti “sunt separat”, dar intregul stie ca nu esti separat. Intregul a patruns in tine. Pastreaza contactul cu tine. De asta noul continua sa vina, desi nu-l primesti cu bratele deschise. El vine in fiecare dimineata, vine in fiecare seara. El vine intr-o mie si unul de feluri. Daca ai ochi sa vezi, il vei vedea venind continuu la tine. Existenta continua sa se reverse asupra ta, dar tu esti inchis in trecutul tau. Parca ai fi intr-un fel de mormant. Ai devenit insensibil. Din cauza lasitatii ti-ai pierdut sensibilitatea. Sa fii sensibil inseamna sa simti noul – si atunci vor aparea fiorul noului, pasiunea pentru nou si aventura, si vei incepe sa patrunzi in necunoscut, nestiind incotro mergi. Mintea considera asta o nebunie. Mintea se gandeste ca nu e rational sa parasesti vechiul. Dar Dumnezeu e intotdeauna noul! De asta, legat de Dumnezeu nu putem folosi timpul trecut sau viitorul. Nu putem spune “Dumnezeu a fost”, sau “Dumnezeu va fi”. Putem folosi numai prezentul: “Dumnezeu este!” El e intotdeauna proaspat, virgin. Si a patruns in tine. Tine minte ca orice nou care vine in viata ta e un mesaj de la Dumnezeu. Daca il accepti esti religios. Daca il respingi, esti pagan.

Omul trebuie doar sa se mai relaxeze putin, pentru a accepta noul; trebuie sa se mai deschida putin, pentru a lasa noul sa intre. Fa-i loc lui Dumnezeu sa intre in tine! Acesta este tot rostul rugaciunii sau al meditatiei – deschide-te, spune Da, spune “Intra”, spune “Te asteptam de mult si sunt recunoscator ca ai venit!”. Primeste intotdeauna noul cu mare bucurie! Chiar daca uneori este incomod, merita!; chiar daca uneori noul te duce in sant, merita, pentru ca numai prin greseli inveti si numai prin greutati te dezvolti. Noul va aduce greutati. De asta alegi vechiul – vechiul nu aduce greutati, el e o consolare, e un adapost. Si numai noul acceptat profund si total te poate transforma! Nu poti aduce noul in viata ta; noul vine singur. Tu poti, fie sa il accepti, fie sa il respingi. Daca il respingi, vei ramane o piatra, inchis si mort. Daca il primesti, vei deveni o floare, vei incepe sa te deschizi….iar acea deschidere e o sarbatoare.

Numai intrarea noului te poate transforma, nu exista alte cale de transformare. Si, tine minte, asta nu are nicio legatura cu tine si cu eforturile tale! Dar sa nu faci nimic inseamna sa incetezi sa actionezi; inseamna sa actionezi fara vointa sau directie, sau impuls din trecut. Cautarea noului nu poate sa fie o cautare obisnuita, caci cum sa cauti noul cand nu-l cunosti, nu l-ai intalnit niciodata? Cautarea noului trebuie sa fie o explorare deschisa. Nu cunosti. Trebuie sa incepi dintr-o stare de necunoastere si trebuie sa inaintezi cu inocenta unui copil, emotionat de posibilitati – iar posibilitatile sunt infinite. Nu poti sa faci nimic pentru a crea noul, pentru ca orice ai face va fi din vechi, va fi din trecut. Dar asta nu inseamna sa nu mai actionezi deloc. Actioneaza fara vointa sau directie, sau fara impuls din trecut, adica actioneaza spontan, lasa momentul sa decida. Nu impune decizia ta, pentru ca decizia ta va fi din trecut si va distruge noul! Actioneaza exact ca un copil. Abandoneaza-te in intregime momentului, si vei gasi in fiecare zi noi deschideri, o noua lumina, o noua intelegere. Iar acele noi intelegeri te vor schimba continuu. Intr-o zi vei vedea dintr-o data ca in fiecare moment esti nou.

Vechiul nu mai zaboveste, vechiul nu te mai inconjoara ca un nor. Esti ca un bob de roua, proaspat si tanar. Asta este adevaratul inteles al invierii. Daca intelegi asta, vei fi liber de memorie – memoria psihologica, adica. Memoria e un lucru mort. Memoria nu e adevar si nu va fi niciodata, pentru ca adevarul e mereu viu, adevarul e viata; memoria este persistenta a ceea ce nu mai e. Este traiul intr-o lume fantomatica, dar ea ne contine, este inchisoarea noastra. De fapt, este noi. Memoria creeaza nodul, complexul numit “EU”, eul, egoul. Si aceasta entitate falsa numita “Eu” se teme continuu de moarte. De asta ti-e frica de nou! De fapt, acestui “Eu” ii e frica, nu tie! Fiinta nu cunoaste frica, dar Eul se teme, pentru ca Eului ii este foarte frica de moarte. El e artificial, e arbitrar, in orice clipa se poate narui. Iar cand intra noul, apare teama. Eul se teme ca s-ar putea narui. A ajuns cumva sa se mentina intreg, dintr-o bucata, iar acum vine ceva nou, care il va zdruncina, facandu-l bucatele. De asta nu accepti noul cu bucurie. Eul nu poate sa accepte cu bucurie propria-i moarte – cum sa-si accepte moartea cu bucurie? Daca nu intelegi ca tu nu esti Eul, n-ai sa poti sa primesti noul! Odata ce ai inteles ca Eul este amintirea trecutului si nimic altceva, ca tu nu esti memoria ta, ca memoria este exact ca un biocomputer, ca este o masina, un mecanism util, dar ca tu esti dincolo de ea, ai facut un pas urias.

Tu esti constiinta, nu memorie! Memoria e continuta in constiinta, tu esti constiinta insasi. (…) Memoria este arhiva ta. Tu esti cel care cauta in arhiva, nu esti arhiva! (…) Dar memoria este intreaga energie vitala a Eului. Fireste, memoria e veche, si se teme de nou. S-ar putea ca noul sa fie deranjant, s-ar putea ca noul sa nu fie digerabil. S-ar putea ca noul sa aduca necazuri. Va trebui sa te tot adaptezi si readaptezi. Lucrul asta pare dificil, anevoios. Ca sa fii nou, trebuie sa nu te mai indentifici cu Eul! O data ce nu te mai identifici cu Eul nu iti mai pasa daca moare sau traieste. De fapt, stii deja ca este mort. E doar un mecanism. Foloseste-l, dar nu te lasa folosit de el! Eul se teme continuu de moarte pentru ca este arbitrar. El nu apare din fiinta, nu are cum sa apara din fiinta, pentru ca fiinta e viata, iar viata nu se teme de moarte. Viata nu stie nimic despre moarte. Sa mori ca Eu inseamna sa nasti ca fiinta! Noul este un mesager de la Dumnezeu, noul este un mesager de la Dumnezeu. Este o evanghelie. Asculta de nou, mergi cu noul, stiu ca ti-e frica! Mergi cu noul in ciuda fricii si viata iti va fi tot mai bogata, si intr-o zi vei putea sa iti eliberezi splendoarea intemnitata!

                 Fragment din cartea „Curajul – Placerea de a trai periculos” – Osho

De la Osho ... cetire !

"CONTINUAM SA NE TOT EVITAM PROPRIA SUFERINTA. Daca te simti nefericit, dai drumul la radio sau la tv si devii interesat. Incepi sa citesti ziarul ca sa poti uita de suferinta ta, sau mergi la un film, sau te duci la barbatul sau femeia ta. Iesi in club, te duci la shopping, doar sa te tii cumva la distanta de tine, ca sa nu-ti vezi rana, ca sa nu ai nevoie sa privesti in interiorul tau si sa vezi cat de tare doare acolo.
OAMENII CONTINUA SA SE EVITE PE SINE. Ce stiu ei despre suferinta? Cum se pot gandi ei la suferinta intregii existente? Mai intai, trebuie sa incepi cu tine insuti.

DACA TE SIMTI NEFERICIT, FA DIN ACEASTA O MEDITATIE. Aseaza-te in tacere, inchide usile. La inceput, simte-ti suferinta cu cat mai multa intensitate posibil. Simte durerea. Cineva te-a insultat. Acum, cel mai simplu mod de a evita durerea este de a te duce la acela si sa-l insulti si tu pe el, astfel incat sa devii ocupat cu el. Aceasta nu este meditatie.

 DACA TE-A INSULTAT CINEVA, FII RECUNOSCATOR FATA DE ACELA fiindca ti-a dat posibilitatea de a simti o rana adanca. El a deschis o rana in tine. Rana poate fi creata de multe, multe insulte pe care le-ai suferit in viata ta. Se poate ca acela sa nu fie cauza tuturor suferintelor tale, dar a declansat procesul.

INCHIDE-TE IN CAMERA, ASEAZA-TE IN LINISTE, fara a nutri manie la adresa acelei persoane, ci cu o constientizare totala a acelui sentiment care apare in tine – senzatia de durere ca ai fost respins, ca ai fost insultat. Si apoi vei fi surprins ca nu doar acel om este acolo: ci toti barbatii si toate femeile care te-au insultat vreodata vor incepe sa iti apara in memorie.
Vei incepe nu doar sa ti le reamintesti, VEI INCEPE SA LE RETRAIESTI. SIMTE RANA, SIMTE DUREREA – NU O EVITA. De aceea, in multe terapii, pacientului i se spune sa nu ia medicamente inainte de inceperea terapiei, dintr-un simplu motiv: MEDICAMENTELE SUNT UN MOD DE A SCAPA DE SUFERINTA INTERIOARA. Ele nu iti permit sa-ti vezi ranile, ele le reprima. Ele nu-ti permit sa intri in suferinta. Si daca nu intri in suferinta, nu te poti elibera din captivitatea ei.

Este perfect stiintific, INAINTE DE A MERGE LA UN GRUP, SA RENUNTI LA TOATE DROGURILE – daca e posibil chiar si la droguri precum cafea, ceai, tigari, deoarece toate acestea sunt moduri de a fugi.
Ai observat aceasta? ORI DE CATE ORI TE SIMTI NERVOS, INCEPI IMEDIAT SA FUMEZI. Este un mod de a evita nervozitatea; devii ocupat cu fumatul. In realitate e o regresie. Fumatul te face sa te simti din nou ca un copil – lipsit de griji si de raspunderi – deoarece fumatul nu e altceva decat un piept de mama simbolic. Fumul cald care intra inauntru, te poarta spre zilele in care te hraneai la pieptul mamei, laptele cald intra in tine; iar sfarcul a devenit acum tigara. Tigara este un sfarc simbolic.
PRIN REGRESIE, EVITI RESPONSABILITATILE SI DURERILE DE ADULT.
Si asta se petrece cu ajutorul multor, multor droguri. Omul modern este mai drogat ca niciodata inainte – deoarece omul modern traieste intr-o mare suferinta. Va fi imposibil sa traiesti fara droguri in atat de multa suferinta. Acele droguri creeaza o bariera; te tin drogat si nu iti permit sa ai destula sensibilitate pentru a-ti cunoaste durerea.
PRIMUL LUCRU PE CARE IL AI DE FACUT ESTE SA INCHIZI USILE SI SA LASI ORICE FEL DE OCUPATIE – privitul la televizor, ascultatul radio-ului, cititul de carti. Opreste orice ocupatie, deoarece si aceasta este un drog subtil. RAMAI DOAR TACUT, COMPLET SINGUR. Nici macar nu te ruga – deoarece si aceasta este un drog; devii ocupat, incepi sa vorbesti cu Dumnezeu, incepi sa te rogi, fugi de tine.

Atisha spune: Fii doar tu insuti. Indiferent cat de mare este durerea si indiferent cat de mare e suferinta, las-o sa fie. MAI INTAI EXPERIMENTEAZA ACEASTA IN INTENSITATEA EI TOTALA. Va fi dificil, va fi sfasietor. Poti incepe sa plangi ca un copil, sa te rasucesti la sol de durere – corpul tau se poate contorsiona. Poti simti deodata ca durerea nu este doar in inima, ci este in tot corpul – ca te doare peste tot, ca intreg corpul tau nu este altceva decat durere.
Daca o poti experimenta – si aceasta e de o importanta imensa – incepe sa o absorbi. Nu o arunca. ESTE O ENERGIE ATAT DE PRETIOASA, NU O ARUNCA. Absoarbe-o, bea-o, accept-o, ureaza-i bun venit, simte recunostinta fata de ea. Si spune-ti tie: "De data aceasta nu o voi evita, de data aceasta nu o voi respinge, de data aceasta nu voi arunca. De data aceasta o voi bea, o voi primi ca pe un oaspete. De data aceasta o voi digera."

E posibil sa iti ia cateva zile pentru a reusi. Dar in ziua in care reusesti, vei da peste o usa care te va duce foarte departe. O noua calatorie a inceput in viata ta, te indrepti spre un nou fel de a fi -- deoarece imediat, IN MOMENTUL IN CARE ACCEPTI SUFERINTA FARA NICIO RESPINGERE, ENERGIA EI SI CALITATEA EI SE SCHIMBA, nu mai exista durere. De fapt, esti pur si simplu surprins; nu iti vine sa crezi, este atat de incredibil. Nu-ti vine sa crezi ca suferinta poate fi transformata in extaz, ca durerea poate deveni bucurie.

                                                                            OSHO
                                                                 Cartea Intelepciunii

Yogananda - Iubirea

Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am

sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar

atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care

pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.
Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze

realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care

este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am

divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat

în multe moduri, prin intermediul multor forme. Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii

necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte

a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau

iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită

din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane.

Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L

adoră pe Dumnezeu.
 

sunt Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt...

doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru.

Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest

motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează

copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu

răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care

răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să

descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o

inimă în alta .

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru

totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca

ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te

iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea

Sa din tine".

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi

pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea

pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe

altul pentru totdeauna.
Fa Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă

iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă

pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă

poate atinge.  

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii...
 

pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii,

păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente

omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!
Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o

singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă

iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."