Umbra...

Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic in viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se consteleaza in umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidandu-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este intamplator, nu voi inceta sa repet. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar in relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pana una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.

Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Cand cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se intample asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, ii imping pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara conditii.

Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim intregi, iar asta il face neobosit in a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem. Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina intreg, motiv pentru care atrage in vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adancimile inconstientului. Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv in somn, cand se intampla sa visam actiuni pe care, in stare de veghe, nu le-am face nici in ruptul capului.

Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune in legatura persoane intre care exista afinitati. Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata in constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca in eroare. Respingerea nu exista fara atractie! Poti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza in tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce-ti manifesta tendintele depresive, respingand-o la nivel constient, adica incercand zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o indepartezi cu forta, in scurt timp in viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica. “Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, in colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta intalnire.

Nu stiu cat de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim intr-o lume magica. Tot ce se intampla e tesut in laboratoarele inconstientului si are un sens pe care il numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul. Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tanjeasca dupa aceasta implinire, singura diferenta fiind ca, in cazul unora, acest dor este inca plapand sau imperceptibil. Exteriorul reflecta interiorul…

Exteriorul reflecta si ceea ce iti faci tie insuti, reflecta atitudinile si paternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici in exterior. Blandetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si in afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.

La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine insuti, o vei manifesta si in afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi in respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc.

Ceea ce faci in exterior este precedat de ceea ce faci in interior. Actiunile externe sunt un fel de fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii bland in exterior, daca esti crud in interior. Blandetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu ii poti respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine insuti. Un om care isi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de inteles, dar natura lor nu poate fi decat binefacatoare.

Scindarile si conflictele interne se reflecta in relatii dificile, incarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine insuti se reproduce in separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine insuti. Aceste raporturi pot fi intr-adevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale. Un observator lucid va sti insa sa le distinga natura autentica.

Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data cand in viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, in cazul in care ai invatat sa-ti tii constiinta treaza.

De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te:

Ce incearca acest om sa ma invete? Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?

Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta. Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita!”

                                                                                            Fragment din cartea Umbra de Adrian Nuta

Mecanica mintii ( Joe Dispenza )

Creierul se ocupă de interacțiunea cu mediul, în faza de învățare memorează informații sau moduri de abordare a unor situații noi. Apoi aplicăm ceea ce am învățat. Ne propunem să personalizăm, sa demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul. Când facem asta vom aveam o nouă experiență. Când trăim acea experiența nouă, când suntem îm mijlocul ei și folosim toate cele 5 simțuri, iar informațiile de la simțuri se duc către creier prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează și forțează creierul să elibereze substanțe chimice. Acele substanțe chimice se numesc sentimente. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experiență nouă. Sentimentele și emoțiile sunt produsul final al experiențelor. Țineți minte : cunoașterea este pt minte, experiența este pt corp. Trebuie să învătăm, corpul e ceea ce mintea a înțeles intelectual. Cunoașterea este pt minte, experiența este pt corp. Nu este suficient să trăim experiența o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm .Iar când începem să o repetăm foarte conștienți, atunci, experiența devine o parte a modului nostru de a fi.. Modul nostru de a fi este o sumă de abilități, reacții emoționale, comportamente, condiționari acumulate de-a lungul timpului ce sunt declanșate în situații cunoscute fără a le mai trece prin filtrul conștiinței. Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut și te întrebi cum ai ajuns la capăt, deși ai fost cu mintea in altă parte. Dacă repetăm experiența de multe ori, ea este stocată în sistemul subconștient, numit sistemul „a fi”. De fiecare dată când avem un gând se emite o substanță chimică. Gândurile bune emit anumite substanțe chimice care ne fac să ne simțim bine. Gândurile negative emit substanțe care ne fac să ne simțim negativi. Din momentul în care ne simțim așa cum gândim începem să gândim în modul în care ne simțim, iar creierul emite și mai multe substanțe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt. Acest ciclu în care gândul devine sentiment și sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simțim. O persoană care suferă și a memorat această stare emoțională timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconștient. Se poate spune conștient „ vreau să fiu fericit” - mintea, intelectul, spune asta - dar corpul a memorat nevoia de suferință. Când o persoană se decide să facă un efort conștient să se schimbe, își dă seama peste puțin timp că face aceleași lucruri, gândește aceleași gânduri și a devenit inconștiență. Începem să ne schimbăm atunci când nu mai perrmitem ca mediul înconjurător ( oameni, lucruri, locuri, situații) să activeze aceleași circuite în creierul nostru, când începem să devenim conștienți de aceste programe/ reacții inconștiente. Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supraviețuire pe cel de relaxare, neuro - sistemul nostru, va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru. În momentul în care începem să simțim bucurie, înălțare, inspirație, condiționăm corpul față de o minte nouă. Pur și simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Să memoram acel simțământ pt că el este ceea ce suntem cu adevărat. Dacă trăim folosind doar substanțele chimice pt supraviețuire vom experimenta agresiune, mânie, frică. Războiul, competiția, politica, toate sunt doar rezultatele condiționărilor pe care le-am cultivat și în care ne complacem să trăim. Cealaltă stare a minții în care trăim se numește creație. Când te afli cu adevărat în această stare, uiți de tine însuți. Numai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Ești atât de implicat în ceea ce faci încât gândul devine experiența unui alt sine. Starea adevărată de creație implică un nou set de substanțe chimice care se relaționează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră ci înăuntrul nostru. Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoționale ale minții care ne mențin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră atunci pătrunde lumina prin noi și avem tendința să adoptăm acele caracteristici ale puterii din ființa noastră, ale minții superioare : să fim bucuroși, generoși, altruiști, iubitori, inspirați, răbdători .

...namaste !