http://www.youtube.com/watch?v=bzM4YOfuCuw
,,, sfioasa anastasia trecea si isi urma calea inimii in mijlocul vietii si bucurindu-se de tot ce-i oferea existenta....fara de compromisuri,fara de tentatii care sa-iperturbe calea ei ,fara de bani,putere sau stiu eu glorie pt a-si atrage aprecierea celorlalti....anastasia stia ca nimic nu va mai putea fi ca inainte desi speranta era cea care -i soptea ca atunci,acum,cindva este la fel...din pleoape- le-i clipea des pt a ascunde lumina sufletului ei...stia ca privita va atrage iubiri de-o clipa,de-o ora sau iubiri ce poate-or vor abate din drumul ei..se`ntimpla sa fie oprita de trecatori care grabiti si acaparati de stramtoatea caii lor isi dadeau timp sa gindeasca ca undeva acolo privirea anastasiei avea multe de spus...insa anastasia evita sa raspunda provocarilor,stiiind bine ca nimeni din cei grabiti nu i vor intelege ceea ce incerca ea sa fereasca...anastasia iubea nespus de mult natura si fiecare anotimp ii dadea bucuria de a intelege ceea ce odata nu avea granite,ceea ce odata pt ea era sfera de culori pastel neinchipuita transformare a contrastelor .... alba ca zapada o trimitea pe taramul celor 7 culori..pitici semnificativi a caror povete o incurajau si o trimiteau dincolo...de poveste,,,,, poveste cu albe si zapezi,minuni de tzari si printzi curtezani,cenusarese ale caror intuitii dadeau lumii intregi certitudinea ca iubirea..invie!,,,,anastasia stia ca nimic nu va mai putea fi ca inainte desi speranta era cea care -i soptea ca atunci,acum,cindva este la fel....infinitul odata atins ,sufletul ei mascat de clipiri ce-i tradau visul ,este vesnic iar calatoria ei prin viata este numai un popas de odihna pe prispa vrajitorului din oz... si ca odata intrata in roata timpului pe taramul misteriosului necuprins nimic nu - i va clinti prezentul ,prezentul siragului de perle ce-i dadeau stralucirea aceea care-o ascundea de cele haine pieri...lente dar sigure care-i dadeau ragazul descoperirii ei in zboruri odata apuse... pt anastasia erau adevarate provocari,iar praful si gunoiul erau incercari pe care trebuia sa le inteleaga printr-o impacare interioara fara de care supravietuirea nu si-ar avea sensul..............
