Poem - Utpaladeva

 Cu singurul cuvant, Shiva,
 Etern pe varful buzelor Sale
 Adoratorul se poate bucura
 Chiar de cea mai completa gama a placerilor savuroase

 Cine mai trebuie numarat
 De cei care se odihnesc in fericirea celesta
 A racoroasei, purei, linistitei, dulcei
 Mari de nectar a devotiunii?

 Doamne! De ce cineva ca mine
 Sa nu guste din iarba miraculoasa a devotiunii,
 Al carei extract natural
 Se numeste Eliberare?

 O, Doamne, inteleptul se roaga
 Numai pentru acele bogatii
 Ce hranesc capacitatea de a se bucura
 In fericirea adorarii Tale

 Ei au trait fericirea inexplicabila,
 Intr-o ploaie de nectar devotional.
 Chiar daca vor cadea,
 Ei nu se vor murdari
 De noroiul atasamentelor false
 Si de alte stfel de lucruri.

 Cand se coace, vita devotiunii
 Aduce inevitabile fructe numite siddhi-uri,
 Aestea incep cu anima si alte puteri,
 Si sfarsesc cu Suprema Eliberare.

 Cat de minunat este atunci cand mintea, o Doamne,
 In esenta, samanta a tuturor suferintelor,
 Patrunsa de nectarul devotiunii,
 Produce fructul magic al beatitudinii.