Auzit-ai povestea celui mai mare idiot de pe Pământ? Se spune că trăia odată,
într-un oraş, un mare idiot. Indiferent ce făcea, indiferent ce spunea – oamenii
râdeau mereu de el. Chiar de ar fi spus ceva adevărat, ceva frumos, ceva
înţelept, lumea începea să râdă, chiar de la primele lui cuvinte… că doar era
cunoscut ca fiind idiotul fără seamăn al oraşului.
Ajuns în pragul
deznădejdii, urmărit de gânduri sinucigaşe, omul nostru a mers la un bătrân
înţelept. Nu mai putea suporta. Ori îi spunea bătrânul o cale de rezolvare, ori
îşi lua viaţa.
Bătrânul, zâmbind, l-a asigurat că nu e o problemă aşa de
grea. Nu trebuie decât să meargă înapoi şi orice spuneau ceilalţi, el să pună
sub semnul întrebării. Dacă cineva ar fi spus “ce frumos e asfinţitul”, el
imediat să întrebe unde e acea frumuseţe, ce este frumuseţea, cum o poate
dovedi, e o prostie să spui că există frumuseţe pe lume, nu poate fi dovedită,
nu poate fi atinsă. Dacă ar fi spus că muzica este “dătătoare de extaz” el să
întrebe ce e extazul, cum îl definesc, să conteste existenţa muzicii, e doar
zgomot. Au urmat şapte zile de negativism, de contestat, de pus întrebări la
care nu se pot da răspunsuri despre dragoste, extaz, viaţă, moarte, Dumnezeu
etc. după care să se întoarcă înapoi la el.
După cele şapte zile, prostul se
întoarse la înţelept, urmat de multă lume. Avea o cunună pe cap şi era frumos
îmbrăcat. Faţa lui radia fericire. Urmând poveţele bătrânului, a lăsat lumea cu
gura căscată. Era privit acum ca un mare filosof, un mare gânditor. Orice ar fi
spus ceilalţi oameni, el transforma acel lucru într-o întrebare şi devenea
complet negativist. Iar trucul a funcţionat atât de bine, încât acum toţi
ceilalţi doreau cu ardoare să îi devină discipoli.
Oare de câte ori, în viaţa noastră, am ajuns, la fel ca omul din poveste – să
punem sub semnul întrebării lucruri importante, ce nu pot fi înţelese cu mintea,
ci doar cu inima? Oare de câte ori am negat existenţa acestor lucruri, pentru că
mintea noastră ne spunea că nu există aşa ceva? Oare de câte ori ne-am
îndepărtat de adevăratul miracol al vieţii, doar pentru a face faţă traiului de
zi cu zi, după etaloanele şi la standardele din zilele de azi?
de
Ivan Sergheevici Turgheniev
sursa : http://filedelumina.ro/
