Jiddu Krishnamurti - (...) Caci viata Este.

Asteapta-ma prietene,
Am sa-ti vorbesc despre mireasma tainica a vietii
Viata nu are nici o filozofie
Nici viclene sisteme de cugetare,
Viata nu are nici o religie,
Nici adanca adorare in sanctuare ascunse...
Viata nu are nici un dumnezeu,
Nici povara inspaimantatorului mister,
Viata nu are nici lacas,
Nici suferinta chinuitoare a extremei decaderi.
Viata nu are nici o placere, nici o durere,
Nici coruptia iubirii trecatoare.
Viata nu este nici buna, nici rea,
Nici pedepsirea sumbra a pacatului necugeta.
Viata nu da nici o alinare
Nici nu sta il altarele iertarii.
Viata nu este spirit sau materie,
Nici cruda diviziune a actiunii si inactiunii.
Viata nu are niciodata moarte,
Nici golul singuratatii in umbra timpului.
Eliberat este omul care traieste in etern.
Caci viata este.

Jiddu Krishnamurti

 

Semnificatia Cuvantului - Emanuel Swedenborg

Semnificaţia literală a Cuvântului (Bibliei) permite fuziunea omului cu Domnul şi asocierea lui cu îngerii Săi.Cuvântul permite fuziunea omului cu Domnul, căci Cuvântul nu vorbeşte decât despre El. Domnul devine astfel Totul în toate lucrur...ile de care vorbeşte Cuvântul, fiind numit El Însuşi Cuvântul, aşa cum am arătat în Despre Domnul Iisus Cristos. Semnificaţia literală a Cuvântului permite o asemenea fuziune deoarece din această perspectivă, Cuvântul apare în toată plenitudinea, sfinţenia şi puterea sa, aşa cum am demonstrat în capitolul anterior. Omul nu-şi dă seama de această fuziune, dar ea se produce în inima sa, permiţându-i să perceapă adevărul şi amplificându-i iubirea şi credinţa în Adevărul Divin.

 Semnificaţia literală a Cuvântului permite inclusiv o asociere cu îngerii, căci Cuvântul vorbeşte de lucruri celeste şi spirituale, care descriu exact natura îngerilor. Îngerii din împărăţia spirituală sunt descrişi în aspectele spirituale ale Cuvântului, iar cei din împărăţia celestă în aspectele celeste de care vorbeşte el. Aceste semnificaţii sunt dezvăluite pornind de la semnificaţia naturală (literală) a Cuvântului, dar numai celor care sunt ferm stabiliţi în adevăr. Această revelaţie este instantanee, deci şi asocierea cu îngerii are aceeaşi natură.

Am trăit numeroase experienţe care mi-au dovedit că îngerii spirituali sunt descrişi de semnificaţia spirituală a Cuvântului, iar cei celeşti de semnificaţia lui celestă. Mi s-a permis să percep comunicarea cu cerurile care s-a deschis în timp ce citeam Cuvântul în semnificaţia lui literală. Uneori mi s-a permis să comunic cu cerul superior (celest), iar alteori cu cel inferior (spiritual). Ceea ce eu înţelegeam din perspectiva semnificaţiei naturale, îngerii spirituali înţelegeau din perspectiva semnificaţiei spirituale, iar cei celeşti din perspectiva semnificaţiei celeste, iar aceste fenomene se petreceau instantaneu. Am perceput această comuniune spirituală de mii de ori, aşa că nu mai am de mult îndoieli în privinţa ei. Există chiar spirite din ceruri care abuzează de această comunicare, repetând anumite pasaje din perspectiva semnificaţiei lor literale pentru a face observaţii referitoare la cei cu care comunică. Am asistat de foarte multe ori la acest procedeu. Experienţa mi-a dovedit astfel că, prin semnificaţia ei literală, scriptura (Cuvântul) este un instrument divin care permite fuziunea cu Domnul şi cu cerurile. În legătură cu aceasta, vă recomand să citiţi de asemenea Paragrafele 303-310 din lucrarea Cerul şi iadul.

Voi explica acum în câteva cuvinte cum se realizează această fuziune (prin dezvăluirea semnificaţiilor corespondente ale Cuvântului). Am explicat anterior că planul celest, cel spiritual şi cel natural se succed unul altuia, potrivit ordinii succesive, de la planul cel mai înalt până la cel mai de jos, dar ele coexistă unul lângă celălalt, potrivit ordinii simultane, de la aspectele cele mai interioare până la cele mai exterioare. În mod similar, înţelesurile succesive ale Cuvântului, cel celest şi cel spiritual, se regăsesc simultan în cel natural. Numai dacă aţi înţeles aceste explicaţii veţi putea realiza (într-o oarecare măsură) cum este posibilă dezvăluirea înţelesurilor spiritual şi celest pornind de la cel natural, atunci când omul citeşte Cuvântul. Îngerii spirituali percep şi înţeleg aspectele spirituale ale scripturii, iar cei celeşti pe cele celeste. Acest lucru este de la sine înţeles, căci aceste aspecte corespund naturii lor esenţiale.
Vom ilustra acest lucru printr-o serie de comparaţii preluate din cele trei regate din natură, respectiv cel animal, cel vegetal şi cel mineral.

Mai întâi, din regatul animal: după ce hrana este transformată în cil, vasele sanguine extrag din acesta sângele de care au nevoie, nervii extrag sucurile cu care se hrănesc, iar fibrele îşi extrag spiritul lor animal.
Din regatul vegetal: trunchiul, ramurile, frunzele şi fructele copacului sunt susţinute de rădăcinile acestuia, care extrag din pământ o sevă mai grosieră cu care hrănesc trunchiul, ramurile şi frunzele, una mai subtilă sau mai pură cu care hrănesc partea cărnoasă a fructelor şi una extrem de pură cu care hrănesc seminţele din fructe.

Din regatul mineral: în anumite locuri din măruntaiele pământului există minereuri impregnate cu aur, argint şi fier. Acestea îşi extrag elementele din expiraţia ascunsă a pământului.
Putem ilustra acum prin exemple cum extrag îngerii celeşti şi cei spirituali semnificaţiile lor corespondente pornind de la semnificaţia naturală a Cuvântului (respectiv cea pe care o percep oamenii). Spre exemplu, să luăm cinci porunci din Decalog:

"Să-i cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta". Prin tată şi mamă, omul îi înţelege pe părinţii săi pământeşti, precum şi pe toţi cei care le-au ţinut locul. Prin cinstire, el înţelege respectarea şi ascultarea lor. Un înger spiritual consideră însă că tatăl său este Domnul, iar mama sa este biserica. Prin cinstire, el înţelege iubirea acestora. În schimb, un înger celest consideră că tatăl său este Iubirea Divină a Domnului, iar mama sa este Înţelepciunea Divină a Acestuia. Prin cinstire, el înţelege faptele bune făcute în numele celor două virtuţi.

"Să nu furi". Omul obişnuit înţelege această poruncă în sensul ei natural. El ştie că nu are dreptul să fure şi să îşi priveze aproapele de bunurile sale, sub nici un pretext. Un înger spiritual înţelege prin furt privarea altora de adevărurile credinţei lor şi de beneficiile carităţii, prin minciună şi răutate. În schimb, un înger celest înţelege prin furt asumarea acelor atribute care îi aparţin Domnului, cum ar fi dreptatea şi virtuţile.

"Să nu comiţi adulter". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să comită adulter, să meargă la prostituate, să se complacă în practici obscene, în conversaţii lascive şi în gânduri triviale. Un înger spiritual înţelege prin adulter violarea beneficiilor oferite de Cuvânt şi falsificarea adevărurilor sale. În schimb, un înger celest înţelege prin adulter negarea divinităţii Domnului şi profanarea Cuvântului.

"Să nu ucizi". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să ucidă un alt om, din ură sau din dorinţa de răzbunare. Un înger spiritual înţelege prin ucidere comportamentul diabolic sau demoniac care distruge sufletul omului. În schimb, un înger celest înţelege prin ucidere ura faţă de Domnul şi faţă de toate atributele divine ale Acestuia.

"Să nu depui mărturie falsă". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să mintă şi să defăimeze pe altcineva atunci când se află sub jurământ. Un înger spiritual înţelege prin mărturia falsă susţinerea şi prezentarea minciunii ca adevăr, a răului ca bine, şi invers. În schimb, un înger celest înţelege prin mărturie falsă orice blasfemie la adresa Domnului şi a lumii creaţiei.

Din exemplele de mai sus vă puteţi da seama cum pot fi extrase semnificaţia spirituală şi cea celestă a Cuvântului pornind de la cea naturală, care le conţine în sine. Procesul este absolut minunat, căci îngerii îşi extrag semnificaţiile corespondente fără a şti care sunt gândurile omului care citeşte scriptura, deşi se află într-o corespondenţă perfectă cu acestea, la fel cum sunt finalitatea, cauza şi efectul. Finalităţile nu există decât în împărăţia celestă, cauzele în cea spirituală, iar efectele în cea terestră sau naturală. Întreaga creaţie are la bază corespondenţele. Acesta este mecanismul prin care Cuvântul permite asocierea cu îngerii.

Asocierea omului cu îngerii se realizează pornind de la semnificaţia literală a Cuvântului, căci în orice om există trei nivele ale vieţii: unul celest, unul spiritual şi unul natural. Atât timp cât se află pe pământ, el trăieşte însă pe nivelul natural al vieţii sale. Nivelul spiritual nu se trezeşte în el decât în măsura în care cultivă adevărurile autentice, iar cel celest numai în măsura în care îşi pune viaţa la unison cu aceste adevăruri.

Semnificatia esentiala a Sf.Graal

În toate tradiţiile s-a fãcut aluzie la ceva care, dupã o anumitã epocã, ar fi fost pierdut sau ascuns: este vorba de exemplu de Soma hinduşilor sau de Haoma persanilor, “băutura nemuririi”, care, în mod precis, are un raport foarte direct ...cu Graal-ul, pentru că acesta se zice că este vasul sacru care conţine sângele lui Hristos,

care este şi el “băutura nemuririi”. În alte locuri, simbolismul este diferit: astfel, la evrei, ceea ce e pierdut este pronunţia marelui Nume divin [01]; dar ideea fundamentală este întotdeauna aceeaşi, şi vom vedea mai încolo la ce anume corespunde exact.

       Se spune cã Sfântul Graal este cupa care a servit la Cina cea de Taină, şi în care Iosif din Arimateea a cules apoi sângele şi apa care curgeau din rana deschisă din coasta lui Hristos de către lancea centurionului Longin. Conform legendei, aceastã cupă ar fi fost transportată în Marea Britanie de către Iosif din Arimateea însuşi şi Nicodim [02]; şi trebuie să se vadă în aceasta indicaţia unei legături stabilite între tradiţia celtică şi creştinism. Cupa, într-adevãr, joacă un rol foarte important în cele mai multe dintre tradiţiile antice, şi fără îndoială că era aşa mai ales pentru celţi. Este chiar remarcabil faptul că era frecvent asociată lãncii, aceste două simboluri fiind oarecum complementare unul celuilalt, dar dezvoltarea acestui aspect ne-ar îndepărta de subiectul nostru [03].

       Ceea ce arată poate cel mai clar semnificaţia esenţială a Graalului este ceea ce s-a spus despre originea lui: această cupã ar fi fost tăiată de cãtre îngeri dintr-un smarald picat din fruntea lui Lucifer în timpul căderii sale. Acest smarald aminteşte într-un mod foarte frapant de urnâ, perla frontală care, în simbolismul hindus (de unde a trecut în budism), ţine adesea locul celui de-al treilea ochi al lui Shiva, reprezentând ceea ce se poate numi “simţul eternităţii”, aşa cum am explicat-o în altă parte. Se spune apoi că Graal-ul a fost încredinţat lui Adam în Paradisul terestru, dar că, în timpul căderii sale, Adam îl pierdu la rândul său, căci nu putu să-l ia cu sine atunci când fu alungat din Eden, şi, cu semnificaţia pe care tocmai i-am indicat-o, aceasta devine foarte clar. Într-adevăr, omul, îndepărtat de centrul său originar, se găsea în urma acestui eveniment închis în sfera temporală. El nu mai putea sã atingă punctul unic din care toate lucrurile sunt contemplate sub aspectul eternităţii. Cu alte cuvinte, posesia “simţului eternităţii” este legată de ceea ce toate tradiţiile numesc, aşa cum am reamintit-o mai sus, “starea primordială”, a cărei restaurare constituie primul stadiu al veritabilei iniţieri, fiind condiţia prealabilă a cuceririi efective a stărilor “supraumane”. De altminteri, Paradisul terestru reprezintă propriu-zis “Centrul Lumii”, şi ceea ce vom spune în cele ce urmează, asupra sensului originar al cuvântului Paradis, va lămuri şi mai bine lucrurile.

       Ceea ce urmează poate să pară încă şi mai enigmatic: Seth reuşi să se întoarcă în Paradisul terestru şi putu astfel să regăsească preţiosul vas. Or, numele de Seth exprimă ideile de fundament şi de stabilitate, şi, prin urmare, indică întrucâtva restaurarea ordinii primordiale distruse prin căderea omului [04].

 

Trebuie deci înţeles că Seth şi cei care după el posedară Graalul putură prin însuşi acest lucru sã stabilească un centru spiritual destinat să înlocuiască Paradisul pierdut, şi care era ca o imagine a acestuia. Aşadar, această posesie a Graalului reprezenta conservarea integrală a tradiţiei primordiale într-un asemenea centru spiritual. Legenda, de altfel, nu spune nici unde nici de către cine fu conservat Graalul până la epoca lui Christos. Dar originea celtică ce i se recunoaşte lasă fără îndoială să se înteleagă că Druizii participaseră la aceasta şi trebuie să fie incluşi printre păstrătorii autorizaţi ai tradiţiei primordiale.

       Pierderea Graalului, sau a unuia dintre echivalentele sale simbolice, înseamnă în cele din urmă pierderea tradiţiei cu tot ceea ce ţine de ea. La drept vorbind, de altfel, această tradiţie este mai degrabă ascunsă decât pierdută, sau cel puţin nu poate fi pierdută decât pentru anumite centre secundare, atunci când acestea încetează să mai fie în relaţie directă cu centrul suprem. În ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă, el păstrează întotdeauna intact depozitul tradiţiei, şi nu este afectat de schimbările care survin în lumea exterioară. Din această cauză, conform Sfinţilor Părinţi, şi mai ales Sfântului Augustin, potopul nu a putut atinge Paradisul terestru, care este “locuinţa lui Enoch şi Pãmântul Sfinţilor” [05], şi al cărui vârf “atinge sfera lunară”, adică se găseşte dincolo de domeniul schimbării (identificat cu “lumea sublunară”) în punctul de comunicare dintre Pământ şi Ceruri [06].

 

Dar, aşa cum Paradisul terestru a devenit inaccesibil, centrul suprem, care în fond este acelaşi lucru, poate, în cursul unei anumite perioade, să nu mai fie manifestat în exterior, şi atunci se poate spune că tradiţia este pierdută pentru ansamblul umanităţii, cã nu mai este conservată decât în unele centre riguros închise, şi masa oamenilor nu mai participă la ea într-un mod conştient şi efectiv, contrariu a ceea ce avea loc în sfera originară [07], aceasta este condiţia exactă a epocii actuale, al cărui început se află de altminteri mult dincolo de ceea ce este accesibil istoriei obişnuite şi “profane”. Pierderea tradiţiei poate deci, de la caz la caz, să fie înţeleasă în acest sens general, sau să fie raportată la obscurarea centrului spiritual care conducea mai mult sau mai puţin destinele unui anume popor sau civilizaţii. Trebuie deci, de fiecare dată când se întâlneşte un simbolism legat de acest lucru, să se examineze dacă trebuie să fie interpretat într-un sens sau în celălalt.

       Conform a ceea ce am zis, Graalul reprezintă în acelaşi timp două lucruri care sunt puternic solidare unul cu celălalt: cel care posedă în întregime “tradiţia primordială”, care a ajuns la un nivel de cunoaştere efectivă pe care îl implică în mod obligatoriu aceastã posesie, este într-adevăr prin însuşi acest fapt, reintegrat în plenitudinea “stării primordiale”. La aceste două lucruri, “starea primordială” şi “tradiţia primordială”, se raportează dublul sens inerent cuvântului Graal însuşi, căci, printr-una din aceste asimilări verbale care joacă adesea în simbolism un rol deloc neglijabil, şi care are de altminteri raţiuni mult mai profunde decât ne-am imagina la prima vedere, Graalul este concomitent vas (grasale) şi carte (gradale sau graduale). Acest din urmă aspect desemnează în mod evident tradiţia, în timp ce celălalt priveşte cel mai direct starea însăşi.

       Nu avem intenţia de a intra aici în detaliile secundare ale legendei Sfântului Graal, deşi toate au de asemenea o valoare simbolică, nici să urmărim istoria “Cavalerilor Mesei Rotunde” şi a isprăvilor lor. Vom reaminti doar cã “Masa Rotundă”, construită de regele Arthur după planurile lui Merlin, era destinată să primească Graalul atunci când unul dintre Cavaleri ar fi reuşit să-l cucereascã şi l-ar fi adus din Marea Britanie în Armorique. Această masă este şi un simbol foarte vechi după toate aparenţele, unul dintre cele care au fost întotdeauna asociate ideii de centru spiritual, păstrător al tradiţiei. Forma circulară a mesei este de altminteri legată de ciclul zodiacal prin prezenţa în jurul ei a doisprezece personaje principale [08], particularitate care, cum spuneam mai înainte, se regăseşte în constituirea tuturor centrelor despre care este vorba.

       Mai existã un simbol aflat în legătură cu un alt aspect al legendei Graalului, şi care merită o atenţie specială: Montsalvat (literal “Muntele Salvării”), vârful situat “la marginile îndepărtate de care nici un muritor nu se apropie”, reprezentat ca ridicându-se în mijlocul mării, într-o regiune inaccesibilă, şi în spatele căruia se ridicã Soarele. Este în acelasi timp “insula sacră” şi “muntele polar”, două simboluri echivalente despre care vom mai vorbi în acest studiu; este “Tărâmul nemuririi”, care se identifică în mod firesc cu Paradisul terestru.
Pentru a reveni la Graalul însuşi, este uşor de înţeles că semnificaţia lui primă este în fond aceeaşi pe care o are în general vasul sacru peste tot unde este întâlnit, şi pe care o are, în Orient, cupa sacrificială conţinând la origine, aşa cum o indicam mai sus, Soma vedică sau Haoma mazdeană, adică “băutura nemuririi” care conferă sau restituie, celor care o primesc cu dispoziţia necesară, “simtul eternităţii”.

Note:
[01] Vom reaminti de asemenea, în aceastã privinţă, “Cuvântul pierdut” al masoneriei, care simbolizeazã concomitent iniţierea veritabilă. “Căutarea Cuvântului pierdut” nu este deci decât o altă formă a “căutării Graalului”. Acest lucru justifică relaţia semnalată de istoricul Henri Martin între “Mesenia Sfântului Graal” şi Masonerie. Şi explicaţiile pe care le dăm aici vor permite să se înţeleagă ceea ce spuneam, în această privinţă, despre conexiunea foarte strânsă care există între simbolismul însuşi al Graalului şi “centrul comun” al tuturor organizaţiilor iniţiatice.
[02] Cele două personaje reprezintă aici respectiv puterea regală şi puterea sacerdotală. Acelaşi lucru se poate spune adesea despre Arthur şi Merlin în instituţia “Mesei Rotunde”.
[03] Vom spune doar că simbolismul lăncii este adesea în legătură cu “Axa Lumii”. În această privinţă, sângele care picură din lance are aceeaşi semnificaţie ca roua care emană din “Arborele Vieţii”. Se ştie de altminteri că toate tradiţiile sunt unanime în a afirma că principiul vital este în mod intim legat de sânge.
[04] Se spune că Seth a rămas timp de patruzeci de ani în Paradisul terestru. Acest număr are de asemenea sensul de “reconciliere” sau de “reîntoarcere la principiu”. Perioadele măsurate cu acest număr se întâlnesc foarte frecvent în tradiţia iudeo-creştină: să ne reamintim cele patruzeci de zile ale potopului, cei patruzeci de ani în timpul cărora israeliţii au rătăcit prin desert, cele patruzeci de zile pe care Moise le-a petrecut pe Sinai, cele patruzeci de zile de post ale lui Iisus.
[05] “Şi Enoch merse cu Dumnezeu şi nu mai apăru (în lumea vizibilităţii exterioare), căci Dumnezeu îl luă.” (Geneza V, 24).
[06] Acest lucru este conform cu simbolismul utilizat de Dante, care situează Paradisul terestru pe vârful muntelui Purgatoriului, care se identifică la el cu “muntele polar” al tuturor tradiţiilor.
[07] Tradiţia hindusă spune că la origine nu era decât o singurã castă, care era numitã Hamsa. Acest lucru înseamnă că toţi oamenii posedau pe atunci în mod normal şi spontan nivelul spiritual care este desemnat prin acest nume, şi care este dincolo de distincţia celor patru caste actuale.
[08] “Cavalerii Mesei Rotunde” sunt uneori în număr de cincizeci (care era, la evrei, numărul Jubileului, şi care este în legătură cu “domnia Sfântului Duh”). Dar, chiar şi în acest caz, doisprezece dintre ei joacă un rol preponderent. Să reamintim de asemenea, în aceastã privinţă, cei doisprezece pairi ai lui Charlemagne în alte poveşti legendare ale evului mediu.

 

Rene Guenon

 

 

 

 

Adrian Nuta - 'fragment' de carte

...cauza ultimă a suferinţei nu este ataşamentul ci ignoranţa din care izvorăşte ataşamentul. Nu ştiu cine sunt. Nu sunt conştient de natura mea impermanentă. Cred că sunt o entitate separată, Eul. Împart lumea în “eu” şi “celălalt” şi reacţionez la “celălalt”.Răspunsurile sunt polarizate pe axa plăcut-neplăcut. Caut să am senzaţii/trăiri plăcute şi să le evit pecele neplăcute. Sunt atras de trăirile plăcute, le doresc, uneori cu o intensitate ce poate fi numită lăcomie.

Resping şi condamn trăirile dezagreabile, dureroase, manifest o atitudine ostilǎ faţă de ele.Viaţa mea se dezvoltă între aceşti doi poli, din care sunt dispus să accept : doar unul singur. Şi pentru că nu este totală ci parţială, această acceptare conţine, în mod necesar, seminţele polului opus, adică
suferinţa.

Pe scurt:

Ignoranţa —► Ataşament —► Suferinţă

 

sursa : http://www.scribd.com/doc/53669929/Adrian-Nuta-Pshihoterapeutul-de-Buzunar-rearanjat-56-pag

 

Deepak Chopra - fragment din 'Calea Magului'

Este în natura vieţii să conţină atît haos, cît şi ordine. Tiparele
apar din dezordine şi sînt topite la loc în dezordine. Trupul
tău, la anumite niveluri, este complet haotic — vîrtejuri
de atomi de oxigen intră în sîngele tău la fiecare respiratie 

enzime hrănitoare şi proteine umplu fiecare celulă, chiar şi
reţeaua de neuroni din creierul tău este ca o furtună electrică
ce nu încetează vreodată. Totuşi, acest haos nu este decît o faţetă
a ordinii, pentru că nu există nici o îndoială că celulele
noastre sînt capodopere ale funcţiei de organizare şi că activitatea
creierului nostru are ca rezultat gînduri coerente.
într-adevăr, haosul şi ordinea sînt atît de apropiate una de
cealaltă, încît nu pot fi separate.

 

„Trebuie să fii haos înainte de
a putea fi o stea sclipitoare", a spus Merlin. Iar acest lucru
este literalmente adevărat, pentru că naşterea galaxiilor a fost
precedată de vîrtejurile de gaze ce formau universul la începuturi.
Atunci nu exista nici un tipar care să ordoneze gazele,
doar o foarte slabă forţă de atracţie. Totuşi, în afară de slaba
forţă gravitaţională, s-a produs un lanţ de evenimente care
au condus în cele din urmă la formarea ADN-ului uman, o
moleculă atît de complexă, încît alterarea uneia dintre cele 3
milioane de unităţi genetice poate face diferenţa între viaţă şi
moarte.

După propriile puteri, orice om se luptă cu ordinea şi dezordinea.
Lucrurile au tendinţa să decadă; ceea ce înainte era
proaspăt şi copt se va altera; ceea ce era tînăr se dezvoltă, îmbătrîneşte
şi moare. „Moartea este o iluzie", a spus Merlin,
„dar lupta pe care o dau muritorii în faţa morţii este foarte
reală.
Nici un muritor nu ştie de fapt ce este moartea, totuşi
acest eveniment iminent este atît de înfricoşător, încît muritorii luptă împotriva lui din toate puterile, fără a-şi da seama de îngrozitoarea dezordine şi de haosul pe care le stîrnesc."
Magul ştie că viaţa se organizează totdeauna din interior.
Aceleaşi forţe slabe ale gravitaţiei care creează din haos stele
sclipitoare există la toate nivelurile naturii. E absolut sigur că
un trandafir se va dezvolta ca un trandafir, chiar dacă atunci
cînd abia e încolţit nu pare diferit de o violetă. în sămînţă pretenţia
la unicitate s-ar putea să rezide într-o ramificaţie măruntă
a celor două spirale ale moleculei de ADN. Noi, oamenii,
însă sîntem foarte preocupaţi să ne dezvoltăm cum trebuie, şi
prin urmare cheltuim nenumărate ore de efort şi strădanie
pentru a încerca să ne afirmăm unicitatea.

— Ce contează dacă păsările trăiesc fără să gîndească sau
dacă un trandafir rămîne trandafir? a întrebat Arthur. Ele nu
au minte şi, prin urmare, nu au de ales decît să fie ceea ce sînt.
— Adevărat, voi, muritorii, aveţi liber arbitru, dar aveţi o
părere prea bună despre acest lucru, replică Merlin. Eu trăiesc
fără a face alegeri şi găsesc că o asemenea viaţă este cu
mult mai fericită.
— Fără alegeri? Dar iei hotărîri ca şi mine, protestă Arthur.
Merlin ridică din umeri.
— Te laşi înşelat de aparenţe. Priveşte-ţi mîinile. Nu este
nici o îndoială că ele îţi aparţin, totuşi nu tu alegi cum să se
dezvolte celulele; habar nu ai ce face ca nervii şi muşchii să se
mişte; nu îţi creşti în mod conştient unghiile şi nu îţi vindeci
o rană cînd mîinile ţi-s tăiate, nu-i aşa?
— Adevărat, nu trebuie să fac nici unul dintre lucrurile
acestea.
— Cu alte cuvinte, acestea nu mai reprezintă pentru tine
alegeri, a continuat Merlin. Aceste funcţiuni sînt controlate
de o parte involuntară a creierului tău, care are grijă de ele în
mod automat. în acelaşi fel, toate lucrurile cărora tu le dedici
atîta timp — a gîndi, a lua decizii, a simţi, a alege, a judeca —
eu le-am încredinţat părţii automate a creierului meu. Ceea ce
nu este de fapt decît un alt fel de a spune că le-am predat lui
Dumnezeu.
— Atunci la ce îţi foloseşte mintea conştientă? a întrebat
Arthur.
— Ca sa te poti bucura de lume si de miracolul vietii. Sunt aspecte acestea. Si ca spectator nimic nu este mai frumos si nu-ti aduce mai multa multumire.

 

 -------------------------------------------------------------------------------------

 

Alchimia este arta transformării. După cum ne învaţă magii,
secretele alchimiei există pentru a transforma starea de
suferinţă şi ignoranţă a muritorilor într-una de iluminare şi
fericire. Merlin spunea:
— Alchimia este un proces ce se desf...

ăşoară permanent.
Indiferent la ce nivel al vieţii te afli, nu poţi opri transformările
să apară. Pe mine mă interesează transformarea ta. Comparată
cu aceasta, transformarea metalelor inferioare în aur
este trivială. Alchimia este o aventură a căutării, iar aventura
căutării urmăreşte întotdeauna acelaşi lucru — perfecţiunea.
Aşa cum aurul este metalul cel mai apropiat de perfecţiune,
deoarece nu poate fi corupt, perfecţiunea fiinţei umane înseamnă
eliberarea de suferinţă, de durere, de îndoială şi de
frică.—
Dar dacă fiinţele umane nu pot fi perfecţionate? Dacă
în realitate sîntem slabi şi imperfecţi, aşa cum arătăm? a întrebat
Arthur.
— Secretul nu stă în felul cum arătăm, a răspuns Merlin, ci
în profunzimea cu care sîntem dispuşi să privim.
Aventurile căutării sînt călătorii personale, iar fiecare pas
pe care îl faci, îl faci de unul singur. Dar Merlin avea multe
să-i spună lui Arthur înainte ca el să-şi înceapă aventura căutării:
„Ţi-am spus de multe ori că acest bulgăre de carne şi'
oase nu este trupul tău şi că această personalitate limitată pe
care o experimentezi nu eşti tu însuţi. Trupul tău este de fapt
infinit şi una cu universul. Spiritul tău cuprinde toate spiritele
şi nu are limite în timp şi spaţiu. Lucrarea alchimică va face
ca aceste adevăruri să se dezvăluie în faţa ta."
Cînd Merlin rostea aceste cuvinte, vremea magilor aproape
apusese, făcînd loc unei noi epoci, ce urma să fie condusă
de raţiune. Raţiunea susţine că alchimia este imposibilă şi pe
măsură ce magii s-au retras în crepusculul legendei, oamenii
au început să accepte faptul că în realitate sînt limitaţi şi sortiţi
să trăiască ca alcătuiri de carne şi sînge în valea strîmtă a
spaţiului şi timpului.
Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide
sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem
făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate
sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi
carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi
schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în
corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi
în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie
solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a
spaţiului gol şi a unei curgeri continue. Căutarea pe care o reprezintă
alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,
în spatele aparenţei schimbării.
Chiar dacă era doar un copil, Arthur era nerăbdător să
plece în prima lui aventură şi spera din toată inima că Merlin
îi va face rost de un cal şi de o hartă. Dar Merlin i-a spus:
„Hărţile sînt inutile acolo unde mergi tu, pentru că teritoriul
din faţa ta se modifică mereu. Ar fi ca şi cum ai încerca să faci
o hartă a apei care curge."
Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai
mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo
de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc
esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi
spaţiu. Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine? Cînd intri într-o baie, oare esenţa
ta se udă? Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil
al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi
şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd
felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane
de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul
însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană
au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă
conştiinţă.
— Pot să te văd ca pe un nor de energie, i-a spus Merlin
lui Arthur. Şi tu mă poţi vedea astfel, dar nici acesta nu eşti
tu cel adevărat. Nu e vorba decît tot de materie, doar că la un
nivel mai subtil.
— Ce fel de energii? a întrebat băiatul.
— Să le numim lumină şi umbră, care te înconjoară şi se
schimbă în funcţie de felul în care gîndeşti şi în care simţi. Lumina
este diferită atunci cînd eşti fericit sau trist, inspirat sau
obosit, incitat sau plictisit. Unii muritori trec prin această
lume ca lumini strălucitoare, alţii, ca umbre cenuşii. Dar indiferent
de cît de strălucitoare ar fi lumina, ea nu este la fel de
reală precum liniştea din interiorul tău.
— De ce eu nu mă văd pe mine însumi în felul în care mă
vezi tu? a întrebat Arthur.
— Pentru că energiile acestea slujesc ca învelitori. Unele
sînt dese, altele transparente şi nu există doi oameni care să
fie înveliţi exact la fel. Dar cu toţii arătaţi ca nişte nori umblători.
Pînă cînd nu-ţi decojeşti sufletul de învelitori, nu îţi vei
da seama de miezul etern şi limpede care se găseşte în centrul tău.

sursa : http://www.scribd.com/doc/81614194/Deepak-Chopra-Calea-Magului

 

Mata Amritanandamayi - WHAT IS THE EGO ?

Întrebare:
Ce este EGO -ul?
Mata Amritanandamayi:
Mă întrebaţi, de fapt, ce este ne-realitatea. Dar cum ar putea fi ea descrisă? Ce rost are să vorbim despre ce...

va care nu este real, care este non-existent? Şi cum puteţi vorbi despre ceea ce este real?

Vă voi da doar câteva indicii. Mintea este EGO-ul. Dar EGO-ul este o mare minciună. El nu este real. Era odată un văcar care îşi ducea în fiecare dimineaţă vacile la păscut şi le aducea în fiecare seară înapoi în grajd. Într-una din seri, în timp ce lega vacile ca să nu fugă peste noapte, a observat că una din ele nu mai avea funia cu care trebuia să fie legată. I s-a făcut frică la gândul că vaca ar putea să dispară peste noapte, iar la ora aceea magazinul de unde ar fi putut cumpăra funie era închis. Nu ştia ce să facă, aşa că a mers la înţeleptul care locuia în apropiere şi i-a cerut sfatul. Acesta i-a spus să simuleze că leagă vaca şi să fie sigur că vaca îl vede făcând aceasta.

Băiatul i-a ascultat sfatul. Dimineaţa următoare, vaca era în grajd. Le-a dezlegat pe celelalte, ca de obicei, şi ele au ieşit afară. Se pregătea să meargă cu ele la păscut, când a observat că vaca fără funie era încă în grajd, în acelaşi loc unde stătuse toată noaptea. A încercat să o ia cu binişorul şi să o facă să se alăture celorlalte, dar aceasta nu s-a clintit. Băiatul a rămas perplex. A mers din nou la înţelept, care i-a zis: „Vaca crede că este încă legată. Mergi şi arată-i că o dezlegi. Asigură-te că va vedea ceea ce faci.” Băiatul a urmat sfatul înţeleptului şi astfel vaca a părăsit grajdul.

Aceasta face ghidul spiritual cu EGO-ul aspirantului spiritual. Ghidul spiritual îl ajută pe aspirant să dezlege ceva ce nu a fost niciodată legat. Asemenea vacii, datorită ignoranţei, noi credem că suntem înlănţuiţi de EGO, când de fapt, suntem complet liberi. Totuşi, noi trebuie să fim convinşi de acest fapt. EGO-ul este o iluzie, care nu are o existenţă proprie. El apare doar ca fiind real. Încetaţi să-l mai susţineţi şi el se va retrage şi va dispare. Noi singuri dăm viaţă EGO-ului. Conştientizaţi ceea ce este în realitate EGO-ul, sau mai bine zis ceea ce nu este, şi astfel EGO-ul va dispare.

Câinele îşi leagă coada – nu coada leagă câinele. Dacă ar fi aşa, ar fi un dezastru! La fel este şi cu mintea. Mintea sau EGO-ul nu ar trebui să fie altceva decât un instrument, un SADHAKA (căutător spiritual) nu ar trebui să se lase condus de capriciile şi fanteziile minţii.

EGO-ul este constituit din gândurile şi mintea noastră. Gândurile noastre sunt propria noastră creaţie. Le facem să fie reale cooperând cu ele. Atunci când nu le mai susţinem, gândurile dispar. Trebuie doar să ne observăm gândurile, să devenim martorii lor detaşaţi. Norii de pe cer au diferite forme, ce se modifică neîncetat. Puteţi vedea în nori chipuri de oameni, forme ale unor animale, corăbii etc. Un copil mic crede că aceste forme sunt reale, dar, desigur, ele sunt iluzorii. Într-o manieră asemănătoare gândurile noastre, mereu schimbătoare, trec prin minte. Ele îşi asumă diferite forme, dar nu sunt mai reale decât norii de pe cer. Dacă doar observăm gândurile atunci când ne traversează mintea, fără să mai interferăm cu ele, acestea vor înceta să ne mai afecteze.

Un leu făcut din santal este considerat viu de un copil, dar pentru un adult rămâne o bucată de lemn de santal. Pentru copil, lemnul de santal este ocultat, în timp ce forma leului este revelată. Persoana adultă se bucură de asemenea de forma leului, dar ştie că nu este un leu adevărat. Pentru el, lemnul de santal este real, nu leul. Într-o manieră asemănătoare, pentru o fiinţă eliberată spiritual, întregul univers nu este altceva decât esenţa, „lemnul” în care este conţinut totul, BRAHMAN sau Conştiinţa Supremă.

Î: Ce înseamnă, de fapt, moartea EGO-ului pentru un căutător autentic al eliberării spirituale?

 

MA: Dacă EGO-ul nu este real, despre ce moarte vorbeşti? Noi suprapunem irealul peste real. Ceea ce există cu adevărat este BRAHMAN. Nu există descoperire, ci doar dezvăluire.

Î: Care sunt semnele transcenderii autentice ale EGO-ului?

 MA: Cel care a trecut dincolo de EGO devine o ofrandă adusă lumii, aşa cum un beţişor parfumat, în timp ce arde, îşi oferă parfumul său celorlalţi. Pentru o asemenea persoană, nu există sentimentul separabilităţii. Este foarte dificil de precizat un semn clar al acestei transcenderi. Oamenii pot pretinde sau pot imita o calitate sau alta – dar pentru un adevărat ghid spiritual, care nu se mai identifică cu EGO-ul, toată fiinţa lui şi fiecare acţiune a sa sunt o expresie pură a iubirii divine şi a sacrificiului de sine. Iubirea divină şi sacrificiul de sine nu pot fi imitate.

Î: În ce fel un ghid spiritual îl ajută pe discipol să îşi transceandă EGO-ul?
MA: Un ghid spiritual autentic creează situaţii care vor permite căutătorului spiritual să iasă din visul său. Aspirantul spiritual vrea să doarmă în continuare şi să viseze, dar ghidul său spiritual doreşte să-l trezească. Efortul pe care ghidul său spiritual îl depune este de a-l aduce pe aspirant înapoi la realitatea adevăratei sale existenţe, la natura sa adevărată, Sinele Suprem, ATMAN.

Un adevărat ghid spiritual nu va permite ca ego-ul discipolilor săi să se amplifice. Pentru a opri aceasta, un ghid spiritual poate acţiona într-o manieră foarte severă. Oamenii care văd un fierar lovind cu putere o bucată fierbinte de metal ar putea crede că el este o fiinţă severă. Chiar metalul ar putea crede că nu a existat vreodată un om mai rău. Dar, la fiecare lovitură, fierarul se gândeşte doar la produsul final. La fel este şi un ghid spiritual autentic.

Î: Se spune că EGO-ul va face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a stăpâni în continuare conştiinţa individuală a aspirantului la spiritualitate, deghizându-se chiar sub forma unei aşa-zise aspiraţii spirituale (dar care este în realitate dictată de EGO). Care sunt calităţile esenţiale pe care aspirantul spiritual trebuie să le aibă pentru a câştiga lupta împotriva înşelătoriilor fără de sfârşit ale EGO-ului?

MA: Aspirantul la starea de eliberare spirituală trebuie să îşi realizeze practica spirituală cu perseverenţă şi cu o credinţă intensă. Acestea sunt foarte importante, chiar esenţiale în practică. Trebuie să avem credinţa că există o realitate superioară EGO-ului, să iubim această realitate şi să dorim cu tot sufletul nostru să o atingem.

 

Î: Care este cea mai bună metodă de a amplifica discernământul în faţa tuturor tentaţiilor EGO-ului?

 MA: Căutătorul spiritual autentic obţine puterea de a discerne între ceea ce este etern şi ceea ce este efemer odată cu perseverenţa pe calea spirituală. Puterea de discriminare se dezvoltă atunci când devenim maturi din punct de vedere spiritual. Pe măsură ce învăţăm să evaluăm corect experienţele vieţii, începem să folosim inteligenţa noastră discriminatorie. Este o creştere interioară, un proces lent, dar sigur. Fiecare experienţă de viaţă aduce cu ea un mesaj divin – atât experienţele pozitive cât şi cele negative. Nimic nu vine din exterior, totul se află şi se naşte în noi. Întregul univers este în noi. Pe calea spirituală apar foarte multe teste şi tentaţii. Doar o fiinţă care a trecut aceste teste şi a depăşit aceste tentaţii vă poate ajuta. Drumul spre MOKSHA este foarte subtil, şi poate fi destul de greu pentru un aspirant spiritual să se menţină permanent vertical şi să nu fie amăgit.

Î: Care este rolul ghidului spiritual în călăuzirea aspirantului pe calea către eliberarea supremă?

MA: Dacă vrei să înveţi să conduci o maşină, ai nevoie de un şofer experimentat care să facă aceasta. Un copil are nevoie să fie învăţat cum să se lege la şireturi. Cum ai putea învăţa matematica fără profesor? Dacă profesorii sunt indispensabili vieţii cotidiene, cu atât mai mult ei sunt necesari pe calea spirituală, care este presărată cu atâtea capcane. Deşi adevărata cunoaştere este natura noastră esenţială, noi ne-am identificat cu lumea numelor şi a formelor pentru atât de mult timp, încât le considerăm reale. Trebuie să încetăm această identificare. În realitate, nu este nimic care trebuie să fie predat. Un ghid spiritual te ajută să închei călătoria.

Dacă vrei să pleci undeva departe, ai nevoie de o hartă. Dar indiferent cât de bine ai studia acea hartă, dacă este vorba despre un ţinut complet necunoscut, nu vei şti nimic cu adevărat despre acel ţinut până când nu îl vei vedea cu ochii tăi. Harta nu îţi va spune nimic despre călătorie, despre drumul pe care vei merge sau despre posibilele pericole ale rutei. Cea mai bună ghidare o poţi primi de la o fiinţă care a fost în această călătorie şi îţi poate vorbi din propria sa experienţă. Pe calea spirituală, trebuie să ascultăm şi să ne supunem cu adevărat ghidului spiritual autentic, doar aşa îi vom asimila învăţătura în fiinţa noastră.

 

Î: De ce este supunerea faţă de voinţa ghidului spiritual atât de importantă pentru ca discipolul să reuşească să îşi transceandă EGO-ul?
MA: EGO-ul rezidă în minte. Orice alt obstacol poate fi înlăturat folosind mintea, cu excepţia EGO-ului, deoarece acesta este mai subtil decât mintea. Doar prin abandonarea voinţei egotice în faţa unui ghid spiritual autentic, în faţa unei fiinţe stabilite în Conştiinţa Supremă a lui BRAHMAN, aspirantul spiritual îşi poate învinge EGO-ul.

Î: Se identifică supunerea perfectă în faţa voinţei unui ghid spiritual cu moartea EGO-ului?

 MA: Da. De aceea, ghidul spiritual autentic este uneori numit în textele sacre drept YAMA, zeul morţii. Moartea EGO-ului aspirantului spiritual se petrece în mod natural în faţa unui ghid spiritual autentic, această supunere despre care vorbesc nu este o experienţă forţată. Simpla prezenţă plină de lumină şi umilinţă a ghidului spiritual trezeşte în discipol starea de abandon.

Î: Cum putem recunoaşte un ghid spiritual autentic faţă de unul fals?

 MA: Un ghid spiritual autentic este o fiinţă complet independentă. Asemenea fiinţe nu trebuie să depindă de nimic exterior pentru a fi fericite, pentru că întreaga lor fiinţă este plină de beatitudine, care se naşte din faptul că Sinele lor este complet revelat. Aş spune că fiecare fiinţă face parte dintr-o mulţime, mai puţin ghizii spirituali autentici, care sunt unici şi se disting în mod clar de mulţime. Un autentic ghid spiritual trebuie să fie un exemplu prin viaţa şi acţiunile sale. Cel care abuzează de statutul şi puterea lor, profitând de ceilalţi, în mod evident nu îşi află sursa fericirii în interiorul fiinţei lor, deci ei nu pot fi fiinţe realizate spiritual. Un adevărat ghid spiritual nu pretinde nimic. El doar este – el este însăşi prezenţa.

Î: Deci se poate spune că falşii ghizi spirituali au devenit mai mândri datorită experienţelor spirituale pe care le-au avut?

 MA: Există fiinţe care au o experienţă spirituală sau un flash al unei stări divine şi care se grăbesc să considere că acum drumul lor s-a sfârşit, au atins eliberarea supremă. Dar să ştiţi că o fiinţă care nu a atins realizarea supremă poate repeta pretutindeni: „Eu sunt o fiinţă eliberată! Eu sunt o fiinţă eliberată!” Aceasta îi va crea un EGO foarte subtil, care este mult mai periculos decât EGO-ul grosier.

 

Aceste fiinţe nici măcar nu îşi dau seama că ceea ce le motivează este acest ego foarte subtil, care devine o parte a naturii lor. Aceste fiinţe ar face orice pentru nume şi putere. Acest gen de mândrie duce la pierderea capacităţii de a asculta. Iar ascultarea este foarte importantă pe o cale spirituală. O fiinţă care nu ştie să asculte nu ştie să fie umilă. Şi doar atunci când suntem cu adevărat umili ni se va revela Pura Conştiinţă ascunsă în noi. Doar cel mai umil dintre cei umili poate fi considerat cel mai măreţ dintre cei măreţi.

Î: Deoarece există aceste pericole, este bine să cultivăm starea de puritate?
MA: Nu trebuie să devenim acum obsedaţi de puritate. Îndepliniţi-vă DHARMA cu o atitudine corectă şi cu iubire. Iar starea de puritate va veni de la sine.

Î: Ce este DHARMA, în viziunea ta?
MA: DHARMA înseamnă acţiune corectă, la timpul şi locul potrivit.

Î: Cum poate afla cineva care este DHARMA sa?
MA: Iubind viaţa cu o atitudine corespunzătoare şi având o înţelegere corectă, noi vom putea realiza acţiunile care sunt necesare la momentul respectiv.

Î: Cum putem dezvolta în fiinţa noastră o asemenea iubire?
MA: Iubirea nu este ceva ce trebuie dezvoltat – ea se află deja în noi în toată plenitudinea ei. Viaţa nu poate exista fără iubire, ele sunt inseparabile. Trebuie să aveţi o puternică aspiraţie de a atinge eliberarea spirituală în această viaţă. Să fiţi focalizaţi asupra acestui ţel. Astfel de calităţi precum iubirea, răbdarea, entuziasmul şi optimismul nu vor întârzia să apară. Aceste calităţi vă vor ajuta să vă atingeţi ţelul.

 

Un aspirant spiritual obişnuit vrea să îşi păstreze EGO-ul, în timp ce un aspirant autentic îşi doreşte moartea EGO-ului, astfel încât să poată trăi într-o stare de conştiinţă pură şi de iubire. Moartea EGO-ului vă va face să deveniţi nemuritori. Când EGO-ul moare, trăiţi etern în beatitudine.”

„Dacă doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu, trebuie să elimini EGO-ul, găsindu-ţi refugiul lângă un ghid spiritual autentic şi ascultându-l cu umilinţă şi abandonându-te în faţa înţelepciunii sale. Când ne plecăm fruntea în faţa unui ghid spiritual autentic, evităm capcanele EGO-ului şi permitem Sinelui nostru să se reveleze.”

Mata Amritanandamayi

sursa : http://www.interfaith.org/forum/what-is-the-ego-mata-451.html

 

 

 

Promisiunile sufletului...

     Renuntati Acum la promisiunile sufletului ...

Ati pastrat promisiuni ale sufletului pentru vindecare, intregire si conectare, in grupul vostru de suflete, inca de la primele vieti si acum a venit timpul sa renuntati la ele. Nu pentru ca le-ati fi implinit, ci pentru ca acele contracte carora le apartin nu mai fac parte din calea vietii voastre. Implinirea lor, reprezentand vindecarea voastra si a altora a constituit motivul si unul dintre aspectele incarnarilor voastre din punct de vedere al grupului de suflete si al sufletului pereche. Voi ati facut insa din vindecarea celorlalti, misiunea si scopul vostru si asta v-a impiedicat sa va incheiati propria vindecare datorita acestor promisiuni. Acest lucru reprezinta acum o provocare in calea desfasurarii complete a Noului Pamant.

Aceste promisiuni ale sufletului sunt conventii bazate pe frica de a fi alaturi de sufletele voastre pereche, de partenerii karmici si de aceia pentru care va temeti ca nu isi vor revendica puterea sau nu isi vor recunoaste divinitatea in aceasta viata. Le-ati facut aceste promisiuni, pentru a-si putea onora contractele sufletului. Deoarece stiti ca acest lucru sta in calea evolutiei si inaltarii lor si pentru ca aveti un contract de vindecare cu ei, le-ati stat la dispozitie ca sursa si lumina vindecatoare. In acelasi timp insa, din cauza acestor promisiuni, v-ati intarziat si integrarea cresterii propriului suflet, de teama ca ii veti lasa in urma. Nimeni nu ramane in urma si toti se afla acolo unde trebuie sa fie acum.

Fiecare persoana trebuie sa isi ia propria hotarare, cu privire la inaltare si acest lucru determina nivelul lor de participare la acest aspect al ciclului de inaltare. Daca aleg sa isi limiteze evolutia sufletului, ei vor avea alte alegeri si alte oportunitati. Voi sunteti constienti de aceasta alegere si i-ati mai ajutat si inainte in acest sens, privind de fiecare data cu mare tristete si frica, felul in care si-au respins calea spre inaltare si evolutie. A venit timpul sa va serviti interesele propriului suflet si sa hotarati daca va veti ridica la nivelul propriului potential, pentru a imbratisa acest potential si a va permite sa avansati in implinirea dorintei voastre de inaltare.

Nu va ajuta cu nimic daca va limitati evolutia sau posibilitatile, daca ramaneti in urma pentru ca altii sa aiba cat timp vor, pentru a face aceasta alegere. Ei au timp si vor continua sa aiba ocazii de a alege. Voi trebuie sa decideti calea pe care o veti lua, ce doriti sa faceti si nivelul de integrare a energiei Noului Pamant de care va veti bucura. Fiti linistiti stiind ca totul este bine, ca v-ati realizat misiunea si ca puteti trece in spatiul energetic pe care il doreste sufletul vostru pentru voi – un spatiu care sa serveasca caii voastre de inaltare si care sa reflecte vindecarea pe care ati atins-o pe calea voastra. Puneti-va in serviciul bucuriei, pacii si dorintei voastre de inaltare. Acum este timpul vostru, faceti alegerile doar pentru voi si pasiti pe calea de inaltare la care ati tanjit.

 

                              Jennifer Hoffman

 

sursa :email