Despre Iluminare cu un mistic roman, Ilie Cioara...

”Eram precum în situaţia unui orb din naştere care tocmai şi-a dobândit vederea în urma unei operaţii chirugicale. Totul în jur era ca şi nou. Aveam o perspectivă globală asupra lucrurilor. Mintea devenise în întregime, prin tăcere, o imensă oglindă în care lumea exterioară se reflecta. Fiinţele apropiate, prieteni sau străini erau priviţi fără deosebire, cu un sentiment de iubire pe care nu îl mai simţisem vreodată. Dacă vreo reacţie a minţii ieşea la suprafaţă, ea dispărea imediat în contact cu lumina ATENŢIEI impersonale. O stare de linişte şi bucurie atotcuprinzătoare mă caracteriza în orice împrejurare, fie ea plăcută sau dureroasă. Mă comportam precum un simplu martor, perfect conştient de ce se întâmpla, fără a-mi afecta starea de pace care îmbrăţişa totul. După ce am experimentat ILUMINAREA, au început să-mi dispară: interesul pentru călătoriile astrale, credinţele mele religioase, egoismul, dorinţele, frica, invidia, mândria...

ATENŢIA totală fără scop este însuşi Sacrul în acţiune. Mai există, de fapt, un alt tip de atenţie direcţionată de voinţă, care se limitează la un singur obiect, fiind subiectivă. Aceasta se defineşte ca lipsă de atenţie.

Viaţa nu poate fi înţeleasă obiectiv decât dacă suntem într-o stare de completă libertate şi seninătate a minţii. Viaţa e mereu nouă, de la un moment la altul şi ne cere, chiar ne forţează să o întâlnim cu o minte nouă, FĂRĂ BAGAJUL MEMORIEI.

În pacea sufletului, în pasivitatea minţii, în golul sau liniştea psihologică - cine mai există? Când mintea obişnuită tace, iar liniştea preia comanda, ai observat că o minte nouă apare, care se extinde în Infinit şi se defineşte ca Pură Conştiinţă? Astfel descoperim că suntem o simplă "fiinţă", "aici şi acum", fără limite - una cu infinitatea. În această simplitate nu există aşteptări sau scopuri, pentru că ego-ul a dispărut complet. Acesta este Adevărul Absolut ce există în interiorul nostru şi oriunde în jur, care ni se revelează în tăcerea smerită a minţii. Astfel de realizări operează transformări radicale, care în cele din urmă vor zgudui fortăreaţa ego-ului, ai cărui prizonieri suntem atâta timp cât mintea ne domină şi îi oferim importanţă psihologică. Când această ficţiune dispare, topindu-ne în Sublim, experimentăm Inteligenţă creativă, Iubirea, Frumuseţea şi Fericirea, care ne dirijează prin impulsuri intuitive.

DESPRE NEVOIA DE ILUMINARE

Cum ar putea această micuţă cochilie, care e mintea omenească, să îmbrăţişeze şi să înţeleagă imensitatea oceanului de Energie Cosmică?! Totuşi, acest ego obraznic afirmă mereu că el ştie ce este Dumnezeu, ce este Iubirea creatoare, nemurirea etc. Mai mult, el oferă soluţii pentru marile probleme cu care se confruntă omenirea. Dar acest ego nu este conştient de un lucru, acela că însăşi prezenţa sa crează întreaga tragedie şi suferinţă de pe suprafaţa Pământului. El este duşmanul principal al fiinţei umane. Activitatea sa închipuită, haotică, înşelătoare generează şi întreţine nefericirea şi suferinţele umane. Dar, când o rază de lumină emanată de Pura Conştiinţă străpunge micuţa carapace a minţii şi îi dezvăluie ficţiunea în care trăieşte, mintea devine smerită şi tăcută.

Iluminarea este un fenomen surprinzător, care deschide calea spre măreţia divină pentru omul obişnuit. Fenomenul este însoţit de două schimbări profunde, şi anume: spulberarea ego-ului şi trecerea fiinţei din lumea finită în cea infinită. Acest eveniment norocos nu e produsul intelectului, nici al imaginaţiei, nici al efortului sau voinţei utilizate pentru a îndeplini un scop sau ideal. Nimeni nu ne poate oferi iluminarea. Nici un sfânt, maestru sau profesor nu ne-o poate dărui în vreun fel. Iluminarea este preţul muncii asupra ta insuţi. Odată ce ai descoperit viaţa adevărată, aceasta te transformă şi, prin tine, transformă întreaga umanitate. În Marele Întreg, transformarea unei părţi influenţează în mod natural întregul. Dacă omul ar descoperi realitatea propriei sale fiinţe, orice problemă s-ar rezolva în cel mai fericit mod posibil. Iar relaţiile umane ar crea un adevărat paradis pe această planetă.

Perfect conştient, văd lipsa de consistenţă a acestei lumi, iar mintea tace. În această linişte, misterul se revelează de la sine. Fiinţa se extinde în infinit. O lumină necunoscută înainte ne cuprinde şi ne vindecă. În afara timpului şi spaţiului, suntem pură conştiinţă - în perfectă uniune cu Fiinţa Supremă. Toate acestea demonstrează că viaţa din noi, în esenţa sa, este nemuritoare. Nu are început, nici sfârşit, nu doarme niciodată, fiind mereu trează. Acesta este rezultatul final al practicii corecte a "Cunoaşterii de Sine".

Prin acest contact minunat dintre noi şi curgerea vieţii, direct şi spontan, mintea cunoscătoare - ca trecut şi viitor - este complet exclusă. Gândirea devine complet mută. Întreaga minte este într-o stare de totală pasivitate, când nu aşteptăm nimic. Definim această întâlnire: stare de meditaţie. Ea poate fi realizată în orice împrejurare - când suntem singuri sau când ne aflăm în mijlocul unei mulţimi gălăgioase. Punctul de început al meditaţiei este liniştea. Ea transferă fiinţa într-o stare atemporală.”

Viața ta – suma alegerilor făcute până în prezent

În fiecare zi, fiecare dintre noi face o mulţime de alegeri care vor avea impact asupra vieţilor noastre. Unele dintre acestea sunt de mică importanţă si ne vor influenţa în urmă­toarele câteva minute, ore, sau zile, în timp ce altele ne vor schimba complet cursul vieţii. Unele alegeri sunt mai uşor de făcut, altele mai greu. Unele ne vor conduce direct spre suc­ces, în timp ce altele ne vor aduce faţă în faţă cu eşecul. Unele vor părea cutremurător de importante, în timp ce altele vor părea complet nesemnificative. Dar ce trebuie să ştim neapărat este că fiecare alegere, importantă sau nu, uşoară sau dificilă, pe care o luăm în mod individual sau co­lectiv, ne modifică cursul vieţii. Calitatea alegerilor noastre va hotărî, dacă ne vom lupta cu frustrările, sau vom trăi o viaţă extraordinară – viaţa visurilor noastre. Capacitatea noastră de a face alegeri implică anumite drepturi şi libertăţi. Dacă putem alege, atunci putem determi­na ce decizii să luăm în legătură cu corpurile, sănătatea, rela­ţiile, finanţele şi carierele noastre, cu vieţile noastre sociale şi cu credinţele noastre spirituale. Opţiunea ne permite să ale­gem, să selectăm, să decidem între posibilele căi de urmat. Să mergem la dreapta sau la stânga. Să mergem înainte sau înapoi, să fim fericiţi sau trişti, iubitori sau plini de ură, satis­făcuţi sau nemulţumiţi. Alegerea ne dă puterea de a avea suc­ces sau de a fi neîmpliniţi, să fim buni sau extraordinari, să simţim plăcere sau durere. Putem alege îngheţată cu cioco­lată sau cu vanilie, putem munci sau ne putem juca, econo­misi sau cheltui, putem fi responsabili de faptele noastre sau victime. Putem fi ocupaţi sau nu, fideli sau nu, disciplinaţi sau leneşi. Putem merge pe o cale care să ne reflecte sinele nos­tru superior, sau pe una care să ne reflecte sinele nostru infe­rior, în final, noi suntem cei care alegem. Lucrul care ne face pe fiecare dintre noi speciali si ne deosebeşte de toate celelalte forme de viaţă, este capacitatea de a ne cântări opţiunile şi de a face alegeri conştiente, deli­berate. Posibilitatea de a alege ar putea fi cel mai de preţ dar al nostru. Când eram mai tineri, aşteptam cu nerăbdare să ajungem la vârsta la care să nu mai trebuiască să facem ceea ce ni se spune.

Consideram că această capacitate de a face propriile noastre alegeri era un dar nepreţuit. De-abia aştep­tam ziua când nu va mai fi nevoie să respectăm regulile părinţilor, care ne fuseseră impuse timp de ani de zile, şi să ne conducem vieţile singuri. Aşteptam momentul când deve­neam liberi şi stăpâni pe propriile noastre destine, savurând acel moment hotărâtor, când puteam alege când să ne tre­zim, când şi ce să mâncăm, când să ne culcăm – şi când să nu facem toate astea. Ca tineri adulţi, dreptul de a alege în­semna libertate. Capacitatea de a alege, presupunea posibili­tăţi nelimitate pentru a ne crea un viitor plin de visele şi dorin­ţele noastre. Alegerea ne oferea speranţă. Ne promitea o via­ţă emoţionantă – o viaţă în care am fi fost liberi să gândim si să creăm orice ne-am fi dorit. Ca tineri ce deveneau adulţi, am făcut alegeri pentru că ne entuziasmau, pentru că ne sim­ţeam bine, pentru că ofereau promisiunea unei satisfacţii, sau a unei recompense. Când suntem tineri e uşor să spunem: „O să-mi înde­plinesc visurile mai târziu” sau „Anul viitor va fi anul meu de glorie”. Tinereţea îşi permite luxul să creadă că „într-o zi” vom ajunge, în mod miraculos, la destinaţia din visurile noastre. Apoi se întâmplă însă ceva. Ne maturizăm si realitatea crudă îşi spune cuvântul: ziua pe care am tot asteptat-o, nu va veni în mod miraculos. Prezentul nostru se bazează pe alegerile pe care le-am făcut ieri şi pe cele de acum trei zile, trei luni, sau trei ani. Nu ajungem să avem datorii enorme, din cauza unei singure cheltuieli extravagante. Nici nu ne îngrăşăm cu zece kilogra­me, pentru că mâncăm copios la o singură masă. Iar relaţiile noastre, bineînţeles că nu se încheie peste noapte, în urma unei singure dispute mai aprinse. Suntem acolo unde sun­tem, din cauza unor alegeri subconştiente nepotrivite pe care le luăm absolut în fiecare zi şi care ajung să formeze realita­tea în care ne aflăm.

Dacă vrem să înţelegem mai bine cum am creat reali­tatea prezentă, nu trebuie decât să vedem alegerile pe care le-am făcut în trecut. Examinarea condiţiilor actuale ne va de­monstra că am ajuns unde suntem, în urma rezultatelor deci­ziilor luate ieri, alaltăieri si în zilele anterioare. La fel, dacă vrem să vedem cum ne va fi viaţa în viitor, trebuie să studiem alegerile pe care le facem astăzi. Poate că nu ne-am gândit niciodată la viaţa noastră în acest mod. Dar, este cert că viito­rul va depinde de deciziile luate de noi, chiar în acest mo­ment. Atunci, care este motivul pentru care cei mai mulţi din­tre noi petrec atât de puţin timp gândindu-se la alegerile pe care le fac? De ce, de multe ori, nu ne uităm în ambele direc­ţii, înainte de a porni înainte şi nu cântărim toate opţiunile po­sibile şi consecinţele acestora? Vieţile noastre nu sunt un joc de noroc la care avem ghinion – şi nici nu sunt astfel, din ca­uza părinţilor, a soţului, sau a şefului. Acest lucru are şi avan­taje si dezavantaje. Dezavantajul este că suntem singurii răs­punzători de viaţa noastră. Avantajul este faptul că noi – şi nu­mai noi – avem puterea de a ne schimba vieţile – şi o putem face în orice moment. Este destul de simplu: dacă vrem ca vieţile noastre să fie diferite, tot ce trebuie este să facem alte alegeri. Cei mai mulţi dintre noi continuăm să facem aceleaşi alegeri din obişnuinţă, din confort, teamă sau lene şi apoi ne mirăm de ce nu obţi­nem rezultate diferite.

Adevărul este că suntem atât de ocupaţi de supravieţuire, încât nici măcar nu ne dăm seama că alege­rile şi acţiunile noastre nu ne conduc spre împlinirea speran­ţelor şi a viselor. Suntem prea preocupaţi de rutina zilnică şi preferăm să mergem pe calea cea mai uşoară, mai cunoscută, sau care opune cea mai mică rezistenţă – chiar dacă ne conduce spre un loc în care nu dorim, de fapt, să ajungem. Mulţi dintre noi se poticnesc în fiecare zi, încercând să facă tot ce pot, fără a conştientiza si a avea instrumentele necesare pen­tru a-şi schimba cursul vieţii. Apoi suntem uimiţi când ne tre­zim si descoperim că, de ani de zile, luptăm pentru aceleaşi scopuri si dorinţe si tot nu suntem acolo unde ne-am fi dorit. Cei mai mulţi dintre noi au pierdut din vedere relaţia care există între alegerile si acţiunile noastre si rezultatele acestora, în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru starea actuală a lucrurilor, devenim specialişti în a-i acuza pe alţii, considerând că e vina lor, atunci când vieţile noastre nu sunt atât de minunate pe cât ne-am aşteptat. Am putea chiar arăta cu degetul spre alţii, în loc să ve­dem alegerile pe care noi le-am făcut şi care ne-au dus exact în locul în care suntem astăzi. Dacă nu suntem conştienţi atunci când facem alegeri, nu vom face nimic altceva decât să repetăm tiparele din trecut. Dacă vreţi să vă atingeţi ţelurile si să creaţi viaţa pe care o doriţi, va trebui să faceţi alte alegeri, care să vă conducă spre acţiuni noi [...]

Calitatea vieţilor noastre este suma tuturor deciziilor noastre. Pentru a lua decizii de calitate, trebuie să vedem lim­pede. Punându-ne întrebări în legătură cu toate variantele po­sibile, devenim mai conştienţi şi putem vedea mai clar even­tualele rezultate ale acţiunilor noastre. Când vă puneţi aceste întrebări pe parcursul procesului decizional, vedeţi imediat daca decizia pe care sunteţi pe cale s-o luaţi este o expresie a părţii voastre luminate sau a celei întunecate, dacă alegerea provine din speranţele şi visele voastre, sau din temeri şi îndo­ieli. Aceste întrebări vă oferă înţelepciunea necesară, pentru ca ce era înainte inconştient, să devină conştient, pentru ca să puteţi alege cu toată puterea ce vine din actul de a fi pe de­plin conştient. Toţi avem o flacără internă care este păstrătoarea forţei noastre vitale. Fiecare alegere pe care o facem, ori aduce mai multă forţă, întărind, aprinzând si hrănindu-ne flacăra, ori di­minuează această forţă, micşorând intensitatea flăcării şi reducându-i puterea. Atunci când focul interior este viu, ne simţim puternici si încrezători. Avem puterea şi curajul de a spune adevărul, ca si umilinţa de a cere ce ne trebuie. O flacără sănătoasă ne um­ple minţile cu imagini clare şi cu inspiraţie şi ne oferă tăria de a ţine cont de visele noastre şi de a le urma. Atunci când ne alimentăm focul din interior, putem vedea cu foarte mare cla­ritate şi putem acţiona fără să ne abatem din drum. O flacără puternică ne împinge spre stări de conştiinţă mai înalte, acolo unde sălăşluiesc iubirea de sine şi libertatea emoţională. Însă atunci când flăcările sunt mici, suntem vulnerabili, firavi şi slabi. Suntem temători, susceptibili si îngrijoraţi şi ne îndoim de propriile noastre puteri. Atunci când flăcările nu au fost îngrijite şi hrănite, căutăm cu disperare împlinire în lucru­rile din exteriorul nostru, încetăm să mai comunicăm cu cei­lalţi, fiindu-ne teamă că nu merităm să fim iubiţi si fericiţi. Atunci când flăcările noastre sunt slabe, nu avem un sistem defensiv apt să lupte cu boala, îndoiala, grija, lipsa de apreci­ere faţă de propria persoană, dependenţa sau critica. Atunci când flacăra noastră este mică aşteptăm ca alţii să ne alimen­teze focul, pentru că noi nu am făcut-o. Un foc mic este slab si cade pradă dialogurilor negative continue, care se infiltrea­ză în minţile noastre.

Acum o să vă spun ceva care o să vă trezească la reali­tate: alegerile ne influenţează comportamentul şi acţiunile. Fiecare alegere, ori pune lemne pe focul nostru interior, ori îl stropeşte cu apă, diminuându-i astfel forţele. Dacă vrem să strălucim în toată lumina noastră, dacă vrem să ne exprimăm în mod autentic şi dorim ca forţa să ne propulseze scopurile în lume, sarcina primordială trebuie să fie aceea de a ne men­ţine focul interior – forţa noastră vitală – cât mai puternic.

                                                    Debbie Ford - Intrebari potrivite

Desiderata ....

Treci cu calm prin zgomote si graba si adu-ti aminte cum ar putea fi pacea in liniste.

Pe cat posibil impaca-te bine cu toata lumea, fara a fi insa supus.

Rosteste-ti adevarul incet si clar si asculta-i pe ceilalti chiar si pe cei plicticosi si pe cei ignoranti caci ai si ei povestea lor.

Evita persoanele galagioase si agresive, ele sunt insulte aduse spiritului.

Daca te compari cu ceilalti poti deveni infumurat si acru caci intotdeauna vor fi persoane mai bune si mai rele decat tine.

Bucura-te atat de realizarile cat si de planurile tale.

Fii intotdeauna interesat de cariera ta, oricat de umila ar fi; ea e adevarata avere in norocul schimbator al vietii.

Invata sa fii precaut in afaceri, caci lumea e plina de inselaciune.

Dar asta sa nu te impiedice sa vezi virtutea acolo unde exista, multe persoane se zbat pentru idealuri inalte si peste tot viata e plina de eroism.

Fii tu insuti. Si mai ales nu te preface ca tii la cineva.

 

Nu fi cinic in iubire, caci ea este perena ca iarba, in fata tuturor desertaciunilor si deziluziilor.

Aduna cu grija experienta anilor si renunta de bunavoie la tinerete.

Intareste-ti spiritul ca sa te apere in fata nenorocirii. Dar nu te lasa amagit de iluzii.

Multe temeri se nasc din oboseala si singuratate.

 

Dincolo de disciplina necesara, fii bland cu tine insuti.

Esti un copil al universului, asa cum sunt copacii si stelele; ai dreptul sa fii aici.

Si chiar daca iti este sau nu clar, nu exista nici o indoiala ca universul se desfasoara asa cum trebuie.

Fii in relatii bune cu Dumnezeu, oricare ar fi forma sub care ti-L imaginezi si oricare ar fi munca si aspiratiile tale, pastreaza-ti sufletul curat in agitatia confuza a vietii.

Lumea e totusi frumoasa, cu toata perfidiile ei, cu toate inselaciunile si visele ei sfaramate.

Fii atent. Incearca sa fii fericit.

                                                   ....Max Erhmann

Umbra...

Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic in viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se consteleaza in umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidandu-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este intamplator, nu voi inceta sa repet. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar in relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pana una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.

Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Cand cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se intample asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, ii imping pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara conditii.

Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim intregi, iar asta il face neobosit in a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem. Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina intreg, motiv pentru care atrage in vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adancimile inconstientului. Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv in somn, cand se intampla sa visam actiuni pe care, in stare de veghe, nu le-am face nici in ruptul capului.

Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune in legatura persoane intre care exista afinitati. Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata in constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca in eroare. Respingerea nu exista fara atractie! Poti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza in tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce-ti manifesta tendintele depresive, respingand-o la nivel constient, adica incercand zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o indepartezi cu forta, in scurt timp in viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica. “Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, in colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta intalnire.

Nu stiu cat de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim intr-o lume magica. Tot ce se intampla e tesut in laboratoarele inconstientului si are un sens pe care il numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul. Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tanjeasca dupa aceasta implinire, singura diferenta fiind ca, in cazul unora, acest dor este inca plapand sau imperceptibil. Exteriorul reflecta interiorul…

Exteriorul reflecta si ceea ce iti faci tie insuti, reflecta atitudinile si paternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici in exterior. Blandetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si in afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.

La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine insuti, o vei manifesta si in afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi in respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc.

Ceea ce faci in exterior este precedat de ceea ce faci in interior. Actiunile externe sunt un fel de fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii bland in exterior, daca esti crud in interior. Blandetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu ii poti respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine insuti. Un om care isi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de inteles, dar natura lor nu poate fi decat binefacatoare.

Scindarile si conflictele interne se reflecta in relatii dificile, incarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine insuti se reproduce in separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine insuti. Aceste raporturi pot fi intr-adevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale. Un observator lucid va sti insa sa le distinga natura autentica.

Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data cand in viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, in cazul in care ai invatat sa-ti tii constiinta treaza.

De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te:

Ce incearca acest om sa ma invete? Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?

Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta. Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita!”

                                                                                            Fragment din cartea Umbra de Adrian Nuta

Mecanica mintii ( Joe Dispenza )

Creierul se ocupă de interacțiunea cu mediul, în faza de învățare memorează informații sau moduri de abordare a unor situații noi. Apoi aplicăm ceea ce am învățat. Ne propunem să personalizăm, sa demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul. Când facem asta vom aveam o nouă experiență. Când trăim acea experiența nouă, când suntem îm mijlocul ei și folosim toate cele 5 simțuri, iar informațiile de la simțuri se duc către creier prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează și forțează creierul să elibereze substanțe chimice. Acele substanțe chimice se numesc sentimente. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experiență nouă. Sentimentele și emoțiile sunt produsul final al experiențelor. Țineți minte : cunoașterea este pt minte, experiența este pt corp. Trebuie să învătăm, corpul e ceea ce mintea a înțeles intelectual. Cunoașterea este pt minte, experiența este pt corp. Nu este suficient să trăim experiența o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm .Iar când începem să o repetăm foarte conștienți, atunci, experiența devine o parte a modului nostru de a fi.. Modul nostru de a fi este o sumă de abilități, reacții emoționale, comportamente, condiționari acumulate de-a lungul timpului ce sunt declanșate în situații cunoscute fără a le mai trece prin filtrul conștiinței. Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut și te întrebi cum ai ajuns la capăt, deși ai fost cu mintea in altă parte. Dacă repetăm experiența de multe ori, ea este stocată în sistemul subconștient, numit sistemul „a fi”. De fiecare dată când avem un gând se emite o substanță chimică. Gândurile bune emit anumite substanțe chimice care ne fac să ne simțim bine. Gândurile negative emit substanțe care ne fac să ne simțim negativi. Din momentul în care ne simțim așa cum gândim începem să gândim în modul în care ne simțim, iar creierul emite și mai multe substanțe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt. Acest ciclu în care gândul devine sentiment și sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simțim. O persoană care suferă și a memorat această stare emoțională timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconștient. Se poate spune conștient „ vreau să fiu fericit” - mintea, intelectul, spune asta - dar corpul a memorat nevoia de suferință. Când o persoană se decide să facă un efort conștient să se schimbe, își dă seama peste puțin timp că face aceleași lucruri, gândește aceleași gânduri și a devenit inconștiență. Începem să ne schimbăm atunci când nu mai perrmitem ca mediul înconjurător ( oameni, lucruri, locuri, situații) să activeze aceleași circuite în creierul nostru, când începem să devenim conștienți de aceste programe/ reacții inconștiente. Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supraviețuire pe cel de relaxare, neuro - sistemul nostru, va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru. În momentul în care începem să simțim bucurie, înălțare, inspirație, condiționăm corpul față de o minte nouă. Pur și simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Să memoram acel simțământ pt că el este ceea ce suntem cu adevărat. Dacă trăim folosind doar substanțele chimice pt supraviețuire vom experimenta agresiune, mânie, frică. Războiul, competiția, politica, toate sunt doar rezultatele condiționărilor pe care le-am cultivat și în care ne complacem să trăim. Cealaltă stare a minții în care trăim se numește creație. Când te afli cu adevărat în această stare, uiți de tine însuți. Numai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Ești atât de implicat în ceea ce faci încât gândul devine experiența unui alt sine. Starea adevărată de creație implică un nou set de substanțe chimice care se relaționează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră ci înăuntrul nostru. Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoționale ale minții care ne mențin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră atunci pătrunde lumina prin noi și avem tendința să adoptăm acele caracteristici ale puterii din ființa noastră, ale minții superioare : să fim bucuroși, generoși, altruiști, iubitori, inspirați, răbdători .

...namaste !

Iubirea Divină - Paramahamsa Yogananda

Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

  Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta. Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."

Ceva SIMPLU, negru pe alb, doar de supus ATENŢIEI...integritate! !

În tot timpul care a trecut deja, de la facerea lumii şi până în acest moment, adevărul a existat, există şi va exista în continuare. Momentan, singurul şi cel mai simplu adevăr universal este că nu există ÎNCĂ un adevăr universal valabil pentru toţi oamenii! Aşa este şi firesc acum pentru că altfel nu am mai avea sens în această diversitate a noastră.

Multe adevăruri au fost deja înţelese de foarte mulţi dintre oamenii care au trăit şi încă trăiesc pe acest pământ. Dar, în egală măsură, aceste adevăruri nu au afost înţelese de restul oamenilor şi asta doar pentru că nu au fost de acord cu acele adevăruri, ci au ales să-şi creeze şi ei propriile adevăruri.

Tot ce este deja creat de înaintaşii noştri, de strămoşii noştri şi există în această lume este adevărat şi este adevăr... gândurile, vorbele, faptele lor... lucrurile şi obiectele fizice materiale, conceptele, tradiţiile şi egregoarele mentale, şi, nu în ultimul rând, fiinţele vii, copiii lor.

Iar noi, copiii lor, avem acces la aceste adevăruri deja create de ei. Pur şi simplu le-am moştenit şi nu putem negocia existenţa lor deoarece ele există în memoria noastră colectivă, în genele noastre. Aici şi acum percepem aceste adevăruri moştenite ca fiind deja o infinitate, ca fiind un ocean de adevăruri. Este firesc să fie aşa şi nu trebuie privit ca fiind o problemă. Ceea ce este, doar este! Dar, de la începutul acestei creaţii de adevăruri, tot noi ne-am creat singuri sau ne-a fost dat un mecanism extrem de simplu care ne poate şi salva...

Acest mecanism este ATENŢIA NOASTRĂ, simţurile noastre, energia noastră fizică şi mentală, este POTENŢIALUL ALEGERILOR noastre şi NU ESTE LIBERUL ARBITRU care depinde şi se foloseşte de ATENŢIA NOASTRĂ! În simplitatea lumii în care trăim, vă asigur şi că MECANISMUL CREAŢIEI UNUI ADEVĂR, de la cel propriu până la cel unic universal este foarte simplu: ADEVĂRUL ESTE CREAT ATUNCI CÂND, ACORDÂND ATENŢIA NOASTRĂ ORICĂRUI TIP DE EXISTENŢĂ, de la gânduri, concepte sau vorbe nemateriale, la fapte şi lucruri materiale şi, nu în ultimul rând, la fiinţele vii, inclusiv copiii şi semenii noştri, SUNTEM DE ACORD CU EXISTENŢA ORICAREIA DINTRE ACESTEA!

Dar, ce POATE SĂ îţi ATRAGĂ ATENŢIA sunt fie gândurile tale, vorbele tale, faptele şi lucrurile tale materiale, animalele tale, fiinţa ta, copiii tăi sau fie vorbele, faptele, lucrurile, animalele, fiinţa şi copiii altui om sau grup de oameni care gândesc, vorbesc şi trăiesc similar, SIMBIOTIC, în uniune, în UNITATE. Atunci când îţi acorzi atenţie DOAR ţie însuţi, îţi vei crea doar adevăruri PROPRI şi vei exista complet separat de restul lumii înconjurătoare şi doar vei călători prin ea, nu o vei influenţa în nici un fel, decât dacă vei lăsa ceva în urmă, dacă vei împărtăşi şi cu alţii adevărurile tale. Nu le păstra doar în mintea ta !

Chiar dacă ÎNCĂ o faci în mod inconştient, nu din vina ta, într-o formă de SOMN AL ATENŢIEI TALE, trebuie să ştii că POŢI PARTICIPA ÎN MOD CONŞTIENT, TREZIT, la crearea adevărurilor mai mari decăt tine, la tradiţii şi egregoare comune ATUNCI CÂND ÎŢI ACORZI (CEDEZI) ATENŢIA (ENERGIA) ŞI CREAŢIEI ALTORA, a înaintaşilor sau semenilor tăi din aceste vremuri ŞI VEI FI DE ACORD CU RESPECTIVA CREAŢIE A LOR, cu egregorul lor.

De asemenea, trebuie să fim OBLIGATORIU CONŞTIENŢI de faptul că MECANISMUL ATENŢIEI NOASTRE NU SE OPREŞTE NICIODATĂ oricât vom trăi noi, chiar şi în somn (visele sunt tot o formă de acordare a atenţiei). Iar acest mecanism ne-a consumat, ne consumă şi ne va consuma în continuare energia vitală. Pur şi simplu trăim cu el, ne defineşte, suntem această atenţie, conştientă sau nu!

Dar soluţia tranziţiei de la inconştienţă la conştienţă este deja aici: trebuie doar să îţi dai seama, să realizezi evidenţa faptului că ai deja în tine un mecanism la fel de simplu, denumit „AL ŞASELEA SIMŢ” care îţi permite să decelezi formele de existenţă cu care ŞTII CĂ EŞTI DEJA DE ACORD, cu care deja rezonezi, simţindu-le vibraţia. Şi nu există decât două forme de vibraţie care pot fi recunoscute uşor, noi născându-ne cu aceste repere deja în noi, sunt parte din noi, din ADN-ul nostru: VIBRAŢIA INIMII, a ADEVĂRULUI, a IUBIRII, a motorului VIEŢII, a TOT-ului, vibraţie care se simte ca o LINIŞTE INTERIOARĂ, ca o PACE, ca ceva FIRESC, NATURAL... ...iar, pe de altă parte,... VIBRAŢIA MINŢII, a oscilaţiei între adevăruri, a perceperii opusurilor, a dubiilor, a paradoxurilor, vibraţie care se simte ca o NELINIŞTE, ca ceva NEFIRESC, „vibraţie” care poate fi confundată cu însăşi viaţa, dar este o formă de viaţă doar pur mentală, într-un perpetuu consum de resurse, de atenţie şi de energie, un MATRIX, o ILUZIE, o MINCIUNĂ!

Chiar dacă minţii i se va părea ceva paradoxal, ea crezând că poate căuta în continuare şi găsi un reper al frecvenţei inimii şi iubirii printre toate frecvenţele în care ea există şi „vibrează”, FRECVENŢA INIMII ESTE FRECVENŢA 0 (ZERO), a nevibraţiei, a încetării oscilaţiei mentale, a păcii. Mintea trebuie doar să (re)cunoască simpla evidenţă a lucrurilor: pe timp de război doar se distruge, se „cucereşte”şi se fură de la unii la alţii, însă doar pe timp de pace se construieşte, se oferă gratis sau se dă la schimb valoare pe valoare, nu se minte şi nu se înşeală nimeni pe nimeni!

DAR TREZINDU-NE din acest SOMN AL ATENŢIEI va trebui de la bun început să fim conştienţi şi că acest simplu fapt ESTE DOAR ÎNCEPUTUL construcţiei adăvărului universal. Cine nu vrea să participe poate rămâne ignorant în continuare... ŞI este nevoie ca toţi oamenii să se acordeze pe o singură frecvenţă de vibraţie dacă VREM să ajungem la UN SINGUR adevăr universal. Nu există altă cale! Să nu ne mai amăgim sau să aşteptăm ca alţii să contribuie de la ei pentru noi! Este nevoie de contribuţia fiecăruia dintre noi. Adevărul universal va fi şi el creat şi va exista doar atunci când ne vom acorda toţi toată atenţia şi vom fi de acord cu un singur adevăr unic... cu Dumnezeul nostru al tuturor, în funcţie de frecvenţa la care ne vom acorda!

AICI ŞI ACUM,

 TREZIŢI-VĂ ATENŢIA... …LA CE ACORDAŢI ATENŢIA VOASTRĂ… dintre gândurile, vorbele, faptele, lucrurile, fiinţele vii, oamenii, grupurile de oameni şi egregoarele (conceptele sau tradiţiile puternice comune) care vă “atrag” atenţia pentru că acestea vă vor atrage (în mod automat) şi fiinţa exact acolo unde o veţi "lăsa" să se ducă, exact acolo veţi trăi !!! Doar trezindu-vă atenţia pentru a vedea şi fiinţa pentru a simţi veţi putea afla cu care dintre aceste gânduri, vorbe, fapte, lucruri, fiinţe vii, oameni, grupuri de oameni şi egregoare sunteţi deja de acord în linişte şi smerenie şi acesta este şi va fi adevărul vostru şi în el trăiţi şi veţi trăi !!!

Dar nu uitaţi, vă veţi trezi atenţia şi fiinţa şi pentru a vedea, simţi şi afla cu care dintre toate acestea simţiţi că sunteţi într-o “vibraţie” continuă de nelinişte ori de câte ori le acordaţi atenţia voastră… acela va fi un neadevăr sau o minciună pentru voi !!!

AICI ŞI ACUM …

Aveţi puterea, prin neacordarea atenţiei voastre minciunilor şi neadevărurilor să nu mai continuaţi să “vibraţi” în frecvenţa neliniştii minţii (minciuna se simte ca o continuă oscilaţie sau vibraţie “nefirească” şi este foarte uşor de confundat cu vibraţia reală a vieţii, a inimii)

AICI ŞI ACUM …

Aveţi puterea să alegeţi un adevăr deja creat (din oceanul celor deja create şi existente) cu care să simţiţi că sunteţi în linişte sufletească pură (nimeni care încearcă să vă atragă sau fure atenţia să nu o poată clinti) AICI ŞI ACUM … Încetaţi să mai analizaţi sau judecaţi adevărurile şi alegerile altor oameni (de la cei simpli şi săraci până la cei ce-şi extind viaţa cu foarte multe posesiuni materiale).

Tot ce puteţi face este să-i observaţi şi să le simţiţi vibraţia de linişte a inimii sau pe cea de nelinişte a minţii şi în funcţie de asta să alegeţi să le acordaţi atenţia voastră în continuare. Oricum, aici şi acum contează doar cum vibraţi voi în interior, pentru că oricine poate fi iubit sau iubitor, sănătos sau bolnav, sărac sau bogat, în funcţie doar de cum vibrează în interior cu aceste concepte. Simţiţi-vă şi ascultaţi-vă ! E nevoie doar de iubire  pentru cei ce sunt şi rămân neliniştiţi orice le-aţi face, iar adevărul şi liniştea vor veni singure către ei. Aveţi încredere ! Iubiţi, nu judecaţi !

TOT AICI ŞI ACUM …

Aveţi şi puterea să creaţi chiar voi înşivă un NOU ADEVĂR dacă-l simţiţi în linişte sufletească, dar nu uitaţi să-l şi împărtăşiţi (gratuit) cu restul lumii… şi, cine ştie… poate deveni chiar unificator, universal! Nu contează câţi oameni vor “vibra” în nelinişte cu el, adevărul va rămâne în continuare adevărul vostru ! DACĂ SIMŢIŢI CĂ SUNTEŢI DEJA ÎN VIBRAŢIA INIMII, A BINELUI, A LUMINII, CONTINUAŢI ASTA! DACĂ SIMŢIŢI O VIBRAŢIE NELINIŞTITOARE, OPRIŢI-VĂ ŞI ÎNDREPTAŢI-VĂ ATENŢIA SPRE ALTCEVA, EXPERIMENTAŢI ŞI SIMŢIŢI ORICE ALTE ADEVĂRURI DEJA CREATE DE ALŢI SEMENI DE-AI VOŞTRI SAU CREAŢI-VĂ VOI ÎNŞIVĂ ADEVĂRUL VOSTRU PROPRIU, POSIBIL UNIVERSAL, TOATE ACESTEA PÂNĂ VEŢI SIMŢI PACEA INTERIOARĂ, IUBREA! ASTA E TOT CE NE TREBUIE NOUĂ AICI ŞI ACUM, SĂ CREĂM SAU SĂ ALEGEM UN SINGUR ADEVĂR CĂRUIA SĂ-I ACORDĂM ATENŢIA NOASTRĂ!

Iar în această lumină, aduceţi-vă aminte de Isus Hristos şi de lucrarea lui pe pământ! Aceasta a fost şi este în continuare esenţa! Hristos a trăit, a murit a reînviat şi s-a înălţat...direct în inima voastră! El este inima voastră! Hristos a propovăduit doar iubirea, nimic mai mult, nimic mai puţin! Să ne aducem aminte doar ce este cu adevărat iubirea şi vom fi mult mai fericiţi decât suntem deja! Aceasta este calea!

sursa : catinel-catinel spre UNITATE din DIVERSITATE ...namaste !